Unconstitutionality exception against appeal limitation period calculation: lack of concrete argumentation and causal link to case resolution.

Asupra recursului de faţă, în baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020, pronunţată de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020.1, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 formulată de recurentul A..

Pentru a dispune astfel, Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a reţinut că excepţia de neconstituţionalitate invocată de recurentul A. vizează dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 şi din verificarea actelor şi lucrările dosarului, a constatat că recurentului i-a fost comunicată o copie a încheierii penale din data de 25 mai 2020 pronunţată în Dosarul nr. x/2020 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală la data de 22 septembrie 2020, petentul formulând recurs la data de 05 iunie 2021 . Totodată, a mai reţinut că recurentul a precizat că a fost prezent la judecarea fondului, iar motivul pentru care a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 a fost acela că nu a avut un apărător care să îl consilieze.

În acest context, Completul de 5 judecători din cadrul instanţei supreme a constatat că excepţia de neconstituţionalitate invocată nu are, decât aparent, o legătură cu soluţionarea cauzei, critica vizând textul de lege care prevede calcularea termenului de declarare a recursului de la pronunţare, autorul excepţiei urmărind, în realitate modificarea soluţiei legislative criticate, în sensul stabilirii că termenul de declarare a recursului curge de la momentul comunicării încheierii recurate.

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate trebuie să aibă construcţia unei argumentări a neconstituţionalităţii textului invocat. Or în speţă, excepţia de neconstituţionalitate a fost formulată la modul general, fără indicarea concretă a unor elemente care să susţină neconstituţionalitatea textului invocat, ceea ce denotă caracterului absolut formal al cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României. Mai mult, acest caracter este evidenţiat şi de modalitatea în care a fost exercitată prezenta cale de atac, ulterior pronunţării hotărârii, dar anterior comunicării acesteia.

Aşadar, indicarea formală de către autorul excepţiei a neconstituţionalităţii textului legal criticat, s-a stabilit că nu este aptă de a conduce la sesizarea Curţii Constituţionale.

Împotriva dispoziţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020, pronunţate de Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2020.1, recurentul A. a formulat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători sub nr. x/2021, primul termen fiind fixat în mod aleatoriu la data de 18 octombrie 2021, dată la care au avut loc şi dezbaterile, susţinerile reprezentantului Ministerului Public fiind consemnate în partea introductivă a prezentei decizii, astfel încât nu vor mai fi reluate.

Examinând recursul formulat de recurentul A., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători constată că este nefondat, din următoarele considerente:

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale din perspectiva dispoziţiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători constată că pentru a fi admisibilă, cererea de sesizare a Curţii Constituţionale este condiţionată de îndeplinirea cumulativă a celor patru cerinţe stipulate expres de textul legislativ, respectiv:

a) starea de procesivitate, în care ridicarea excepţiei de neconstituţionalitate apare ca un incident procedural creat în faţa unui judecător sau arbitru, ce trebuie rezolvat premergător fondului litigiului;

b) activitatea legii, în sensul că excepţia priveşte un act normativ, lege sau ordonanţă, după caz, în vigoare;

c) prevederile care fac obiectul excepţiei să nu fi fost constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale;

d) dispoziţiile criticate să aibă legătură cu soluţionarea cauzei.

Din analiza dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 reiese că o cerere de sesizare a instanţei de contencios constituţional poate fi formulată în orice fază a procesului penal, textul de lege menţionat prevăzând doar condiţia ca excepţia să fie ridicată în faţa instanţelor de judecată şi să aibă legătură cu soluţionarea cauzei "indiferent de obiectul acesteia", adică să producă un efect real, concret asupra cursului procesului penal şi, implicit, asupra situaţiei juridice a părţii din proces.

Ca orice mijloc procedural, excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi utilizată decât în scopul şi cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituţionalităţii unei dispoziţii legale care are legătură cu soluţionarea cauzei.

În consecinţă, în cadrul examenului de admisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege.

În acest context, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători reţine că excepţia de neconstituţionalitate, ce priveşte dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, este invocată în mod formal de către recurent, cererea sa fiind informă şi nu se arăta în ce măsură dispoziţia legală contestată corespunde sau nu cu prevederile constituţionale şi care sunt implicaţiile declarării neconstituţionalităţii acestei dispoziţii asupra finalizării cauzei. Aşadar, instanţa nu poate realiza o verificare sub aspectul respectării condiţiilor legale în care excepţia de neconstituţionalitate, ca incident procedural, poate fi folosită.

Astfel, se constată că textul de lege a cărui neconstituţionalitate a fost invocată, nu se referă la un interes actual, acesta vizând critici cu privire la diferite instituţii procesual penale, care nu au aplicabilitate şi nici relevanţă în cauză.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători va respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva dispoziţiei de respingere a sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 din Decizia penală nr. 243 din data de 07 decembrie 2020 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Completul de 5 judecători, în Dosarul nr. x/2020.1.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2021.

GGC - NN