Specialized civil jurisdiction for tort claims against former company administrators based on professional nature of dispute

Şedinţa publică din data de 18 ianuarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă în data de 03 februarie 2020, sub nr. x/2020, reclamanta A., în calitate de parte civilă vătămată în procesul penal ce constituie dosarul nr. x/2019 aflat în faza de cercetare, în baza prevederilor art. 19 C. proc. pen., a formulat acţiune în răspundere civilă delictuală, prin care a solicitat repararea prejudiciului real, patrimonial, prin plata de despăgubiri băneşti a sumei de 2.823.391 RON, reprezentând contravaloarea celor 1034 părţi sociale proprietatea sa, ce le deţine la cele două societăţi comerciale B. şi C. S.R.L., conform certificatului de moştenitor nr. x din 10 iunie 2008. A precizat că a formulat aceleaşi pretenţii în cadrul procesului penal şi a depus cerere de constituire ca parte civilă.

În drept, reclamanta a invocat dispoziţiile art. 998-1003 şi urm. vechiul C. civ.

Prin încheierea nr. 20 din 17 iunie 2020, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu; a declinat la secţia I-a civilă a Tribunalului Vâlcea soluţionarea cererii formulate de reclamanta A. împotriva pârâţilor D., E. şi F..

Prin sentinţa civilă nr. 114 din 26 ianuarie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi excepţia lipsei de interes, invocate de pârâţii D., F. şi E.; a admis excepţia autorităţii de lucru judecat, invocată de pârâtul D. şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul D., pentru autoritate de lucru judecat; a admis excepţia prescripţiei dreptului la acţiune invocată de pârâţii F. şi E. şi, în consecinţă, a respins acţiunea civilă formulată de reclamanta A. împotriva pârâţilor E. şi F., ca prescrisă; a obligat reclamanta A. la suma de 500 RON cheltuieli de judecată către pârâtul D..

Împotriva sentinţei civile nr. 114 din 26 ianuarie 2021 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă a declarat apel reclamanta A..

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin decizia nr. 331 A-C din 14 iunie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale, invocată din oficiu; a declinat competenţa de soluţionare a apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei nr. 114 din 26 ianuarie 2021, pronunţate de Tribunalul Vâlcea, secţia I-a civilă în dosarul nr. x/2020, în favoarea secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a apreciat că litigiul nu se poartă între profesionişti şi nici nu aparţine unei anumite materii specializate ce ar intra în competenţa secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că niciuna dintre părţi nu are calitate de profesionist, iar acesta, aşa cum a fost dedus judecăţii, rezultă dintr-o faptă ilicită pretins a fi fost săvârşită de către pârâţi şi nicidecum din activitatea unei întreprinderi, neputând fi asimilată fapta ilicită, invocată ca fiind săvârşită de anumite persoane fizice, cu activitatea unei întreprinderi, din moment ce întreprinderea nu poate avea ca obiect de activitate săvârşirea de fapte ilicite.

Reţinând că în structura Curţii de Apel Piteşti funcţionează două secţii civile, iar prin Hotărârea nr. 5/10.03.2016, Colegiul de Conducere al Curţii de Apel Piteşti a stabilit că, începând cu data de 15 martie 2016, în vederea echilibrării volumului de activitate între cele două secţii civile, dosarele în materia litigiilor cu profesionişti, indiferent de tribunalul care le-a soluţionat pe fond, să fie soluţionate de secţia a II-a civilă, hotărâre ce îşi produce efectele şi în prezent, neintervenind alte modificări în perioada ce a urmat după adoptarea ei, apelul exercitat în cauză nu este de competenţa de soluţionare a acestei secţii.

În contextul Deciziei nr. 18/2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţate într-un recurs în interesul legii, a apreciat că "litigii cu profesionişti" nu pot fi decât acele litigii în care se pun în discuţie norme legale aplicabile doar profesioniştilor sau doar anumitor bunuri deţinute de aceştia ori doar anumitor raporturi patrimoniale sau nepatrimoniale în care aceştia sunt implicaţi. Or, normele legale vizând răspunderea civilă delictuală nu pot fi considerate norme care să aparţină unei materii specializate aplicabile doar profesioniştilor sau doar bunurilor acestora ori doar raporturilor juridice în care aceştia se regăsesc, ci, dimpotrivă, sunt aplicabile oricărei persoane care se regăseşte în ipoteza de a putea invoca această răspundere.

2.2. Învestită cu soluţionarea cauzei prin declinare de competenţă, Curtea de Apel Piteşti, secţia I civilă, prin încheierea de şedinţă din 18 noiembrie 2021, a admis excepţia necompetenţei materiale procesuale a secţiei I civile a Curţii de Apel Piteşti, invocată din oficiu; a declinat în favoarea secţiei a II-a civile a Curţii de Apel Piteşti, competenţa de soluţionare a apelului formulat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 114 din 26 ianuarie 2021 pronunţate de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2020; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă; a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că litigiul are ca obiect răspunderea foştilor administratori ai unor societăţi comerciale ce se circumscriu noţiunii de profeşionişti, pentru daunele cauzate creditorilor societăţii, răspundere întemeiată pe dispoziţiile legii speciale, Legea nr. 31/1990.

II. Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, în considerarea argumentelor ce succed:

Acţiunea cu care reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii E., D. şi F., a învestit Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă, are ca obiect restituirea sumelor reprezentând contravaloarea părţilor sociale deţinute de soţul reclamantei în cadrul a două societăţi comerciale, fiind întemeiată pe dispoziţiile legale ce reglementează răspunderea civilă delictuală.

Urmare a declinării de competenţă, în primă instanţă, acţiunea a fost soluţionată de Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă, în timp ce apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei tribunalului a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 12 aprilie 2021.

Din perspectiva conflictului ivit între secţia I şi secţia a II-a civilă ale Curţii de Apel Piteşti în legătură cu competenţa procesuală de soluţionare a apelului, Înalta Curte apreciază că trebuia avute în vedere cele statuate cu forţă obligatorie pentru instanţe prin Decizia nr. 18/2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/6.04.2017, prin care Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit următoarele:

"Competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările şi completările ulterioare."

În considerentele acestei decizii, s-a arătat că problema de drept vizată de recursul în interesul legii presupune a se stabili dacă, în interpretarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, calitatea de profesionist a uneia din părţile raportului juridic dedus judecăţii atrage competenţa materială procesuală a tribunalelor/secţiilor specializate, indiferent de natura sau obiectul litigiului (pct. 125 din decizie).

Din această perspectivă, s-a tranşat că, în contextul abrogării Codului de comerţ, prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, nu mai există suport în normele de drept material pentru o calificare a litigiilor în funcţie de natura comercială sau civilă a pricinii, aptă să atragă o anumită competenţă în favoarea instanţelor specializate (pct. 156 şi 157). Pe temeiul art. 3 din C. civ. şi al art. 8 din Legea nr. 71/2011, toţi profesioniştii, indiferent de statutul lor juridic (întreprinzător, persoană fizică sau juridică, ce desfăşoară o activitate organizată, cu sau fără caracter lucrativ, indiferent că este vorba despre regii autonome, societăţi, companii naţionale, asociaţii, fundaţii, societăţi agricole, liber-profesionişti ori societăţi profesioniste), sunt supuşi regulilor de drept civil, şi nu unor reguli speciale (pct. 160).

Completul competent să judece recursul în interesul legii a conchis în sensul că în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 226 alin. (1) şi art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, pentru determinarea competenţei materiale procesuale a tribunalelor/secţiilor specializate, se va ţine seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor, de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 (pct. 174). Aceste criterii de determinare a competenţei materiale operează inclusiv în căile de atac (pct. 164 şi 165 din decizie).

Prin prisma considerentelor decisive ce fundamentează dezlegările din decizia în interesul legii, se impune concluzia că, în speţă, o calificare a litigiului de către instanţa de judecată, în vederea determinării competenţei materiale procesuale, este posibilă numai în raport de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiului ce derivă din tipul de cauze enumerate exemplificativ la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

Aceasta întrucât, pe de o parte, nu este posibilă o calificare, în baza legii, în funcţie de calitatea de profesionist a uneia dintre părţi în absenţa unui temei legal în dreptul pozitiv, iar, pe de altă parte, art. 1 din Hotărârea nr. 5 din 10 martie 2016, prin care s-a aprobat propunerea privind preluarea, începând cu data de 15 martie 2016, pe cale administrativă, a dosarelor de către secţia a II-a civilă a Curţii de Apel Piteşti, indică în mod generic litigii cu profesionişti, fără a se face distincţie în privinţa obiectului cererilor şi fără vreo indicaţie referitoare la materie, dintre cele sau de natura celor enumerate exemplificativ în art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În acelaşi timp, nu s-a făcut niciun fel de distincţie între diferitele categorii de profesionişti vizate de art. 3 din C. civ.

Ca atare, revine astfel judecătorului, ca prim interpret al legii, rolul de a decela dacă raportul juridic dedus judecăţii are, potrivit obiectului şi cauzei, o natură pur civilă sau dacă, raportat la obiectul şi natura cauzei, litigiul este care presupune incidenţa unor norme speciale care ar permite încadrarea în litigii de competenţa material procesuală a unei secţii specializate, în aplicarea unor criterii legale.

Din această perspectivă, se reţine că demersul judiciar iniţiat de către reclamantă reprezintă acţiunea în pretenţii, întemeiată pe art. 998-1003 şi urm. vechiul C. civ., prin care s-a solicitat obligarea pârâţilor D., în calitate de fost administrator al societăţii B. S.R.L. şi C. S.R.L., E. şi F., în calitate de fii ai defunctei G. (decedată la data de 25 decembrie 2011), fost administrator la aceleaşi societăţi, să plătească suma totală de 2.823.391 RON reprezentând contravaloarea părţilor sociale deţinute de soţul reclamantei, H. (decedat la data de 04 iunie 2008), la aceleaşi societăţi.

Chiar dacă acţiunea a fost fundamentată pe temeiul răspunderii civile delictuale de drept comun, Înalta Curte reţine că nu pot fi disociate de prevederile Legii nr. 31/1990 pretinsele fapte ilicite ale fosţilor administratori ai societăţilor comerciale constând în: modificarea actului constitutiv al societăţii C. S.R.L. de către D., după decesul soţului reclamantei; donarea părţilor sociale soţiei sale, G., pe care a introdus-o ca administrator al societăţii faţă de care a declarat, ulterior, insolvenţa; adoptarea reducerii capitalului social, în ceea ce priveşte societatea B. S.R.L., cu 416 părţi sociale şi majorarea, în acelaşi timp, a capitalului social cu 10 părţi sociale, cu încălcarea legii, fără a achita creanţa pentru cele 416 părţi sociale.

Drept urmare, atragerea răspunderii civile delictuale a pârâţilor este indisolubil legată de modul în care aceştia au acţionat în cadrul celor două societăţi, în calitate de foşti administratori.

Împrejurarea că niciuna dintre părţile în litigiu nu deţine calitatea de profesionist, în sensul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, nu poate conduce la o concluzie contrară, din moment ce, conform Deciziei nr. 18/2016, competenţa materială procesuală a instanţei se determină în funcţie de obiectul sau natura litigiului de natura celor avute în vedere, cu titlu exemplificativ, de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

În raport cu obiectul acţiunii, prin prisma dispoziţiilor art. 430 alin. (1) C. proc. civ. care atribuie efectul autorităţii de lucru judecat şi dezlegărilor date de instanţe excepţiilor procesuale, se reţine că un alt litigiu promovat de reclamanta A., în contradictoriu numai cu pârâtul D. (având aceeaşi calitate şi în cauza de faţă), a fost soluţionat în apel de secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti, prin decizia civilă nr. 246 A-Com din 18 aprilie 2019, pronunţată în dosarul nr. x/2018, în sensul respingerii apelului împotriva sentinţei civile nr. 1279 din 09 noiembrie 2018 a Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă; hotărârea instanţei de apel a rămas definitivă prin decizia nr. 961 din 04 iunie 2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, ca urmare a respingerii recursului declarat de aceeaşi parte.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea secţiei a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2022.