Dismissing appeal against rural investment financing termination and fund recovery based on unproven land lease eligibility

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Acţiunea judiciară

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, la data de 15.03.2016, completată la data de 20.09.2016, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa în cauză să dispună anularea:

- procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Înfiinţare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", cod proiect x;

- deciziei de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 32449/01.09.2015;

- măsurii de încetare a contractului de finanţare materializată în nota nr. x/19.10.2015, precum şi recuperarea ajutorului financiar nerambursabil, cu consecinţa înlăturării măsurilor subsecvente de recuperare a debitelor stabilite în sarcina reclamantei ca urmare a întocmirii procesului-verbal.

2. Soluţia instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5204 din 11.12.2018, a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta, care a solicitat casarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

3.1. În primul motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., recurenta a precizat faptul că instanţa de fond a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti în condiţiile în care s-a substituit organelor din cadrul autorităţii intimate. În opinia sa, atât instituţia investită cu soluţionarea contestaţiei administrative cât şi instanţa aveau obligaţia să analizeze doar aspectele prezentate în capitolul 6, intitulat "motive de fapt", din procesul-verbal nr. x/06.07.2015.

3.2. În cel de-al doilea motiv de recurs, fondat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta a arătat faptul că prima instanţă a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii actului administrativ.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, partea a menţionat următoarele:

3.2.1. Instanţa a eludat dispoziţiile art. 249, art. 255 alin. (2) şi art. 309 alin. (5) C. proc. civ., întrucât a răsturnat sarcina probei şi a obligat-o să demonstreze faptul că numitul B. putea să îşi asume în mod valabil obligaţia stipulată în contractul de arendă.

Acest contract nu este fictiv şi a fost semnat de către ambele părţi nominalizate în cuprinsul său.

Nu era necesar să se probeze faptul că numitul B. deţinea în proprietate suprafaţa de teren de 1000 ha ce a format obiectul contractului de arendă, deoarece era de notorietate informaţia că acesta este unul dintre cei mai mari fermieri din zonă şi are în posesie suprafeţe de teren de mii de hectare.

3.2.2. Hotărârea judecătorească nu este corespunzător motivată, întrucât situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost copiată din procesul-verbal nr. x/06.07.2015, iar acest aspect produce părţii o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.

3.3. În cel de-al treilea motiv de recurs, întemeiat în drept pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că sentinţa cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei.

În concret, partea arată că:

- lipseşte cu desăvârşire analiza proprie făcută de instanţă cu privire la situaţia de fapt pe care îşi fundamentează soluţia, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii;

- este contradictorie argumentaţia judecătorului fondului cauzei în sensul că nu trebuie dovedită existenţa prejudiciului, întrucât este suficient ca abaterea să aibă un posibil impact financiar;

- instanţa a analizat "suspiciunile" prezentate de intimată în cuprinsul procesului-verbal dedus judecăţii, deşi ele nu au fost reţinute de AFIR în situaţia de fapt şi nici cu privire la încadrarea în drept;

- instanţa are argumentări contradictorii în ceea ce priveşte respectarea principiului proporţionalităţii de către emitentul actului administrativ contestat în cauză.

3.4. În cel de-al patrulea motiv de recurs, încadrat în drept în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susţinut faptul că sentinţa contestată a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs au fost formulate de către recurentă critici de nelegalitate cu privire la hotărârea judecătorească atacată ce vor fi prezentate în continuare.

3.4.1. Termenul de 90 de zile, reglementat de prevederile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, este un termen imperativ a cărei nerespectare atrage sancţiunea anulării actului administrativ contestat.

3.4.2. Instanţa a eludat dispoziţiile art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contract, raportat la art. 1270 C. civ.

Contractul de arendă analizat în cauză este un act real, semnat de părţi şi înscris la Primăria Trifeşti.

3.4.3. Instanţa a nesocotit prevederile aferente măsurii PNDR, axa 123, precum şi pe cele ale art. 4 alin. (8) din Regulamentul nr. 65/2011.

Condiţiile artificiale au fost create de familia C. pe sectoarele legumelor şi fructelor, iar nu pe cel privind obţinerea şi utilizarea biocombustibililor. Ca atare, nu se poate susţine că a avut loc fragmentarea investiţiilor, cu scopul eludării plafonului maxim, întrucât este vorba despre sectoare diferite de activitate, precum şi de beneficiari distincţi.

