Jurisdiction over parliamentary age-limit indemnity: social security vs. administrative classification of statutory benefits

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 815/10.03.2021; obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi; obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2. 1 Prin sentinţa civilă nr. 1189/2021 din 15 septembrie 2021 pronunţată de Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Buzău invocată de pârâtul Parlamentul României şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale a reţinut, în esenţă, că ordinul privind încetarea plăţii indemnizaţiilor pentru limită de vârstă acordate potrivit prevederilor art. 49 din Legea 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, emis de secretarul general al Camerei Deputaţilor, respectiv de Secretarul general al Senatului, este act administrativ cu caracter individual emis de o autoritate publică centrală, astfel că, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine secţiei de contencios administrativ a Curţii de Apel Ploieşti, faţă de domiciliul reclamantului care este în oraşul Nehoiu, judeţul Buzău.

Instanţa a mai reţinut că natura litigiului nu poate fi una de drepturi şi asigurări sociale, întrucât dreptul prevăzut de art. 49 din Legea 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor nu reprezintă un drept de pensie, ci o indemnizaţie pentru limită de vârstă. Textul de lege vorbeşte despre "indemnizaţie pentru limită de vârstă", iar referirea la dispoziţiile Legii 263/2010 se face doar pentru stabilirea momentului de la care se poate solicita această indemnizaţie.

2. 2 Prin sentinţa civilă nr. 192 din 10 noiembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Gorj, secţia I civilă.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a fost suspendată soluţionarea cauzei şi a fost înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea conflictului.

În motivarea acestei soluţii, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că cererea reclamantului nu se subsumează niciuneia dintre categoriile reglementate în Legea nr. 554/2004 şi nici prin alte legi speciale, pentru ca instanţa de contencios administrativ să fie competentă în a soluţiona acţiunea.

A constatat instanţa că cererea reclamantului are ca temei şi scop ocrotirea unui drept de asigurări sociale iar norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2) şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună anularea Ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nr. 815/10.03.2021; obligarea pârâtului la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021 la zi şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 815/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Calitatea emitentului ordinului de încetarea la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la legea contenciosului administrativ.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor republicată care prevăd că: "Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Drept urmare, perioadele de mandat de parlamentar fie se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie pentru stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Faptul că legiuitorul a recunoscut deputaţilor şi senatorilor posibilitatea de a valorifica perioadele de mandate fie la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006, fie la stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 conduce la concluzia că indemnizaţia pentru limită de vârstă are caracterul unui drept de asigurări sociale.

Raportat la obiectul cauzei, respectiv dreptul de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice. Faptul că actul contestat a fost emis de o autoritate publică nu atrage incidenţa dispoziţiilor Legii nr. 554/2004, deoarece acesta nu a fost emis în regim de putere publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, iar raportat la natura raportului juridic dedus controlului, numai instanţele prin intermediul cărora se realizează jurisdicţia asigurărilor sociale pot aprecia asupra legalităţii actului dedus judecăţii.

Astfel, având în vedere dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel" şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Buzău, secţia I civilă, complet specializat în conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.