Admissibility of accessory intervention by a forest management company and requirement to prove personal interest via constitutive acts

Şedinţa publică din data de 13 ianuarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 09.03.2018, sub nr. x/2018, reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, au solicitat instanţei, în temeiul dispoziţiilor art. 8 din Legea nr. 554/2004, anularea Deciziei nr. 648 din data de 17.10.2017 emisă de Garda Forestieră Suceava şi a răspunsului la plângerea prealabilă nr. 27562 din 08.12.2017.

Prin sentinţa civilă nr. 260 din data de 28 martie 2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Suceava, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii Parohia Cacica, Parohia Drăgoieşti II, Parohia Voroneţ, Parohia Sf. Împăraţi, Parohia Sf. Apostoli Petru şi Pavel, Parohia Cuvioasa Parascheva Obcini ş.a. fiind înregistrat pe rolul Curţii de Apel Suceava la data de 03.03.2020, sub nr. x/2018.

La dosarul de recurs au fost depuse cereri de intervenţie în interesul unităţilor de cult recurente-reclamante, A. Rădăuţi şi Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L.

La termenul de judecată din data de 12 octombrie 2021 instanţa de recurs a pus în discuţie admisibilitatea cererilor de intervenţie în interesul recurentelor, formulate de A. Rădăuţi şi Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L.

2. Încheierea pronunţată asupra cererii de intervenţie accesorie

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2021 pronunţată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenientă în interesul unităţilor de cult recurente, A. Rădăuţi, apreciind că este admisibilă cererea de intervenţie formulată de această entitate, deoarece a depus actele constitutive, dovedindu-şi astfel interesul în cauză. Totodată, văzând că Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. nu a comunicat actele ce i s-au cerut în vederea verificării interesului său în formularea cererii de intervenţie, a respins cererea de intervenţie formulată de Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L..

3. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din data de 12 octombrie 2021 a declarat recurs Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva unor critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi rejudecarea cererii cu consecinţa încuviinţării în principiu a cererii de intervenţie accesorie. A mai solicitat, pe fondul cauzei, admiterea recursului formulat împotriva sentinţei civile nr. 260/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinţei atacate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data de 23 noiembrie 2021, sub nr. dosar x/2018

În dezvoltarea recursului, Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. a susţinut că hotărârea a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 61 coroborat cu art. 63 din C. proc. civ., având în vedere că justifică un interes în cauză dat fiind faptul că administrează terenurile forestiere deţinute de către o parte a unităţilor de cult recurente, potrivit Codului silvic.

A arătat că activitatea Ocolului Silvic Ilişeşti este una de apărare, conservare şi dezvoltare pe termen lung a fondului forestier, care se află în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar şi solidar, astfel încât, în situaţia în care hotărârea contestată ar produce efecte juridice, ar fi împiedicată să administreze fondul forestier aflat în proprietatea Bisericii, cu consecinţe directe şi semnificative asupra suprafeţelor de pădure, în sensul că nu ar mai putea fi efectuate lucrările fitosanitare, de plantare şi rărire a puieţilor, pădurea fiind astfel într-un pericol real de îmbolnăvire şi degradare, iar prejudiciile nu ar putea fi recuperate într-un timp rezonabil.

În opinia recurentului, singurul motiv pentru care instanţa de fond a respins cererea de intervenţie ca inadmisibilă vizează nedepunerea actului constitutiv pentru a verifica interesul acestuia de a susţine poziţia unităţilor de cult.

Astfel, a arătat că dintr-o eroare Ocolul Silvic Ilişeşti a omis să depună la dosar actele constitutive până la termenul de judecată fixat în cauză la data de 12 octombrie 2021, termen la care curtea de apel i-a respins intervenţia ca inadmisibilă. În susţinerea acestui argument a înţeles să depună ataşat cererii de recurs, actul constitutiv actualizat al societăţii Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., x, C.U.I. x, apreciind că, dacă instanţa de fond ar fi analizat cererea sa de intervenţie în contextul obiectului de activitate, ar fi constatat că justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză în favoarea unităţilor de cult, justificat şi de folosul practic pe care intervenienta l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul unităţilor de cult reclamante.

Ca urmare, a considerat că analiza pur formală a cererii sale de intervenţie a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale şi netemeinice din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material privind interesul Ocolului de a interveni în prezenta cauză.

A reiterat argumentul conform căruia interesul său procesual rezidă din faptul că are drept scop principal activitatea de apărare, conservare şi dezvoltare pe termen lung a fondului forestier care se află în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar şi solidar. Totodată, a subliniat că activitatea de gospodărire în regim silvic a suprafeţelor de pădure deţinute de recurente este singura activitate producătoare de venituri pentru Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., astfel încât orice perturbare a activităţii sale prin suspendarea serviciului silvic aferent suprafeţelor gospodărite ar avea impact direct şi semnificativ asupra sa, prin imposibilitatea de a asigura continuitatea activităţii din lipsa resurselor financiare şi necesitatea de a disponibiliza personalul angajat.