3.4.4. Judecătorul fondului cauzei a încălcat dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011. În cauză, nu există prejudiciu în condiţiile în care scopul Măsurii 123 a fost atins, de vreme ce proiectul a fost aproape finalizat, fabrica de biodiesel existând şi fiind funcţională. Într-o asemenea situaţie, sumele alocate pentru sectorul obţinerea şi utilizarea biodieselului au fost cheltuite conform scopului stabilit de Uniunea Europeană.

3.4.5. La aprecierea proporţionalităţii măsurii aplicate, instanţa trebuia să ţină seama de natura şi gravitatea neregulii constatate, precum şi de amploarea şi de implicaţiile financiare ale acesteia.

Or, instanţa a confundat scopul Măsurii 123, deoarece a considerat că pentru realizarea proiectului prezintă importanţă contractul de arendă. Acesta din urmă ar fi fost util, însă zona în care este amplasată fabrica de biodiesel este una în care se află culturi de rapiţă mari. Pe cale de consecinţă, rapiţa putea fi procurată cu resurse proprii, fără a se apela la alte sume de la bugetul Uniunii Europene, astfel încât să se asigure necesarul de materie primă pentru fabrică. De altfel, acesta este şi scopul Măsurii 123 cu privire la sectorul de producţie primară reprezentat de producţia şi utilizarea de biocombustibil. Tocmai pentru realizarea scopului axei 123, respectiv acela de a asigura creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere, s-a împărţit această axă pe sectoare de producţie, în vederea eficientizării. Proiectul realizat şi-a atins scopul, întrucât banii au fost cheltuiţi pentru obţinerea unei fabrici de biodiesel funcţionale, care deserveşte întreaga zonă unde se află amplasată. În atare condiţii, se impune analizarea impactului asupra proiectului în sine, iar un asemenea impact nu există, de vreme ce punctajul acordat era de doar 25 de puncte, iar acestea nu modifică niciun fel eligibilitatea şi poziţia în urma analizei proiectului.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările prezentate la filele24-38 dosar.

5. Soluţia instanţei de recurs

5.1. Consideraţii generale

Aşa cum s-a arătat la pct. 1 din decizia de faţă, recurenta A. S.R.L. a supus controlului instanţei specializate, pe calea prevăzută în art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu modificările şi completările ulterioare:

- decizia de soluţionare a contestaţiei administrative nr. 32449/01.09.2015;

- procesul-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare privind proiectul "Înfiinţare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", cod proiect x;

- nota de încetare a contractului de finanţare nr. x/19.10.2015.

Prima instanţă a respins acţiunea reclamantei, ca nefondată, soluţie care este împărtăşită de instanţa de control judiciar.

Înalta Curte apreciază că instanţa a analizat în mod detaliat şi judicios dispoziţiile normative comunitare şi naţionale incidente pe subiectul analizat, susţinerile părţilor litigante, precum şi întregul probatoriu administrat în cauză, iar concluzia la care a ajuns este corectă.

5.2. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.: ("când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti")

În baza Notei privind Suspiciunea de neregulă/suspiciunea de fraudă pentru desfăşurarea unui control IRD 0.1 nr. 8712, o echipă de control din cadrul Agenţiei pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale a procedat la analizarea aspectelor prezentate în Raportul nr. x.321/17.04.2015, întocmit în urma verificării pe eşantion a proiectului "Înfiinţare unitate de producere a biodieselului prin schema de ajutor de stat nr. 578/2009, aferentă măsurii 123", având ca beneficiar pe A. S.R.L.

