Jurisdiction over forwarding contracts: exclusion of alternative venue for transport and application of defendant's domicile rule

Şedinţa publică din data de 24 iunie 2021

asupra conflictului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la 14 august 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea acestora la plata sumei de 46.685 euro, reprezentând contravaloare mărfuri, costuri de transport şi dobândă legală penalizatoare, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 47 din 26 februarie 2020, Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat litigiul în favoarea Tribunalului Ilfov.

Această din urmă instanţă, prin sentinţa civilă nr. 2029/03.08.2020 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei către Judecătoria Buftea, care, la rându-i, a trimis dosarul înapoi şi a constatat ivit conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe.

Curtea de Apel Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 262/09.12.2020 a admis sesizarea şi a stabilit competenţa materială de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Judecătoria Buftea, secţia civilă, prin sentinţa civilă nr. 3597 din 10 martie 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată de reclamantă şi a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Judecătoriei Slatina.

În argumentarea soluţiei, a reţinut că, în speţă, reclamanta a dedus judecăţii o acţiune întemeiată pe răspunderea contractuală a transportatorului, fixarea competenţei acesteia realizându-se în temeiul dispoziţiilor art. 113 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., care stipulează că, în afară de instanţele prevăzute la art. 107-112 C. proc. civ., mai este competentă instanţa locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de transport. De asemenea, în acord cu art. 116 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Cum locul de plecare stabilit în contractul de transport pe care reclamanta îşi întemeiază pretenţiile, ataşat la dosar, este municipiul Slatina, a fost determinată competenţa de soluţionare a litigiului în favoarea Judecătoriei Slatina.

La rândul său, Judecătoria Slatina, prin sentinţa civilă nr. 2356 din 26 mai 2021 a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi reiterată de pârât, şi a declinat cauza în favoarea Judecătoriei Buftea. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul instanţei supreme în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

În expunerea argumentelor, a reţinut că, raportat la calificarea cererii, ce se grefează pe un contract de transport, ar fi în discuţie o competenţă alternativă, determinată de prevederile art. 107 şi 113 pct. 6 C. proc. civ., reclamanta având posibilitatea să introducă acţiunea, atât la instanţa în a cărei circumscripţie îşi are sediul pârâta, cât şi la instanţa locului de plecare sau de sosire.

Referitor la obiectul litigiului, având în vedere că există o contradicţie între răspunderea contractuală pretinsă de reclamant, în temeiul unui contract de transport, şi cea menţionată de pârât, respectiv existenţa unui contract de expediţie, judecătoria a îmbrăţişat punctul de vedere reţinut de Tribunalul Olt, prin sentinţa nr. 47 din 26 februarie 2020, în sensul că obligaţia asumată de pârâtă prin intermediul Comenzii nr. x din 21 mai 2018 nu este de a transporta în mod efectiv cele 893 de anvelope marca x, ci numai aceea de a organiza transportul acestora prin contactarea unei societăţi specializate în realizarea activităţilor de transport.

Prin urmare, între pârâtă şi reclamanta A. nu a intervenit un contract de transport, ci un contract de expediţie, în baza căruia pârâta şi-a asumat obligaţia de a organiza transportul celor 893 de anvelope, activitate care, printre altele, a presupus şi contactarea unui transportator care să realizeze în mod efectiv transportul acestor bunuri.

În acest caz, reclamanta nu avea un drept de opţiune între instanţa în circumscripţia căreia pârâta îşi are sediul social (Tribunalul Ilfov) şi instanţa în circumscripţia căreia se află locul plecării sau locul sosirii celor 893 de anvelope, ci se aplică regula generală în materie de competenţă teritorială, instituită de art. 107 alin. (1) C. proc. civ., în raport de care instanţa competentă să soluţioneze prezenta cerere este cea în circumscripţia căreia pârâta are sediul social.

Instanţa a reţinut că, şi din perspectiva nerespectării regulilor de procedură în materie de competenţă, litigiul se impune a fi soluţionat de Judecătoria Buftea.

La termenul de judecată din 20.07.2020, Tribunalul Ilfov şi-a verificat competenţa materială, pronunţându-se în sensul declinării cauzei la Judecătoria Buftea. La Judecătoria Buftea, la primul termen de judecată din 04.11.2020, reprezentantul reclamantei a susţinut că, în speţă, competenţa materială aparţine Tribunalului Ilfov, astfel încât a fost calificată atât competenţa materială a tribunalului, cât şi cea teritorială a Tribunalului Ilfov, şi nu a Tribunalului Olt, acesta fiind termenul de judecată la care reclamanta putea să invoce temeiul de drept susţinut şi în cererea de chemare în judecată.

Prin urmare, şi în cadrul conflictului de competenţă, nu a fost contestată competenţa teritorială, ci ca urmare a soluţionării acestuia, cauza a fost trimisă la Judecătoria Buftea.

Însă, din nou, la primul termen de judecată de la Judecătoria Buftea, reclamanta a invocat excepţia necompetenţei teritoriale, care a fost admisă, în temeiul art. 113 alin. (1) pct. 6, art. 116 C. proc. civ., motivat de înscrisul aflat la dosarul de la Tribunalul Olt, ce prezintă doar un loc de încărcare din Slatina.

În plus, s-a apreciat că reclamanta nu avea calitate pentru a invoca excepţia necompetenţei teritoriale alternative, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 130 alin. (2) C. proc. civ., doar pârâtul având acest drept.

Învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa soluţionării litigiului revine Judecătoriei Buftea, pentru considerentele ce succed:

Prin demersul judiciar iniţiat la 14 august 2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. şi C. S.A., a solicitat obligarea acestora la plata sumei de 46.685 euro, reprezentând contravaloare mărfuri, costuri de transport şi dobândă legală penalizatoare.

Înalta Curte reţine, astfel cum a apreciat şi prima instanţă învestită cu soluţionarea pricinii - Tribunalul Olt, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în motivarea deciziei nr. 47 din 26 februarie 2020 (de declinare a competenţei teritoriale în favoarea Tribunalului Ilfov) că răspunderea contractuală pretinsă în cauză se grefează pe un contract de expediţie şi nu pe unul de transport, întrucât obligaţia asumată de pârâta B. S.R.L. nu este de a transporta în mod efectiv cele 893 de anvelope marca x, ci numai de a organiza transportul acestora prin contactarea unei societăţi specializate în realizarea activităţilor de transport.

Astfel, raportat la natura contractului dintre părţi, nu se poate stabili că, în speţă, operează o competenţă teritorială alternativă, dată de art. 107 alin. (1) C. proc. civ. şi 113 pct. 6 din acelaşi cod - instanţa în circumscripţia căreia se află locul de plecare sau de sosire a celor 893 de anvelope, cu alegerea reclamantului între aceste două instanţe deopotrivă competente.

Întrucât nu există o dispoziţie legală care să determine instanţa competentă din punct de vedere teritorial pentru cererile ce izvorăsc dintr-un contract de expediţie, se constată că devine aplicabilă în acest sens regula de drept comun înscrisă în art. 107 C. proc. civ., conform căreia cererea de chemare în judecată se introduce la instanţa în a cărei circumscripţie domiciliază sau îşi are sediul pârâtul, dacă legea nu dispune altfel.

Sediul pârâtei B. S.R.L. este în comuna Chiajna, sat Roşu, judeţ Ilfov, în aria teritorială a Judecătoriei Buftea, astfel că, în temeiul art. 107 alin. (1) C. proc. civ., se va fixa competenţa în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2021.