Competent court for contestation of enforcement: jurisdiction retained by court that authorized enforcement over subsequent incidents
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ICCJ) resolved a negative conflict of jurisdiction by establishing that neither the Iasi Court nor the Bucharest Sector 5 Court was competent, and instead assigned the case to the Piatra Neam court. The dispute arose from a contestation of enforcement measures, specifically the appointment of an expert, filed by the Ministry of Justice against private individuals in execution file no. 971/T/2020. The two lower courts had erroneously excluded the Piatra Neam court from their jurisdictional determination, relying on the debtor's current seat under Article 651(1) of the Code of Civil Procedure, despite the Piatra Neam court having authorized the enforcement. Applying the uniform interpretation established in Decision No. 20/2021, the ICCJ held that the court which authorized the enforcement (the execution court) retains jurisdiction for the entire duration of the enforcement proceedings, including subsequent contests of enforcement, pursuant to Articles 651(3) and 714(1) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 667 din C. proc. civ, art. 651 alin. (1) C. proc. civ, art. 127 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 651 alin. (3) C. proc. civ, art. 112 din C. proc. civ; Competent court for contestation of enforcement: jurisdiction retained by court that authorized enforcement over subsequent incidents: În motivare, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.. Totodată, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022
Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi la data de 09.12.2020, sub nr. x/2020, contestatorul Ministerul Justiţiei a solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea încheierii de numire expert din data de 04.11.2020 şi a tuturor actelor de executare silită ce vor fi emise de către H., în dosarul de executare nr. 971/T/2020.
În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 666 alin. (5) pct. 4, art. 667 din C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 6056/2021 din 26 mai 2021, pronunţată de Judecătoria Iaşi, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată prin întâmpinare de către intimaţi, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
În motivare, instanţa a reţinut că în cauză sunt incidente prevederile art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) şi alin. (3) din C. proc. civ.. Totodată, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. se aplică cu prioritate faţă de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ.
Cum art. 651 alin. (1) C. proc. civ. stabileşte instanţa de executare ca fiind judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, sediul debitorului, în cauză regula fiind aplicabilă prin raportare la sediul contestatorului Ministerul Justiţiei, şi anume Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.
Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 10023 din 25 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în favoarea Judecătoriei Iaşi, a constat ivit conflictul negativ de competenţă şi a trimis dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului de competenţă .
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut aplicabilitatea în speţă a deciziei nr. 20/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în soluţionarea unui recurs în interesul legii, potrivit căreia ulterior admiterii cererii de încuviinţare a executării silite, calitatea de instanţă de executare a instanţei care a încuviinţat executarea silită nu doar că este câştigată, dar şi rămâne aceeaşi pe întreaga durată a procedurii execuţionale.
A reţinut că, prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020 pronunţată de Judecătoria Piatra-Neamţ, în dosarul nr. x/2020, a fost încuviinţată executarea silită împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi, iar, în raport de acestă reţinere, instanţa a constat că Judecătoria Piatra-Neamţ este competentă să procedeze la soluţionarea prezentei contestaţii, motiv pentru care şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Obiectul litigiului care a generat prezentul conflict negativ de competenţă îl reprezintă contestaţia la executare formulată contestatorul Ministerul Justiţiei prin care acesta a solicitat pronunţarea unei hotărâri prin care să dispună anularea încheierii de numire expert din data de 04.11.2020 şi a tuturor actelor de executare silită ce vor fi emise de către H., în dosarul de executare nr. 971/T/2020.
Înalta Curte constată că, în speţă, Judecătoria Iaşi şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei, făcând aplicarea aceloraşi dispoziţii legale, respectiv art. 714 alin. (1) şi art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., însă Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a reţinut şi incidenţa celor statuate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021.
Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei de executare, aşa cum rezultă din prevederile art. 714 alin. (1) coroborate cu dispoziţiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. în sensul că "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".
Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.
Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
Judecătoria Piatra Neamţ, prin încheierea din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020, a încuviinţat executarea silită la cererea creditorilor A., B., I., D., E., F., G., împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Iaşi
Potrivit deciziei 20 din 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţiei, dată în soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că:
"În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 din C. proc. civ., instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel."
Cu alte cuvinte, competenţa instanţei de executare dobândită la data sesizării sale cu cererea de încuviinţare a executării silite, rămâne aplicabilă pentru întreaga durată a executării silite, indiferent de data sesizării instanţei de executare cu cereri sau incidente ulterioare circumscrise fazei executării silite, precum contestaţia la executare, cererea de suspendare a executării silite sau cererea de întoarcere a executării silite.
Cum cererea de încuviinţare a executării silite a fost admisă prin încheierea din data de 21 august 2020, astfel cum aceasta a fost îndreptată prin încheierea din data de 28 august 2020 a Judecătoriei Piatra - Neamţ, nefiind incidentă o ipoteză de excepţie, în sensul art. 651 alin. (3), teza finală din C. proc. civ., care să justifice determinarea competenţei în speţă, în raport de alte criterii, competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect contestaţie la executare se va stabili în favoarea judecătoriei care a încuviinţat executarea silită, şi anume Judecătoria Piatra Neamţ, ca instanţă de executare.
Înalta Curte notează că această competenţă de soluţionare a cauzei, a instanţei care a încuviinţat executarea silită, a fost reţinută corect şi de către Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, în considerente, însă, dintr-o vădită eroare s-a dispus, prin dispozitiv, declinarea competenţei în favoarea Judecătoriei Iaşi.
Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va constata că niciuna dintre cele două instanţe de judecată între care s-a ivit conflictul de competenţă nu este competentă să soluţioneze fondul dreptului dedus judecăţii, însă, pentru o bună administrare a justiţiei, va stabili competenţa în soluţionarea cauzei ca fiind a Judecătoriei Piatra Neamţ, ca instanţă care a încuviinţat executarea silită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piatra Neamţ.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.