Judicial disciplinary sanction for maintaining personal relationships and favoring an interested party in judicial appointments, violating judicial dignity and impartiality

prevăzut de art. 22 din Legea nr. 304/2004

Asupra contestației de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 6 din 26 iunie 2003, Consiliul Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de ministrul justiției, iar în baza art. 123 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare, a aplicat judecătorului N.M., sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție, timp de 6 luni, pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzută de art. 122 lit. g) din aceeași lege.

S-a reținut că N.M., judecător la Tribunalul București, din decembrie 1994, fiind președinte al secției comerciale în perioada octombrie 2001 - 2002, a cunoscut în această perioadă pe F.P., consilier guvernamental, care urmărea să se informeze în legătură cu aplicarea Legii nr. 64/1995, privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului.

În cadrul relațiilor stabilite cu F.P., care au avut caracter continuu, judecătorul N.M. a acceptat, din partea acestuia, buchete de flori, avansarea costului reviziei autoturismului personal, precum și să participe la o petrecere organizată la vila lui de la Snagov.

S-a mai reținut că în aceeași perioadă, judecătorul N.M. a desemnat pe SC C.M. SRL, ca administrator sau lichidator judiciar în mai multe cauze, deși cunoștea că F.P. avea calitatea de asociat la această societate.

Conchizându-se, s-a apreciat că prin conduita sa, de natură a aduce atingere prestigiului justiției, judecătorul N.M. a săvârșit abaterea disciplinară prevăzută de art. 122 lit. g) din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, republicată, cu modificările ulterioare.

Împotriva hotărârii menționate, judecătorul N.M. a formulat contestație, susținând, în esență, că relațiile dintre ea și F.P. nu au depășit limitele firești, că nu a primit nici un folos de la acesta, că prezența sa la petrecerea organizată la Snagov, ocazionată de sărbătorirea zilei onomastice a soției acestuia, a fost determinată numai de faptul că nu putea să refuze invitația ce i s-a făcut, care nu părea interesată, iar desemnarea SC C.M. SRL, ca lichidator într-un număr de 8 cauze, din cele 200 pe care le-a rezolvat în acea perioadă, nu poate fi considerată ca act de avantajare a acelei firme, mai ales că nu a cunoscut faptul că F.P. avea calitatea de asociat la societatea respectivă.

În concluzie, s-a cerut reaprecierea considerentelor hotărârii atacate, desființarea acesteia și respingerea acțiunii disciplinare.

Contestația nu este fondată.

În adevăr, așa cum s-a subliniat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii, modul în care contestatoarea a înțeles să stabilească și să mențină relații de natură personală cu F.P., fără să manifeste prudența pe care o impunea funcția sa de judecător și de președinte de secție în cadrul unui tribunal, a expus-o unor comentarii negative în articolele ce au apărut în presă după arestarea lui F.P., creându-se, astfel, suspiciunea că în dosarele soluționate de ea nu s-ar fi asigurat o judecată obiectivă.

Susținerile făcute în apărare de contestatoare, au fost examinate prin hotărârea atacată, iar faptele reținute ca abatere, sunt rezultatul coroborării împrejurărilor ce au reieșit din ansamblul materialului probator administrat.

Caracterul repetat al vizitelor pe care F.P. le-a făcut contestatoarei, însoțite de buchete de flori, nu putea să nu creeze suspiciuni, cât timp despre interesul său, pretins oficial, al documentării în materia falimentului și a reorganizării judiciare, nu s-au purtat discuții, ceea ce și explică neluarea în considerare a acestui aspect de către materialele publicate în presă.

În aceste condiții, întâlnirea contestatoarei, întâmplătoare sau nu, cu F.P., în apartamentul său din str. T.A. și la restaurantul O., precum și participarea ei la petrecerea organizată de F.P., în vila lui din Snagov, la data de 8 septembrie 2002, care coincidea și cu ziua onomastică a contestatoarei, constituie împrejurări ce impun presupunerea implicării contestatoarei, în relații de natură a afecta grav prestigiul ei de magistrat, cu consecința creierii de suspiciuni și asupra probității sale profesionale.

Mai mult, recunoașterea de către contestatoare că F.P. i-a făcut unele servicii, cum a fost acela al achitării anticipate a costului reviziei autoturismului acesteia, precum și împrejurarea că tot contestatoarea, în calitatea sa de judecător, a numit în mai multe cauze, ca administrator judiciar sau lichidator judiciar, o firmă la care F.P. era asociat, demonstrează neîndoielnica încălcare de către contestatoare, a prevederilor art. 117 și 118 din Legea nr. 92/1992, cât și a dispozițiilor art. 21 din Codul deontologic al magistraților, care îi obligă să se abțină de la orice acte sau fapte de natură să compromită demnitatea lor în funcție și în societate.

Așa fiind și cum toate aceste manifestări și atitudini, dovedite prin mijloacele de probă indicate în hotărâre și necontestate, în esența lor, de către judecătorul N.M., au generat și alimentat legitime bănuieli cu privire la conduita sa în serviciu și societate, precum și în legătură cu probitatea ei profesională, se impune concluzia că reținerea comiterii abaterii prevăzute de art. 122 lit. g) din Legea nr. 92/1992, este pe deplin justificată.

Tot astfel, față de caracterul grav și repetat al abaterii comise de către N.M., în calitate de judecător și președinte de secție la un tribunal, ceea ce a determinat publicarea, în mai multe ziare, a unor articole de natură a crea suspiciuni cu privire la obiectivitatea cu care este înfăptuit actul de justiție, se constată că sancțiunea disciplinară a suspendării din funcție pe timp de 6 luni, este corect individualizată și justificat aplicată.

În consecință, urmează a se dispune respingerea contestației, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de judecătorul N.M. împotriva hotărârii nr. 6 din 26 iunie 2003, a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 martie 2005.