În procesul-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare, la Capitolul 6, intitulat "Motivele de fapt", s-au reţinut următoarele:

"Contractul de arendă nr. x/28.07.2010, încheiat între B., în calitate de arendator şi A. S.R.L., în calitate de arendaş, ataşat de această firmă la cererea de finanţare depusă în anul 2010 la O.J.F.I.R. Iaşi, în vederea realizării unei unităţi de producere a biodieselului, este un document nereal/contrafăcut/falsificat, având în vedere documentele transmise de Primăria Comunei Trifeşti, din care rezultă faptul că B. deţine pe raza Comunei Trifeşti 204,40 ha teren agricol şi nu 1000 ha, aşa cum se precizează în acest contract şi, mai mult, Primăria Comunei Trifeşti nu a avut cunoştinţă de existenţa acestui contract (nu a fost înregistrat în niciun registru din Primărie şi nu a fost semnat şi ştampilat de către primarul Comunei Trifeşti). În baza acestui document nereal/contrafăcut/falsificat acest beneficiar a obţinut un punctaj maxim la criteriul de selecţie S6 - IMM-uri care sunt atât producătoare de materie primă cât şi procesatoare, respectiv 25 de puncte."

Aşadar, aceasta este neregula reţinută în sarcina societăţii recurente, iar instanţa de fond a procedat la analizarea sa.

Într-adevăr, instanţa nu trebuia să cerceteze şi celelalte aspecte descrise în cuprinsul Capitolului 5, intitulat "prezentarea aspectelor verificate", din procesul-verbal dedus judecăţii. Însă, argumentaţia suplimentară din cadrul sentinţei recurate nu este aptă să conducă la reformarea acesteia.

5.3. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: ("când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancţiunea nulităţii")

În cadrul criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2.1 din decizia de faţă, recurenta susţine, în esenţă, faptul că nu avea obligaţia legală de a demonstra că arendaşul B. deţinea în proprietate suprafaţa de teren de 1000 ha ce a format obiectul contractului de arendă încheiat de părţi.

Critica recurentei este nefondată.

Potrivit Capitolului 4, subcapitolul 4.2. din Ghidul Solicitantului "Stimularea dezvoltării regionale prin realizarea de investiţii pentru procesarea produselor agricole şi forestiere în vederea obţinerii de produse neagricole" - Schema de ajutor de stat nr. N 578/2009, aferentă Măsurii 123 - Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere - un document obligatoriu care trebuie ataşat la cererea de finanţare pentru realizarea proiectului este adeverinţa eliberată de DADR-urile judeţelor aferente zonei (respectiv cele în care este amplasată investiţia), din care să rezulte faptul că solicitantul este producător de materie primă şi din care să reiasă cantitatea de produse obţinută de acesta în anul anterior depunerii cererii de finanţare. De asemenea, solicitantul putea face dovada că va obţine producţia până la finalizarea investiţiei (documentul 20 din lista documentelor obligatorii la cererea de finanţare).

Deşi avea această obligaţie, recurenta a ataşat la cererea de finanţare doar o declaraţie pe propria răspundere a reprezentantului său legal cu privire la faptul că până la finalizarea investiţiei va obţine din cadrul exploataţiei agricole proprii, deţinute pe raza comunei Trifeşti, judeţul Iaşi, o producţie de rapiţă de circa 3000 kg/ha/an, "producţie ce va acoperi 100% din necesarul intrărilor de materie primă (rapiţă) în unitatea proprie de producere a biodieselului."

În cadrul studiului de fezabilitate s-a precizat de către beneficiar faptul că necesarul de rapiţă va proveni din exploataţia agricolă deţinută de acesta în suprafaţă de 1000 ha. Această suprafaţă de teren a fost arendată de către beneficiar pe raza comunei Trifeşti de la numitul B., aşa cum rezultă din contractul de arendare încheiat de aceştia şi ataşat de beneficiar la cererea de finanţare.

Prin adresa nr. x/04.05.2015, Primăria comunei Trifeşti a comunicat faptul că suprafaţa de teren agricol cu care este înregistrat în Registrul Agricol arendatorul este de 204,40 h şi deţine calitatea de proprietar pe această suprafaţă de teren. În atare condiţii, numitul B. nu putea să dea în arendă o suprafaţă de teren mai mare decât cea pe care o deţine în proprietate.

În mod justificat, prima instanţă a reţinut faptul că deţinerea unui teren (în proprietate sau cu alt titlu) trebuie probată numai prin înscrisuri, iar nu prin prezumţii sau alte mijloace de probă (fiind vorba despre probarea unui act juridic - titlul arendatorului - conform prevederilor art. 329 coroborate cu cele ale art. 309 alin. (2) C. civ.).

În acest sens, prezintă relevanţă dispoziţiile art. 1.838 C. civ., conform cărora:

"(1) Contractul de arendare trebuie încheiat în formă scrisă, sub sancţiunea nulităţii absolute.

(2) Sub sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare zi de întârziere, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local."

În cadrul criticii de nelegalitate prezentate la pct. 3.2.2 din decizia de faţă, recurenta arată că a fost vătămată ca urmare a faptului că hotărârea judecătorească nu este corespunzător motivată, întrucât situaţia de fapt reţinută de instanţă a fost copiată din procesul-verbal nr. x/06.07.2015.

Critica nu poate fi primită, deoarece instanţa a procedat în mod justificat la prezentarea situaţiei de fapt descrise în cuprinsul procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

5.4. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar şi logic argumentele care au fundamentat soluţia adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt şi de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanţa având posibilitatea să le grupeze şi să le structureze în funcţie de problemele de drept deduse judecăţii, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătoreşti nu se regăsesc literal toate susţinerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, sentinţa nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În acelaşi timp, contrar susţinerilor recurentei, sentinţa atacată nu cuprinde argumente contradictorii în ceea ce priveşte respectarea principiului proporţionalităţii de către emitentul actului administrativ contestat în cauză.

În consecinţă, motivul de casare analizat este nefondat.

5.5. Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.: ("când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material")

În cadrul criticii de nelegalitate nominalizate la pct. 3.4.1 din decizia de faţă, recurenta menţionează faptul că termenul reglementat de prevederile art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011 este imperativ, motiv pentru care nerespectarea sa atrage sancţiunea anulării actului administrativ contestat.

Conform dispoziţiilor art. 21 alin. (23) din O.U.G. nr. 66/2011, cu modificările şi completările ulterioare: "Termenul maxim de efectuare a verificării şi de emitere a proceselor-verbale de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare este de 90 de zile de la data finalizării activităţii de organizare a verificării, cu excepţiile prevăzute la alin. (25) şi (26)."

Textul normativ anterior citat nu reglementează un termen imperativ a cărei nerespectare atrage sancţiunea anulării procesului-verbal nr. x/06.07.2015 de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare.

În cadrul criticii de nelegalitate dezvoltate la pct. 3.4.2 din prezenta decizie, recurenta arată faptul că instanţa de fond a eludat dispoziţiile art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanţare, raportate la cele ale art. 1270 C. civ., în contextul în care contractul de arendă analizat în cauză este un act real, semnat de părţi şi înscris la Primăria Comunei Trifeşti.

Critica recurentei este nefondată.

Potrivit prevederilor art. 16 (2) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanţare - Reduceri şi excluderi - "În cazul în care Autoritatea Contractantă constată că un beneficiar a făcut în mod deliberat o declaraţie falsă, operaţiunea în cauză se exclude de la acordarea sprijinului FEADR, iar orice sumă deja plătită pentru operaţiunea respectivă se recuperează şi beneficiarul este exclus de la acordarea ajutorului (…)."

Conform dispoziţiilor art. 1270 C. civ.:

"(1) Contractul valabil încheiat are putere de lege între părţile contractante.

(2) Contractul se modifică sau încetează numai prin acordul părţilor ori din cauze autorizate de lege."

Instanţa de control judiciar reţine faptul că prezintă importanţă obiectul contractului de arendă, respectiv existenţa titlului de proprietate al arendatorului pentru cele 1000 ha de teren date în arendă.

Or, în ceea ce priveşte existenţa titlului de proprietate pentru terenul în discuţie, recurenta s-a rezumat să facă doar aprecieri cu caracter general, lipsite de suport probator. Însă, în condiţiile în care recurenta a menţionat în cuprinsul studiului de fezabilitate faptul că necesarul de rapiţă va proveni din exploataţia agricolă în suprafaţă de 1000 ha deţinută de aceasta în baza contractului de arendă nr. x/28.07.2010 trebuia să depună actele din care să rezulte dreptul de proprietate al persoanei de la care a arendat terenul. În lipsa acestor documente, în mod justificat prima instanţă a reţinut faptul că inexistenţa titlului arendatorului determină inexistenţa obiectului proiectului pentru care beneficiarul a obţinut finanţarea. Mai mult decât atât, au fost eludate şi prevederile art. 1.838 alin. (2) din C. civ., deoarece nu s-a procedat la înregistrarea contractului de arendă în Registrul agricol al Primăriei Comunei Trifeşti şi nici în Registrul de evidenţă a contractelor de arendă.

Neregularitatea privind contractul de arendă este esenţială, întrucât lipseşte proiectul finanţat de însăşi obiectul său, iar o asemenea neregularitate conduce la sancţiunea rezilierii contractului de finanţare, după cum impun dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Anexa nr. 1 la Contractul de finanţare care prevede că: "În cazul constatării unei nereguli cu privire la încheierea ori executarea Contractului, inclusiv în cazul în care beneficiarul este declarat în incapacitate de plată sau a fost declanşată procedura insolvenţei, precum şi în situaţia în care Autoritatea Contractantă constată că cele declarate pe propria răspundere de către beneficiar, prin reprezentanţii săi, nu corespund realităţii sau documentele/autorizaţiile/avizele depuse în vederea obţinerii finanţării sunt constatate ca fiind neadevărate/false/incomplete/expirate/inexacte/nu corespund realităţii, Autoritatea Contractantă poate înceta sau suspenda valabilitatea Contractului, de plin drept, printr-o notificare scrisă adresată beneficiarului, fără punere în întârziere, fără nicio altă formalitate şi fără intervenţia instanţei judecătoreşti. În aceste cazuri, beneficiarul va restitui integral sumele primite ca finanţare nerambursabilă, împreună cu dobânzi şi penalităţi în procentul stabilit conform dispoziţiilor legale în vigoare, în conformitate cu prevederile art. 17 din prezenta Anexă."

În consecinţă, instanţa de control judiciar apreciază că este nefondată şi critica recurentei expusă la pct. 3.4.5 din decizie.

În fine, Înalta Curte nu poate primi nici critica recurentei referitoare la inexistenţa neregulii ca urmare a lipsei prejudiciului.

Pentru a fi în prezenţa unei nereguli, trebuie să existe o abatere, care constă în acţiunea/inacţiunea beneficiarului prin care s-au încălcat prevederile legale naţionale şi/sau europene, precum şi prevederile contractelor ori ale altor angajamente legale încheiate în baza acestor dispoziţii, care are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii Europene şi/sau bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, precum şi bugetele din care provine cofinanţarea aferentă printr-o cheltuială necuvenită.

Prin neregula săvârşită s-au adus prejudicii atât bugetului Uniunii Europene cât şi bugetului de stat, prin încasarea de către beneficiar a unor sume plătite necuvenit.

Dispoziţiile art. 2 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, stipulează că termenul de "prejudiciu" are semnificaţia dată de reglementările incidente şi de ghidurile lor de aplicare, emise de Uniunea Europeană/donatorul public internaţional.

Conform art. 2 pct. 7 din Regulamentul (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului U.E, "neregularitate" înseamnă orice încălcare a unei dispoziţii a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene prin imputarea unei cheltuieli necorespunzătoare bugetului general.

Referitor la "existenţa sau potenţialitatea unui efect prejudiciabil al încălcării/abaterii pentru bugetul general al Uniunii Europene (…)", art. 1 din Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2988/95 al Consiliului U.E. din 18 decembrie 1995 - privind protecţia intereselor financiare ale Comunităţilor Europene prevede:

"(1) În scopul protejării intereselor financiare ale Comunităţilor Europene, se adoptă prin prezenta o reglementare generală privind controalele uniforme, măsurile şi sancţiunile administrative privind abaterile de la dreptul comunitar.

(2) Constituie abatere orice încălcare a unei dispoziţii de drept comunitar, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni a unui agent economic, care poate sau ar putea prejudicia bugetul general al Comunităţilor sau bugetele gestionate de acestea, fie prin diminuarea sau pierderea veniturilor acumulate din resurse proprii, colectate direct în numele Comunităţilor, fie prin cheltuieli nejustificate".

Aşadar, în acord cu legislaţia europeană, existenţa abaterii/neregulii/cheltuielii nejustificate presupune implicit potenţialitatea prejudicierii bugetului U.E.

Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

6. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 5204 din 11.12.2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 16 februarie 2022.