Judicial Inspection classification of civil complaints: timeliness of appeal under Law 317/2004 and improper filing with CSM

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 31.01.2020, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, a contestat rezoluţia Inspectorului Şef nr. C19-4606 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare emise în dosarul nr. 19-2277.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 516 din 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins contestaţia formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, ca nefondată, împotriva Rezoluţiei Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare nr. C 19-4606/17.01.2020 şi ca inadmisibilă, împotriva Rezoluţiei de clasare nr. 2555/A/31.07.2019.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 516 din 2 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi desfiinţarea sentinţei civile recurate ca fiind nelegală.

În susţinerea motivelor de recurs, recurentul-reclamant consideră că în mod greşit instanţa de fond a apreciat legalitatea rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C 19-4606/17.01.2020, prin care plângerea sa a fost respinsă ca tardivă, deoarece a contestat în termen legal rezoluţia de clasare nr. 2555/A/31.07.2019 comunicată la 6.11.2019.

Astfel, la data de 11.11.2019 a înregistrat la Secretariatul CSM înscrisul intitulat "plângere penală", împotriva mai multor rezoluţii pronunţate de Inspecţia Judiciară, inclusiv împotriva rezoluţiei nr. 2555/A/31.07.2019, însă CSM, în mod greşit, a trimis această plângere secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, în loc să o trimită inspectorului şef conform dispoziţiilor art. 451 din Legea nr. 317/2004, cu încălcarea prevederilor art. 61 din Legea nr. 233/2002 care prevede că petiţiile greşit îndreptate vor fi trimise în termen de 5 zile de la înregistrare autorităţilor sau instituţiilor publice care au ca atribuţii rezolvarea problemelor sesizate.

Eroarea aparţine compartimentului CSM, deoarece nu a calificat în mod corespunzător plângerea sa şi a trimis-o în mod greşit unei alte instituţii, deşi trebuia trimisă inspectorului şef al Inspecţiei Judiciare.

A mai precizat recurentul-reclamant că motivul pentru care a înregistrat plângerea la Secretariatul CSM a fost că doreşte ca autoritatea care veghează activitatea Inspecţiei Judiciare să observe cele reclamate, să constate veridicitatea celor scrise în cele 45 de dosare reclamate pe 5 cauze şi să o trimită, în conformitate cu legea, persoanei competente.

Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanţa de fond a respins cererea atât ca nefondată cât şi ca inadmisibilă, ceea ce este evident contradictoriu şi a reţinut în mod greşit că reclamantul s-a adresat direct instanţei de judecată, întrucât în cauză a fost parcursă procedura prevăzută de Legea nr. 317/2004.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurentul consideră că i-a fost încălcat dreptul la apărare deoarece la termenul de judecată din 2.04.2021, reprezentantul Inspecţiei Judiciare a depus o serie de înscrisuri, respectiv documentaţia administrativă fără ca acestea să îi fie comunicate şi fără să i se acorde un termen pentru studierea acestei documentaţii.

Cu privire la fondul cauzei consideră recurentul-reclamant că soluţiile pronunţate de Inspecţia Judiciară sunt nelegale, deoarece a sesizat această instituţie cu plângeri penale pentru fapte penale şi care, potrivit Legii nr. 233/2002 trebuiau trimise parchetului competent şi nu analizate ca abateri disciplinare aşa cum s-a procedat.

În fine, a arătat că doreşte ca acest dosar să fie judecat ca dosar penal deoarece faptele nu sunt abateri disciplinare ci sunt fapte penale.

4. Apărările formulate în recurs

Intimata-pârâtă Inspecţia Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Răspunsul la întâmpinare

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul a solicitat respingerea apărărilor formulate de intimată, reiterând, în esenţă, argumentele prezentate prin cererea de recurs.

6. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin sesizarea formulată de A. la data de 02.05.2019, înregistrată la Inspecţia Judiciară - Direcţia de inspecţie pentru judecători, sub nr. x completată prin sesizarea înregistrată la data de 25.06.2019, sub acelaşi număr, acesta şi-a exprimat nemulţumirea cu privire la răspunsul primit de la Ministerul Justiţiei prin adresa nr. x/18.04.2019, solicitând ca toate dosarele din solicitarea adresată Ministerului Justiţiei să fie rejudecate de o instanţă competentă, fără disjungere şi cu toţi vinovaţii din toate dosarele încriminate, exprimându-şi, în esenţă, nemulţumirea faţă de activitatea avocaţilor, reclamând, referitor la activitatea instanţelor, că au pronunţat hotărâri în contradicţie cu veridicitatea faptelor, funcţie de influenţe, că au fost plimbate dosare prin nenumărate disjungeri şi au fost tergiversate în scopul mascării adevărului.

Prin rezoluţia Inspecţiei Judiciare nr. 2555/A/31.07.2019, sesizarea a fost clasată, în temeiul art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, nefiind identificate indicii privind săvârşirea vreunei abateri disciplinare cu prilejul soluţionării dosarelor menţionate în sesizare, iar prin rezoluţia Inspectorului Şef nr. C19-4606/17.01.2020 din data de 17.01.2020, plângerea petentului a fost respinsă, constatându-se că nu a fost respectat termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 451 alin. (1) din Legea nr. 317/2004.

În acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecţia Judiciară, cu o cerere prin care a solicitat anularea rezoluţiei Inspectorului Şef nr. C19-4606 de respingere a plângerii formulate împotriva rezoluţiei de clasare emise în dosarul nr. 19-2277.

Prin sentinţa recurată, acţiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici de nelegalitate, din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ.

Verificând sentinţa prin prisma art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., reţine instanţa de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancţiunea nulităţii, ţinând seama de principiul dreptului la apărare ce guvernează procesul civil.

Recurentul-reclamant a indicat faptul că instanţa de fond a încălcat dreptul la apărare, deoarece nu i-au fost comunicate înscrisurile depuse de pârât la termenul din 2 aprilie 2021, însă, aşa cum se poate observa din practicaua sentinţei recurate, la termenul de judecată din 2 aprilie 2021, instanţa de fond a acordat cuvântul pe rând ambelor părţi, reclamantul arătând că nu mai are de formulat alte cereri prealabile judecăţii. Nimic nu împiedica reclamantul, dacă aprecia necesar, să solicite instanţei acordarea unui nou termen de judecată pentru a studia documentaţia administrativă depusă la dosar de pârâtă.

Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), nu este incident în cauză.

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor."

Verificând conţinutul sentinţei atacate, instanţa de control judiciar constată că aceasta îndeplineşte exigenţele menţionate de textul legal mai sus citat, deoarece judecătorul fondului, a clarificat aspectele esenţiale ale speţei, instanţa a expus în mod corespunzător argumentele care au condus la formarea convingerii sale, raportându-se la dispoziţiile legale aplicabile raportului de drept dedus judecăţii.

În ceea ce priveşte celelalte teze ale art. 488 pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte observă că acestea se referă la situaţiile în care există contradicţie între considerente şi dispozitiv, în sensul că dintr-o parte a hotărârii rezultă că acţiunea este întemeiată, iar din altă parte, că nu este întemeiată, astfel că nu se poate şti ce anume a decis instanţa; există contradicţie între considerente, în sensul că din unele rezultă netemeinicia acţiunii, iar din altele faptul că este întemeiată; motivarea soluţiei cuprinde considerente ce nu au legătură cu pricina în care a fost pronunţată soluţia respectivă, niciuna dintre aceste situaţii neidentificându-se în cauză.

Înalta Curte nu poate reţine nici motivul de nelegalitate referitor la respectarea termenul de formulare a plângerii împotriva rezoluţiei nr. C19-4606 din data de 17.01.2020 a Inspectorului Şef.

Potrivit art. 451 din Legea nr. 317/2004:

"(1) Împotriva rezoluţiei de clasare prevăzute la art. 45 alin. (4), persoana care a formulat sesizarea poate depune plângere adresată inspectorului-şef, în termen de 15 zile de la comunicare. Plângerea se soluţionează în cel mult 20 de zile de la data înregistrării la Inspecţia Judiciară. (2) Soluţiile pe care inspectorul-şef le poate dispune sunt: a) respingerea plângerii şi menţinerea rezoluţiei atacate; b) admiterea plângerii şi completarea verificărilor. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-şef. (3) Rezoluţia inspectorului-şef prin care au fost respinse plângerea şi rezoluţia de clasare pot fi contestate de persoana care a formulat sesizarea la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Bucureşti, în termen de 15 zile de la comunicare. Soluţionarea cauzei se face de urgenţă şi cu precădere".

Rezoluţia de clasare nr. 2555/A/31.07.2019 a fost comunicată reclamantului la data de 06.11.2019, iar acesta a formulat plângerea la data de 30.12.2019, prin urmare, cu depăşirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 451 din Legea nr. 317/2004.

Alegaţiile recurentului-reclamant referitoare la faptul că a formulat în termen plângerea, întrucât la data de 11.11.2019 a înregistrat la Secretariatul CSM înscrisul intitulat "plângere penală", împotriva mai multor rezoluţii pronunţate de Inspecţia Judiciară, inclusiv împotriva rezoluţiei nr. 2555/A/31.07.2019, nu pot fi reţinute, eventualele fapte de natură penală nefiind de competenţa Inspecţiei Judiciare, recurentul având posibilitatea, în situaţia în care are dovezi concrete cu privire la astfel de fapte, de a formula plângere penală la organul competent.

Recurentul-reclamant nu făcut dovada că termenul de formulare a plângerii adresate Inspectorului Şef ar fi fost respectat, susţinerile acestuia neputând fi avute în vedere de vreme ce, chiar el recunoaşte că prin cererea din 11.11.2019, cerere care de altfel nici nu se află la dosar, a înregistrat la Secretariatul CSM un înscris intitulat "plângere penală".

Astfel, aşa cum corect a reţinut şi prima instanţă, soluţia Inspectorului Şef al Inspecţiei Judiciare, de respingere ca tardivă a plângerii îndreptate împotriva rezoluţiei de clasare nr. 2555/A/31.07.2019, este una corectă.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

3. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinţei nr. 516 din 2 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.