Territorial jurisdiction for fiscal seizure validation: primacy of Fiscal Procedure Code over Civil Procedure Code

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secţia civilă, la data de 28 iunie 2021, sub nr. x/2021, creditoarele Primăria Comunei Recea şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună validarea popririi asupra veniturilor pe care terţul poprit A. S.R.L. le datorează debitorului B., cu cheltuieli de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin sentinţa civilă nr. 15403 din 04 noiembrie 2021, Judecătoria Buftea, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Costeşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 790 şi art. 651 alin. (1) C. proc. civ., arătând că în materia validării poprii, competenţa aparţine instanţei de executare, adică judecătoriei în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului, situat în sat Deagu de Sus (com. Recea), judeţul Argeş, conform verificărilor întreprinse în baza de date privind evidenţa populaţiei.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Judecătoria Costeşti, prin sentinţa civilă nr. 1247 din 08 decembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a suspendat din oficiu judecata cauzei; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a hotărî astfel, raportându-se la obiectul cauzei şi dispoziţiile art. 237 alin. (1) Codul de procedură fiscală, această instanţă a apreciat că în ceea ce priveşte executarea silită a creanţelor fiscale, prin poprire, legea specială (respectiv Codul procedură fiscală) prevede o dispoziţie derogatorie de la C. proc. civ., în ceea ce priveşte competenţa în materia cererii de menţinere a popririi (poprirea în materia fiscală nefiind supusă validării, sediul materiei - art. 236 alin. (6) Codul de procedură fiscală).

Astfel, competenţa revine instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit, şi anume în Buftea, localitate ce se află în circumscripţia Judecătoriei Buftea.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă, în considerarea argumentelor ce succed:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Litigiul declanşat de creditoarele Primăria Comunei Recea şi Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Recea au ca obiect menţinerea popririi înfiinţate la data de 13 decembrie 2019 de către Primăria Comunei Recea, judeţul Argeş, până la concurenţa sumei de 300,00 RON, faţă de terţul poprit A. S.R.L., asupra sumelor de bani, titluri de valoare sau a altor bunuri mobile incorporabile datorate debitorului B. ori deţinute în numele său de terţul poprit sau pe care acesta din urmă i le va datora în viitor, în temeiul unor raporturi juridice existente.

Astfel, Judecătoria Buftea a reţinut că, în materia validării popririi, competenţa revine instanţei de executare în a cărei circumscripţie se află domiciliul debitorului, în timp ce Judecătoria Costeşti a apreciat că în ceea ce priveşte executarea silită a creanţelor fiscale sau bugetare, prin poprire, legea specială prevede dispoziţii derogatorii de la C. proc. civ., în ceea ce priveşte competenţa pentru soluţionarea cererii de de menţinere a popririi, instanţa în a cărei rază teritorială se află sediul terţului poprit.

Referitor la instanţa de executare, dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. prevăd că aceasta este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Prevederile art. 651 C. proc. civ. reprezintă norma generală în materie de executare silită (cu referire la instanţa de executare), potrivit art. 631 alin. (2) C. proc. civ.

Cum executarea silită a fost pornită în temeiul somaţiei nr. x din 01 noiembrie 2019 şi a titlului executoriu cu acelaşi număr, emise de creditoarea Primăria Comunei Recea, judeţul Argeş, ce au ca obiect creanţe fiscale, rezultă că instanţa competentă teritorial să soluţioneze cauza se determină prin raportare la dispoziţiile Codului de procedură fiscală, derogatorii de la dreptul comun reprezentat de C. proc. civ., în aplicarea principiului specialia generalibus derogant.

Faptul că acţiunea este intitulată "cerere de validare a popririi" nu este de natură a conduce la o altă concluzie, din moment ce instanţa de judecată nu este ţinută de denumirea cererii în calificarea acesteia, conform art. 152 Codul de procedură fiscală.

Cu privire la cererile prin care se solicită menţinerea popririi, Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală conţine dispoziţii speciale, art. 237 alin. (1) din acest act normativ stabilind următoarele:

"(1) Dacă terţul poprit înştiinţează organul de executare silită că nu datorează vreo sumă de bani debitorului urmărit, dar din informaţiile şi documentele deţinute organul fiscal are indicii că terţul poprit datorează asemenea sume debitorului, precum şi în cazul în care se invocă alte neregularităţi privind înfiinţarea popririi, instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit, la cererea organului de executare silită ori a altei părţi interesate, pe baza probelor administrate, dispune cu privire la menţinerea sau desfiinţarea popririi."

Din interpretarea dispoziţiilor legale evocate rezultă că legiuitorul a înţeles să reglementeze distinct competenţa teritorială în cazul cererilor de menţinere a popririi, în baza unui titlu executoriu fiscal, în favoarea instanţei judecătoreşti în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau sediul terţului poprit.

Observând că sediul social al terţului poprit A. S.R.L. se află în judeţul Ilfov, indicat în mod expres în întâmpinarea depusă la data de 21 septembrie 2011, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buftea, secţia civilă, Înalta Curte constată că aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, urmând a dispune în acest sens, pe calea prezentului regulator de competenţă, conform art. 135 din C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buftea, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.