Jurisdiction-declining ruling final; appeal inadmissible, leave under Article 132(3) Civil Procedure Code.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin Decizia civilă nr. 3767 din 17 iunie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2021, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declinat soluţionarea cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, B., C., D., E. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Astfel, Înalta Curte a admis excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie invocată din oficiu în cauză şi, în temeiul dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 97 din C. proc. civ., şi faţă de obiectul acţiunii, respectiv anularea Deciziei nr. 1898 din 8 octombrie 2020 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, act pe care reclamantul îl consideră act administrativ, precum şi faptul că domiciliul reclamantului este în municipiul Bucureşti, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

Împotriva deciziei menţionate, a declarat recurs recurentul A., dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Completul de 5 judecători sub nr. x/2021.

În cererea de recurs, recurentul reia istoricul cauzei şi îşi exprimă nemulţumirea faţă de procedura de soluţionare a dosarului pe fondul cauzei şi faţă de soluţiile pronunţate în cauză.

Se solicită admiterea recursului şi, prin urmare, casarea Hotărârii nr. 3767 din 17 iunie 2021, prin raportare la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., respectiv pentru încălcarea regulilor de procedură cu privire la stabilirea competenţei materiale precum şi să fie controlată nerespectarea procedurilor legale efectuate la verificarea competenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în judecarea Dosarului nr. x/2021 şi la declinarea competenţei de a judeca dosarul în favoarea unei instanţe inferioare, în raport de Hotărârea judecătorească nr. 1848/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă. Apreciază că revine tot Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a soluţiona cauza. Totodată, afirmă că în materie judiciară, regula pentru rezolvarea unui litigiu este de a trimite cauza instanţei superioare de control, nicidecum instanţei inferioare.

În cauză a fost depusă întâmpinare de către intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă prin care se invocă excepţia inadmisibilităţii.

La data de 8 decembrie 2021, recurentul a depus la dosar o cerere intitulată "cerere de modificare a cererii de chemare în judecată". Faţă de data depunerii cererii de modificare a recursului, instanţa a calificat această cerere ca fiind note scrise.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia a II-a civilă, excepţie de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei".

Reglementarea sus menţionată reia în esenţă şi detaliază în conţinut, în ambianţa juridică a căilor de atac, unul din principiile fundamentale ale procesului civil consacrat de art. 7 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ., care dispune că:

"(1) Procesul civil se desfăşoară în conformitate cu dispoziţiile legii. (2) Judecătorul are îndatorirea de a asigura respectarea dispoziţiilor legii privind realizarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părţilor din proces".

Legalitatea căilor de atac înseamnă că acestea sunt instituite prin lege, o hotărâre judecătorească neputând fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din cuprinsul ei.

Aceasta este o regulă cu valoare de principiu constituţional, art. 129 din legea fundamentală proclamând dreptul părţilor interesate şi al Ministerului Public de a ataca hotărârile judecătoreşti numai "în condiţiile legii".

Textul constituţional evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac ale hotărârilor judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii, respectiv cât priveşte obiectul căii de atac, subiecţii acesteia, termenele de exercitare, motivele pentru care acestea pot fi exercitate, ordinea în care acestea se exercită.

Principiul legalităţii căii de atac stabileşte, aşadar, că legea este cea care recunoaşte sau nu dreptul la exercitarea unei căi de atac, iar nu judecătorul sau părţile dintr-un proces.

În acest context, susţinerile recurentului nu pot face obiect de analiză în prezenta cauză, câtă vreme a exercitat recurs împotriva unei hotărâri judecătoreşti pronunţate conform art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., care nu este supusă niciunei căi de atac.

Potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Dacă instanţa se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac, dosarul fiind trimis de îndată instanţei judecătoreşti competente sau, după caz, altui organ cu activitate jurisdicţională competent". Prin urmare, hotărârea atacată nu este supusă apelului şi nici recursului.

Rezultă că hotărârea atacată cu recurs este o hotărâre de dezînvestire a instanţei care este o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.

Rezultă din dispoziţiile mai sus enunţate că hotărârea atacată în prezenta cauză nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că demersul recurentului este inadmisibil.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 457 alin. (1) şi art. 132 alin. (3) din C. proc. civ., va fi respins, ca inadmisibil, recursul ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 3767 din 17 iunie 2021 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/2021.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 decembrie 2021.

GGC - NN