Inadmissibility of appeal against a final cassation decision on public judicial aid under the principle of legality of legal remedies

Asupra căii de atac de faţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Hotărârea ce formează obiectul căii de atac

Prin Decizia nr. 1721 din 22 septembrie 2021, pronunţată în Dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta A. împotriva încheierii de şedinţă din 5 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Pentru a pronunţa soluţia de mai sus, Înalta Curte a reţinut că încheierea atacată cu recurs a fost pronunţată în soluţionarea unei cereri de acordare a ajutorului public judiciar, împotriva căreia, potrivit art. 15 alin. (2) şi alin. (3) din O.U.G. nr. 51/2008, partea poate formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii, cererea fiind soluţionată în camera de consiliu de un alt complet, printr-o încheiere irevocabilă.

Astfel, faţă de dispoziţiile menţionate în cadrul paragrafului anterior, Înalta Curte a reţinut că recursul declarat împotriva unei încheieri pentru care, prin lege specială, este prevăzută o altă cale de atac, nu poate fi primit, o asemenea hotărâre nefăcând parte din categoria acelora pentru care legea reglementează în mod explicit calea extraordinară de atac.

2. Cererea intitulată "apel"

Împotriva încheierii menţionate la punctul 1 de mai sus, recurenta a formulat o cale de atac intitulată "apel", prin care critică soluţiile date în Dosarul nr. x/2021, solicită analizarea probelor şi admiterea excepţiei litispedenţei şi a conexităţii.

II. Considerentele Înaltei Curţi

În temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că, pentru considerentele arătate în continuare, este întemeiată excepţia inadmisibilităţii căii de atac intitulate "apel", invocată de instanţă, din oficiu, excepţie de procedură ce face inutilă, în tot, expunerea şi cercetarea în fond a cauzei.

Aşa cum rezultă din expunerea de la pct. I, hotărârea împotriva căreia recurenta A. a formulat calea de atac intitulată "apel" este o hotărâre pronunţată în soluţionarea unei cereri de recurs, fiind o hotărâre definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Or, potrivit art. 466 alin. (1) - (3) C. proc. civ. "(1) Hotărârile pronunţate în primă instanţă pot fi atacate cu apel, dacă legea nu prevede în mod expres altfel. (2) Sunt supuse apelului şi hotărârile date în ultimă instanţă dacă, potrivit legii, instanţa nu putea să judece decât în primă instanţă. (3) Hotărârile date în ultimă instanţă rămân neapelabile, chiar dacă în hotărâre s-a arătat că au fost pronunţate în primă instanţă.", iar, conform art. 483 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului "hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege".

În ceea ce priveşte competenţa completurilor de 5 judecători în materie civilă, art. 24 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, dispune în sensul următor:

"Art. 24. - (1) Completele de 5 judecători [...] soluţionează cauzele în materie disciplinară potrivit legii şi alte cauze date în competenţa lor prin lege.

(2) Completurile de 5 judecători soluţionează şi recursurile împotriva hotărârilor de respingere a cererilor de sesizare a Curţii Constituţionale, pronunţate de un alt complet de 5 judecători."

În aceste condiţii, hotărârea atacată nu este supusă niciunei căi de atac în condiţiile art. 466 alin. (1) - (3), art. 483 alin. (1) C. proc. civ., art. 24 din Legea nr. 304/2004 ori ale altor dispoziţii legale.

Recunoaşterea unor căi de atac, în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală, ar constitui o încălcare a principiului constituţional referitor la folosirea căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituţie, conform căruia "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", şi, corelativ, a principiului legalităţii căii de atac, reglementat prin dispoziţiile art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei".

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) coroborat cu art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., va fi respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac intitulată "apel" ce formează obiectul prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă calea de atac intitulată "apel" formulată de A., împotriva Deciziei civile nr. 1721 din 22 septembrie 2021, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în Dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 decembrie 2021.

GGC - NN