În contextul expunerii unor scurte consideraţii de ordin teoretic cu privire la cererea de intervenţie accesorie, recurentul a susţinut că, pe lângă componenta interesului său procesual, intervenţia este justificată şi de faptul că decizia emisă de Garda Forestieră Suceava şi contestată de unităţile de cult recurente, este profund nelegală şi netemeinică, astfel că are tot interesul să combată legalitatea unui asemenea act administrativ.

A mai criticat încheierea pronunţată de curtea de apel pentru faptul că în această fază, a admiterii de principiu, instanţa nu ar fi trebuit să examineze temeinicia cererii, ci, exclusiv îndeplinirea condiţiilor de formă, folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar admite recursul unităţilor de cult reclamante, precum şi scopul principal de activitate al Ocolului reprezentând elemente suficiente în dovedirea îndeplinirii condiţiei interesului de a formula o cerere de intervenţie accesorie.

Prin urmare, a considerat că în mod greşit i-a respins instanţa cererea de intervenţie ca inadmisibilă, deoarece interesul său personal de a interveni în favoarea unităţilor de cult reclamante este evident şi rezultă chiar din scopul înfiinţării şi din obiectul principal de activitate al acesteia.

În continuare, recurentul a susţinut temeinicia cererii de intervenţie sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea serviciului public cu specific silvic prevăzute în art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 374/2006, în contextul susţinerii criticilor şi apărărilor invocate de unităţile de cult recurente-reclamante prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava.

Faţă de considerentele arătate, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 12.10.2021 şi încuviinţarea în principiu a cererii sale de intervenţie accesorie, iar pe fondul cauzei a solicitat admiterea recursului formulat de unităţile de cult reclamante împotriva sentinţei civile nr. 260 din data de 28.03.2019, pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava s-a solicitat respingerea recursului promovat de către Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. şi menţinerea încheierii atacate ca fiind temeinică şi legală.

5. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând încheierea atacată, în raport de criticile recurentului subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a argumentelor invocate în apărare de către intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava prin întâmpinarea formulată în cauză, precum şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat şi va fi respins în consecinţă, în considerarea argumentelor ce succed.

Cu titlu prealabil, instanţa de control judiciar reţine că prin cererea de recurs recurentul a dezvoltat şi argumente referitoare la temeinicia cererii de intervenţie sub aspectul condiţiilor ce trebuie îndeplinite pentru a se putea dispune suspendarea serviciului public cu specific silvic prevăzute în art. 3 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 374/2006, în contextul susţinerii criticilor şi apărărilor invocate de unităţile de cult recurente-reclamante prin cererea de recurs formulată împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, prin care a fost respinsă acţiunea în anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Suceava. Ca efect al criticilor formulate din această perspectivă a solicitat admiterea recursului declarat de unităţile de cult reclamante împotriva sentinţei civile nr. 260/28.03.2019 pronunţată de Tribunalul Suceava, în sensul modificării în tot a sentinţei atacate, cu consecinţa admiterii cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În acest sens este de observat că demersul judiciar al Ocolului Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. vizează verificarea legalităţii încheierii de şedinţă din data de 21 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2018, prin care s-a respins cererea acestuia de intervenţie accesorie, soluţie adoptată în considerarea faptului că nu a comunicat actele solicitate în vederea verificării interesului în formularea intervenţiei.

Ca urmare, în calitate de instanţă de control judiciar, Înalta Curte este învestită cu verificarea conformităţii soluţiei pronunţate de către curtea de apel asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, cu regulile de drept aplicabile, controlul de legalitate a soluţiei date asupra acesteia urmând a fi efectuat în aceste limite, iar aspectele ce ţin de fondul cererii de intervenţie accesorie ca apărare în susţinerea recursului unităţilor de cult recurente-reclamante în cadrul dosarului aflat pe rolul şi în competenţa soluţionării Curţii de Apel Suceava excedează cadrului procesual astfel stabilit în cauza pendinte.

În consecinţă, vor fi înlăturate criticile recurentului Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. aduse încheierii din data de 21.10.2021 din această perspectivă.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul a susţinut că instanţa a interpretat şi a aplicat în mod greşit normele de drept aplicabile în speţă, respectiv dispoziţiile art. 61 coroborat cu art. 63 din C. proc. civ., sub aspectul reţinerii îndeplinirii condiţiei referitoare la dovedirea interesului acestuia de a interveni în cauză pentru a susţine poziţia unităţilor de cult.

Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, hotărârea fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit. În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente.

