Enforcement challenge remitted to Iași District Court as sole competent enforcement forum under Article 651

Şedinţa publică din data de 26 ianuarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti la data de 08 ianuarie 2021, sub nr. x/2021, contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimaţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. şi T., a formulat contestaţie la executare împotriva executărilor silite în ansamblu, începute de către BEJ U., în dosarele de executare cu numerele 809, 810, 811, 812, 813, 814, 815, 816, 817, 818, 819, 820, 821, 822, 824, 825, 826, 827, 831, 833/E/2019, împotriva somaţiilor emise în dosarele menţionate, precum şi împotriva încheierilor de stabilire a cheltuielilor de executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună suspendarea executării silite începută de către BEJ U. până la soluţionarea definitivă a prezentei contestaţii şi anularea executării silite însăşi şi a tuturor actele de executare efectuate în dosarele de executare menţionate ale BEJ U., inclusiv a încheierilor prin care a fost încuviinţată executarea silită în dosarul de executare anterior menţionat şi să se constatate că nu există sume de plată aferente sentinţei civile nr. 376/21.02.2008 a Tribunalului Suceava.

În drept, contestatorul a invocat dispoziţiile art. 712 şi următoarele C. proc. civ.

La termenul din 07.04.2021, raportat la aspectele privind împrejurarea că în 17 dosare de executare încuviinţarea executării a fost pronunţată de Judecătoria laşi, iar în trei dosare de executare încuviinţarea a fost acordată de Judecătoria Suceava, instanţa a dispus disjungerea şi formarea unui dosar distinct pentru fiecare dosar de executare indicat în prezenta contestaţie la executare, respectiv nr. 810/E/2019, 811/E/2019, 812/E/2019, 813/E/2019, 814/E/2019, 815/E/2019, 816/E/2019, 817/E/2019, 818/E/2019, 819/E/2019, 820/E/2019, 821/E/2019, 822/E/2019, 824/E/2019, 825/E/2019, 826/E/2019, 827/E/2019, 831/E/2019 şi 833/E/2019, a câte unui nou dosar având ca obiect contestaţie la executare şi s-a format prezentul dosar înregistrat sub nr. x/2021.

Prin sentinţa civilă nr. 480 din 25 iunie 2020, pronunţată de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a fost admisă excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare, în favoarea Judecătoriei Iaşi.

În motivare, această instanţă a reţinut că executarea silită care face obiectul prezentei cauze, a fost încuviinţată cu privire la mai mulţi debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, prin încheierea nr. 2221/CS din 26.02.2020 a Judecătoriei Iaşi, urmare a declinării judecării cererii de încuviinţare a executării silite depusă de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 336 din 27.01.2020 a Judecătoriei Suceava pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. raportat la calitatea creditorilor, care funcţionează în raza Curţii de Apel Suceava.

S-a reţinut că, din interpretarea art. 651 alin (1) C. proc. civ., rezultă faptul că este criteriu determinant pentru stabilirea instanţei de executare, domiciliul debitorului la data sesizării organului de executare. Totodată a reţinut că, din cuprinsul art. 651 alin (2) C. proc. civ., rezultă că schimbarea sediului debitorului după începerea executării silite, nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.

Astfel, împrejurarea că unii dintre debitorii în raport cu care a fost încuviinţată executarea silită, formulează contestaţie la executare înregistrată la instanţa care a încuviinţat executarea silită, iar alţii formulează contestaţie la instanţa în a cărei circumscripţie îşi au sediul aceşti alţi debitori, nu este aptă a schimba competenţa instanţei de executare, stabilită deja legal, conform principiului unicităţii instanţei de executare, ca fiind Judecătoria Iaşi-instanţa care a pronunţat încheierea de încuviinţare a executării silite.

Învestită prin declinare, Judecătoria Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 11635/2021 din 05 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Iaşi, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe, iar conform dispoziţiilor art. 131 C. proc. civ. la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe şi pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice şi să stabilească dacă instanţa sesizată este competentă general, material şi teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de şedinţă temeiurile de drept pentru care constată competenţa instanţei sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu.

Astfel, instanţa a concluzionat că, având în vedere că primul termen de judecată la care părţile au fost legal citate şi au putut pune concluzii a fost termenul din 07.04.2021, termen la care instanţa a soluţionat excepţii şi a luat măsura administrativă de disjungere a dosarelor şi de formare a unui nou dosar de instanţă pentru fiecare dosar de executare şi faţă de faptul că la primul termen de judecată instanţa nu a procedat la verificarea competenţei în temeiul art. 131 alin. (1) C. proc. civ., instanţa iniţial sesizată, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, a devenit competenţă să soluţioneze cauza.

Examinând conflictul negativ de competenţă cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în temeiul dispoziţiilor art. 133 pct. 2 coroborate cu cele ale art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Executarea silită care face obiectul prezentei cauze, a fost încuviinţată cu privire la mai mulţi debitori, respectiv Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, prin încheierea nr. 2221/CS din 26.02.2020 a Judecătoriei Iaşi, urmare a declinării judecării cererii de încuviinţare a executării silite depusă de executorul judecătoresc la Judecătoria Suceava, prin sentinţa civilă nr. 336 din 27.01.2020 a Judecătoriei Suceava, pentru motivul prevăzut de dispoziţiile art. 127 C. proc. civ. raportat la calitatea creditorilor şi care funcţionează în raza Curţii de Apel Suceava.

Contestaţia la executare este de competenţa exclusivă a instanţei executare, aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. coroborate cu art. 651 alin. (3) din acelaşi cod, potrivit cu care "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Conform dispoziţiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului.

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ. instanţa de executare soluţionează contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.

În speţă, Judecătoria Iaşi, prin încheierea nr. 2221/CS pronunţată la data de 26 februarie 2020, a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorilor Ministerul Justiţiei, Tribunalul Suceava şi Ministerul Finanţelor Publice prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice Suceava, formulată de executorul judecătoresc, în folosul creditoarei P. şi a celorlalţi creditori menţionaţi în titlul executoriu.

Prin decizia nr. 20 din data de 27 septembrie 2021 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii în dosarul nr. x/2021, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1083 din data de 11 noiembrie 2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 şi art. 112 C. proc. civ., s-a statuat că instanţa de executare competentă teritorial să soluţioneze contestaţia la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviinţat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Astfel, în motivarea deciziei anterior menţionate, instanţa supremă a reţinut principiul unicităţii instanţei de executare, care presupune că "una şi aceeaşi instanţă soluţionează atât cererile de încuviinţare a executării silite, cât şi cererile având ca obiect contestaţie la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe, potrivit celor prevăzute la alin. (3) al art. 651 din C. proc. civ., respectiva instanţă fiind calificată de legislator drept instanţă de executare".

Faţă de dezlegările obligatorii ale deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în speţă nefiind incidentă o ipoteză de excepţie în sensul art. 651 alin. (3), teza finală din C. proc. civ., rezultă că, în speţă, instanţa de executare la care se referă prevederile art. 714 alin. (1) C. proc. civ. este Judecătoria Iaşi, care a încuviinţat executarea silită.

Pentru aceste considerente, în raport de cele anterior reţinute şi de dispoziţiile legale evocate, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulate de contestatorul Ministerul Justiţiei, în contradictoriu cu intimata P., în favoarea Judecătoriei Iaşi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iaşi.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 26 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei.