Invalidity of sale and donation with vitiated consent: failure to formulate legal grounds for cassation

Şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

I. Circumstanţele litigiului:

1. Obiectul cauzei:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 11 octombrie 2017 pe rolul Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii C., D., E. şi F., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună, în principal, nulitatea absolută a promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare autentificată sub nr. x din 29 mai 2017 şi a actului adiţional nr. x la această promisiune din 10 august 2017 autentificat sub nr. x cât şi a donaţiei inserate în cuprinsul acestui act adiţional, iar, în subsidiar, pentru situaţia în care nu se vor reţine motive de nulitate absolută, să se constate nulitatea relativă a celor trei acte juridice menţionate.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 1246 - 1259, art. 1011 - 1017 C. civ., Legea nr. 17/2000.

La 5 decembrie 2017 reclamanţii au depus cerere de precizare a acţiunii, prin care au învederat că obiectul celor trei acte juridice mai-sus menţionate îl reprezintă imobilul situat în Bucureşti, Aleea x, lot x, care este înscris în cartea funciară cu numărul x Bucureşti.

2. Sentinţa pronunţată de tribunal:

Prin sentinţa civilă nr. 1911 din 30 octombrie 2018 Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamanţii A. şi B. în contradictoriu cu pârâţii C., D., E. şi F. şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

3. Decizia pronunţată de curtea de apel:

Prin decizia civilă nr. 1830 A din 18 decembrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanţii-reclamanţi A. şi B. împotriva sentinţei civile nr. 1911 din 30 octombrie 2018 şi a încheierii de şedinţă din 13 martie 2018, pronunţate de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă.

A obligat pe apelanţii-reclamanţi la plata sumei de 3.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimaţii-pârâţi F. şi E. şi la plata sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimatul-pârât C..

4. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 1830 A din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă au declarat recurs reclamanţii A. şi B..

5. Înregistrarea recursului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie:

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 9 februarie 2021.

Prin cererea de recurs, reclamanţii A. şi B. au solicitat admiterea căii de atac, modificarea în tot a deciziei atacate şi, pe cale de consecinţă, admiterea pe fond a cererii de chemare în judecată.

După ce în primele patru pagini ale recursului au prezentat pe larg situaţia de fapt şi succesiunea desfăşurării relaţiilor dintre părţi, recurenţii-reclamanţi au continuat expunerea situaţiei de fapt, arătând că pârâţii E. şi F. nu au explicat reclamanţilor că urma să se încheie o donaţie fără sarcini, deşi se discutase că reclamanţii vor achiziţiona un apartament pentru aceştia.

Nu se poate reţine valabilitatea donaţiei în ceea ce priveşte suma de 58.000 € pentru pârâţii E. şi F., cu care nu aveau nicio legătură de rudenie sau afinitate, astfel că nu se poate reţine liberul consimţământ, neviciat al reclamanţilor în ceea ce priveşte donaţia inserată în actul adiţional încheiat la 10 august 2017.

În mod nelegal, instanţa de apel a apreciat că expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză poate fi reţinută ca mijloc de probă, cu ignorarea faptului că raportul de expertiză este în contradicţie cu actele medicale de la dosar şi cu situaţia de fapt reală.

Motivul principal pe care instanţa de apel a întemeiat soluţia de respingere a apelului este reprezentat de faptul că în cauză apelanţii prezintă discernământ, argumentând soluţia pe expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză, iar aceasta contravine probei cu acte, mai exact, contravine actelor medicale depuse la dosarul cauzei.

Reclamanţii au solicitat instanţei de recurs ca, analizând conţinutul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică prin raportare la actele medicale care stabilesc că reclamantul A. suferă de Alzheimer - forma severă, să constate că în mod nelegal instanţa de apel nu a constatat lipsa de obiectivitate a membrilor comisiei care au întocmit raportul.

Au mai susţinut că instanţa de apel nu a constatat că raportul de expertiză întocmit nu poate îndeplini funcţia probatorie în acest proces şi nu a constatat necesitatea efectuării unui alt raport de expertiză medico-legală psihiatrică.

În drept, au fost indicate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Procedura în faţa instanţei de recurs:

În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursurilor, analizat în complet de filtru la 6 decembrie 2021.

În cuprinsul raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, s-a reţinut că se pune problema nulităţii recursului, completul urmând a analiza în ce măsură criticile formulate de reclamanţii A. şi B. sunt susceptibile de încadrare în motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - indicat ca temei al cererii de recurs.

Raportul a fost comunicat părţilor la 13 decembrie 2021.

La 24 decembrie 2021 intimaţii-pârâţi F. şi E. au depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea excepţiei nulităţii recursului pentru nemotivarea căii de atac.

La 5 ianuarie 2022 recurenţii-reclamanţi au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu, arătând că aspectele prezentate în cererea de recurs se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, a fost stabilit termen la 20 ianuarie 2022, în complet de filtru, fără citarea părţilor, în vederea soluţionării căii de atac, termen la care instanţa a rămas în pronunţare asupra excepţiei nulităţii recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie:

Examinând recursul în raport de excepţia nulităţii pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată de intimaţii-pârâţi F. şi E., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs.

Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, sancţiunea nulităţii intervine şi în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ.

Examinând cererea de recurs, se constată că aspectele evidenţiate, astfel cum au fost formulate, nu conţin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispoziţiile art. 488 C. proc. civ.

În cuprinsul memoriului de recurs, recurenţii-reclamanţi au prezentat pe larg situaţia de fapt, arătând că instanţa de apel a apreciat că expertiza medico-legală psihiatrică întocmită în cauză poate fi reţinută ca mijloc de probă, cu ignorarea faptului că raportul de expertiză este în contradicţie cu actele medicale de la dosar şi cu situaţia de fapt reală.

Înalta Curte constată că susţinerile recurenţilor-reclamanţi din cuprinsul cererii de recurs nu reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, conform exigenţelor prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalităţii hotărârii atacate, prin indicarea dispoziţiilor legale pretins încălcate ori greşit aplicate de instanţă.

Nemulţumirile părţilor vizând situaţia de fapt şi succesiunea desfăşurării relaţiilor dintre părţi nu se pot constitui în critici de nelegalitate care să poată fi deduse judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, ci pot constitui, eventual, critici de netemeinicie, ce nu pot fi cenzurate de către instanţa de control judiciar, reprezentând chestiuni de fapt, ce se analizează în cadrul cercetării aspectelor legate de fondul cauzei.

De asemenea, modalitatea în care instanţa de apel a înţeles să valorifice sau să interpreteze materialul probator (raportul de expertiză medico-legală psihiatrică la care au făcut trimitere recurenţii-reclamanţi) nu se poate constitui într-o critică de nelegalitate ce poate fi dedusă judecăţii în calea extraordinară de atac a recursului, fiind o critică de netemeinicie ce nu poate fi cenzurată de către instanţa de control judiciar. Astfel cum au fost formulate, criticile prezentate de recurenţi nu vizează argumentele legale prezentate de instanţa de apel în susţinerea soluţiei pronunţate.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanţei competente controlul conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecăţii.

Condiţia legală a dezvoltării motivelor de recurs implică determinarea greşelilor anume imputate instanţei şi încadrarea lor în motivele de nelegalitate limitativ prevăzute de art. 488 pct. 1-8 C. proc. civ.

Motivarea recursului înseamnă nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de hotărârea pronunţată, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţilor, instanţa a pronunţat o hotărâre nelegală, motive care să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile de nelegalitate prevăzute de lege

În acest sens, dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură a evidenţia nelegalitatea deciziei civile nr. 1830 A din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În aceste condiţii, reţinând că în speţă nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condiţiile dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi ridicate din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează a aplica sancţiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac.

Având în vedere soluţia pronunţată, în aplicarea dispoziţiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., vor fi obligaţi recurenţii-reclamanţi A. şi B. la plata către intimaţii-pârâţi E. şi F. a sumei de 1.000 RON, constând în onorariu de avocat, redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ., apreciind că suma acordată cu acest titlu este una rezonabilă faţă de complexitatea redusă a cauzei, ţinând cont de activitatea prestată de avocat în faza procesuală a recursului şi având în vedere că dosarul a fost soluţionat la primul termen de judecată acordat în filtru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei civile nr. 1830 A din 18 decembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Obligă pe recurenţii-reclamanţi A. şi B. la plata sumei de 1.000 RON către intimaţii-pârâţi E. şi F., cu titlu de cheltuieli de judecată, reduse conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 20 ianuarie 2022.