În esenţă, ceea ce a reproşat recurentul curţii de apel este faptul că i-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie accesorie doar pentru că nu a depus actul constitutiv în termenul acordat în acest sens, pentru a verifica interesul acestuia de a susţine poziţia unităţilor de cult. În opinia sa, dacă instanţa ar fi analizat cererea de intervenţie în contextul obiectului său de activitate, ar fi constatat că justifică un interes propriu pentru a interveni în cauză în favoarea unităţilor de cult, justificat şi de folosul practic pe care l-ar avea în situaţia în care s-ar admite recursul unităţilor de cult reclamante.

Contrar susţinerilor recurentului, instanţa de control judiciar constată că prima instanţă a pronunţat hotărârea cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor legale incidente în materie, soluţie pe care, la rândul său, o adoptă ca atare.

Potrivit art. 61 din C. proc. civ., forma în vigoare în perioada de referinţă, (1) "Oricine are interes poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare; (3) Intervenţia este accesorie, când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi". Totodată, art. 63 din acelaşi act normativ prevede la alin. (1) "Cererea de intervenţie accesorie va fi făcută în scris şi va cuprinde elementele prevăzute la art. 148 alin. (1), care se va aplica în mod corespunzător", iar la alin. (2) prevede că "Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac".

În argumentarea recursului, recurentul critică încheierea atacată, apreciind ca fiind întrunite condiţiile intervenţiei accesorii, astfel cum sunt cuprinse în art. 61 alin. (1) alin. (3) din C. proc. civ., context în care, poate interveni într-un proces care se judecă între părţile originare oricine justifică un interes justificat de obiectul său de activitate, intervenţia fiind accesorie când sprijină numai apărarea uneia dintre părţi.

Din reglementările legale evocate supra se desprind cerinţele esenţiale ale intervenţiei voluntare, care caracterizează oricare dintre formele acesteia, şi anume: existenţa unui proces în curs de desfăşurare, iniţiativa introducerii în proces a terţului să aparţină acestuia, invocarea de către terţ a unui interes propriu şi, de principiu, lipsa calităţii de parte originară a terţului intervenient.

Totodată, se reţine că persoana care formulează cererea de intervenţie voluntară trebuie să formuleze cererea cu respectarea condiţiilor de formă prevăzute de art. 148 alin. (1) C. proc. civ. şi să justifice întotdeauna un interes personal, indiferent dacă intervenţia este principală, când terţul pretinde pentru sine dreptul dedus judecăţii sau un drept strâns legat de acesta, sau accesorie, când hotărârea ce s-ar putea pronunţa împotriva părţii în apărarea căreia intervine terţul i-ar prejudicia acestuia drepturile şi interesele.

Aşadar, în cazul cererii de intervenţie accesorie, terţul trebuie să justifice un interes personal, care constă în apărarea unui drept sau interes propriu, suplimentar dreptului părţii în folosul căreia a intervenit.

Analizând cerinţele intervenţiei voluntare în cauza de faţă, se constată că prin cererea de intervenţie accesorie aflată la dosarul cauzei s-a arătat că interesul intervenientului Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. derivă din scopul obiectului său de activitate, care constă în apărarea, conservarea şi dezvoltarea pe termen lung a fondului forestier aflat în proprietatea Bisericii, pe care îl administrează în mod unitar şi solidar.

În vederea pronunţării asupra admisibilităţii în principiu a cererii de intervenţie accesorie, Curtea de Apel Suceava a dispus emiterea unei adrese către semnatarul intervenţiei, Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., solicitându-i să depună la dosar actul constitutiv pentru a se verifica obiectul său de activitate, respectiv interesul în formularea cererii de intervenţie, stabilind termen pentru îndeplinirea măsurii dispuse şi pentru discutarea admisibilităţii în principiu a intervenţiei accesorii la data de 12 octombrie 2021.

La termenul menţionat instanţa a constatat că Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. nu a comunicat actele solicitate în vederea verificării interesului său în formularea cererii de intervenţie accesorie, respingându-i astfel solicitarea.

În acest context, este neîndoielnic că un administrator al fondului forestier aflat în proprietatea Bisericii, care pretinde că are un interes personal, propriu, născut şi actual în apărarea poziţiei unităţilor de cult reclamante cu privire la modul în care a fost emis un act administrativ de către Garda Forestieră Suceava, prin care s-a dispus suspendarea serviciului public cu specific silvic, cu impact asupra patrimoniului societăţii şi viitorului acesteia, astfel cum susţine semnatarul intervenţiei accesorii, trebuia să dovedească aceste susţineri prin prezentarea actului constitutiv.

Instanţa de control judiciar observă că instanţa învestită cu soluţionarea intervenţiei accesorii trebuia să se raporteze, în analiza interesului, la raportul juridic dedus judecăţii, raport juridic născut între pârâta Garda Forestieră Suceava şi unităţile de cult cărora le este adresată Decizia nr. 648 din 17 octombrie 2017 privind suspendarea serviciului public cu specific silvic pentru terenul cu vegetaţie forestieră consemnat in documentaţia anexă la decizie.

