Tardiness of appeal in administrative disputes under 15-day statutory deadline

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la data de 4 iunie 2020 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2020, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Comunei Dăneşti, a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 321 din 01.04.2020 şi obligarea CNCD să emită o nouă hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare pe criterii etnice cu privire la faptele sesizate prin petiţia nr. 2599/15.05.2019 a B. şi obligarea CNCD la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Comunei Dăneşti; a fost anulată Hotărârea nr. 321/01.04.2020 emisă de Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării; a fost obligat pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării să emită o hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 şi totodată s-a dispus obligarea acestuia la plata către reclamant a sumei de 60,7 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pârâtul Primarul Comunei Dăneşti a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate, din perspectiva dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate, şi în rejudecare, respingerea cererii reclamantei.

În contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, a susţinut că sentinţa primei instanţe a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor legale aplicabile în materie, respectiv a prevederilor Legii nr. 544/2001 şi a art. 5 lit. c) din Legea nr. 500/2004.

4. Apărările formulate în recurs

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata-reclamantă A. a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, apreciind că în mod legal curtea de apel a admis cererea şi a obligat CNCD să emită o hotărâre prin care să constate întrunite elementele constitutive ale unei fapte de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/200.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

6. Alte aspecte

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 februarie 2022, petenta C. a formulat cerere de intervenţie accesorie.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând cu prioritate, în temeiul dispoziţiilor art. 248 C. proc. civ., excepţia tardivităţii recursului, care face de prisos cercetarea altor cereri sau excepţii, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere, prin care reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Primarul Comunei Dăneşti, a solicitat anularea Hotărârii CNCD nr. 321 din 01.04.2020.

Prin sentinţa atacată, acţiunea reclamantei a fost admisă, pârâtul Primarul Comunei Dăneşti formulând recurs împotriva acestei hotărâri, calea de atac fiind însă exercitată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declararea acesteia.

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", acesta urmând a fi calculat, în raport de dispoziţiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere aşa cum prevăd dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., potrivit cărora "când termenul se socoteşte pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlineşte".

Totodată, conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Această sancţiune se aplică şi în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ şi absolut.

În cauză, potrivit dovezii de comunicare a hotărârii, aflată la dosarul de fond, sentinţa atacată a fost comunicată recurentului-pârât la data de 12 iulie 2021, iar calea de atac a fost formulată la data de 17 august 2021, astfel cum rezultă din ştampila poştei aplicată pe plicul aflat la dosarul de recurs, prin urmare, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de lege.

Sancţiunea decăderii poate fi evitată în condiţiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedeşte că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal şi că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ.

Termenul de decădere poate suporta, aşadar, o repunere în termen în condiţiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării şi într-un interval de timp de la data încetării acestora, însă în speţă recurentul-pârât nu a formulat o astfel de cerere.

Cum în speţă recurentul-pârât nu a formulat cerere de repunere în termen, pentru a opera această instituţia, se constată că recursul este tardiv, fiind depus în afara termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Primarul Comunei Dăneşti împotriva sentinţei nr. 1100 din 6 noiembrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.