Totodată, este important a se aminti că, astfel cum s-a statuat în mod constant în practica instanţei supreme (ex. Decizia nr. 3344/18 iunie 2019 şi Decizia nr. 2904/13 mai 2021), chiar dacă natura juridică a intervenţiei accesorii este de apărare, totuşi, terţul nu devine un simplu apărător al părţii în favoarea căreia a intervenit, ci, acesta trebuie să justifice interesul său propriu, determinat, legitim, născut şi actual în participarea la judecata procesului.

Ca urmare, contrar susţinerilor recurentului, pentru verificarea obiectului său de activitate şi, implicit, a condiţiei interesului în formularea cererii de intervenţie, era necesară depunerea actului constitutiv al societăţii, nefiind suficient ca instanţa să analizeze intervenţia exclusiv prin raportare la afirmaţia semnatarului cererii de intervenţie referitoare la obiectul său de activitate, nesusţinută de un suport probator corespunzător.

Se reţine, aşadar, că nu pot fi primite alegaţiile recurentului privind incidenţa în speţă a cazului de nelegalitate referitor la interpretarea şi aplicarea greşită a normelor legale incidente în materie, respectiv art. 61 şi art. 63 din C. proc. civ., pe motiv că analiza formală a cererii de intervenţie a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale şi netemeinice, câtă vreme instanţa a respectat prevederile legale indicate, solicitându-i semnatarului cererii de intervenţie accesorie, prin adresele emise în cauză, depunerea actelor necesare verificării condiţiilor de admisibilitate în principiu a cererii formulate.

Ca efect al neîndeplinirii măsurii dispuse de către instanţă, întrucât nu a depus actul constitutiv al societăţii pentru a dovedi interesul său propriu, determinat, legitim, născut şi actual în participarea la judecata procesului, recurentul nu poate susţine cu suficient temei că instanţa a pronunţat soluţia cu nerespectarea prevederilor legale aplicabile în materie, neverificându-se în speţă incidenţa motivului de nelegalitate invocat.

Pe de altă parte, Înalta Curte reţine că în cuprinsul cererii de recurs a susţinut recurentul că, dintr-o eroare, a omis să depună la dosar actele constitutive până la termenul de judecată fixat în cauză la data de 12 octombrie 2021. Sub acest aspect este important a se aminti că, potrivit adagiului "nemo auditur propriam turpitudinem allegans", partea nu se poate prevala pentru susţinerea intereselor sale de propria culpă, în speţă aceea de a nu comunica actele solicitate în dovedirea condiţiei interesului în formularea cererii de intervenţie, respectiv actul constitutiv al societăţii, până la termenul stabilit în acest sens, şi nici să se apere valorificând un asemenea temei.

Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că în mod just a apreciat curtea de apel că nedepunerea actului constitutiv în termenul acordat în acest sens, care să permită verificarea obiectului de activitate al titularului cererii de intervenţie, în vederea aprecierii îndeplinirii condiţiei interesului în participarea la judecata procesului, are drept consecinţă respingerea cererii de intervenţie accesorie formulată de Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., iar criticile formulate din această perspectivă sunt nefondate şi vor fi înlăturate.

În fine, nu se poate reţine că prin pronunţarea soluţiei de respingere a cererii de intervenţie accesorie s-ar fi produs vreo vătămare iniţiatorului acestui demers judiciar, câtă vreme i-a fost acordată posibilitatea să depună în faţa curţii de apel, în termenul stabilit, actele solicitate pentru a-şi dovedi interesul, şi, totodată, acesta poate uza de prevederile art. 63 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "Intervenţia accesorie poate fi făcută până la închiderea dezbaterilor, în tot cursul judecăţii, chiar şi în căile extraordinare de atac".

În aceste condiţii, Înalta Curte constată că nu a fost demonstrată nelegalitatea încheierii din data de 12.10.2021, recurată în cauză, curtea de apel reţinând în mod corect că titularul cererii de intervenţie accesorie, respectiv Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L., nu şi-a dovedit interesul în participarea la judecata procesului, în termenul stabilit de instanţă, argumentele expuse de recurent în calea de atac a recursului şi depunerea ulterioară a actului constitutiv actualizat al societăţii, odată cu recursul, nefiind apte să determine casarea soluţiei pronunţate, întrucât a fost dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Faţă de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 64 alin. (4) şi art. 496 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. şi, în consecinţă, va menţine încheierea atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul Ocolul Silvic Bisericesc Ilişeşti S.R.L. împotriva încheierii din 12 octombrie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2018, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 13 ianuarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.