Religious approval requirement for all theology school teachers upheld as discriminatory; Ministry appeal rejected.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale a chemat în judecată pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, solicitând instanţei anularea parţială a Hotărârii nr. 266/24.04.2019 pronunţată de pârât în dosarul nr. x/2018, respectiv dispoziţiile punctelor 4, 5 şi 6 din hotărâre.

Prin încheierea de şedinţă din 23.06.2020, în temeiul art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa a dispus introducerea în cauză a pârâtului A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 957 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii şi a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 957 din 6 octombrie 2020, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs recurentul Ministerul Educaţiei, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

O primă critică adusă hotărârii vizează faptul că instanţa, în mod eronat, a reţinut tratamentul diferenţiat, susţinând recurentul că este acelaşi tratament juridic incident pentru toate cadrele didactice ai căror absolvenţi sunt absolvenţi de profil teologic şi că aceasta a omis profilul unităţii de învăţământ, de şcoală teologică, atunci când a analizat prezenta speţă.

Contradicţia din motivare rezultă din argumentarea cu privire la necesitatea menţinerii avizului cultelor doar pentru cadrele didactice care predau religia. Or, ceea ce este justificat pentru cadrele didactice care predau religia se impune a fi justificat şi pentru cadrele didactice care predau într-o unitate de învăţământ de profil teologic, justificarea avizului cultului rezultând din specificul unităţii de învăţământ.

Consideră recurentul că dispoziţiile O.G. nr. 137/2000 nu sunt incidente în speţă, pentru că organizarea învăţământului teologic se face în mod unitar şi fără tratament diferenţiat.

Cea de a doua critică vizează faptul că instanţa de fond a încălcat prevederile legale în baza cărora s-au încheiat protocoalele dintre Ministerul Educaţiei şi Cultele Religioase, respectiv dispoziţiile art. 31 şi art. 65 alin. (9) din Legea nr. 1/2011 şi art. 34- 35 din Legea nr. 489/2006, republicată, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor, considerând recurentul că avizul cultului reprezintă o cerinţă profesională iar justificarea avizului rezultă din specificul unităţii de învăţământ, legiuitorul primar statuând în mod clar faptul că pentru personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic se solicită avizul cultului.

4. Apărările formulate în recurs

În cauză nu a fost depusă întâmpinare.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Prin petiţia înregistrată la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. x/11.10.2018, petentul A. - director al Colegiului Naţional "B." din Oradea a sesizat Consiliul cu privire la caracterul discriminatoriu al unor prevederi din cuprinsul O.M.E.N. nr. 5485/11.10.2018 privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, potrivit cărora, pentru ocuparea posturilor didactice sau a catedrelor din cadrul liceelor vocaţionale teologice, este necesar avizul cultului respectiv.

Prin Hotărârea nr. 266/24.04.2019 emisă în dosarul nr. x/2018, Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării a hotărât că:

1. Obligarea şcolilor să accepte cadre didactice selectate de inspectoratele şcolare, prin examenele de titularizare, nu reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1) O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;

2. Posibilitatea inspectoratelor de a lua decizii contrare deciziilor conducerii şcolilor nu reprezintă discriminare, conform art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare;

3. Faptul că unii elevi pot avea cadre mai bine pregătite, alţii cadre mai slab pregătite nu reprezintă discriminare;

4. Prevederea conform căreia pentru ocuparea tuturor posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din cadrul seminariilor/liceelor vocaţionale teologice, solicitarea avizului cultului este obligatoriu reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1) şi art. 6 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.

Prin aceeaşi hotărâre, la punctele 5 şi 6 a aplicat sancţiunea de avertisment conform prevederilor art. 5 alin. (2) lit. a), art. 6 şi art. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi a recomandat reclamatului să modifice art. 4 alin. (2) din Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2018-2019, anexă la O.M. nr. 5485/13.11.2017 privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, în sensul de a condiţiona doar angajarea cadrelor didactice care predau religia, de existenţa avizului acordat de culte.

In acest context, instanţa de contencios administrativ şi fiscal a fost învestită cu o cerere de către reclamantul Ministerul Educaţiei Naţionale care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi A., anularea parţială a Hotărârii nr. 266/24.04.2019 pronunţată în dosarul nr. x/2018, respectiv dispoziţiile punctelor 4, 5 şi 6 din hotărâre.

Prin sentinţa recurată, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reclamantul formulând critici, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce priveşte critica referitoare la contradicţia din motivare întemeiată pe art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că este nefondată.

Analizând hotărârea pronunţată de instanţa de fond, instanţa de control judiciar constată că referirile din considerentele sentinţei atacate, privitoare la necesitatea menţinerii avizului cultului pentru cadrele didactice care predau religia, nu sunt de natură a constitui o contradicţie în raţionamentul judecătorului de fond care a analizat tratamentul diferenţiat, prin raportare la dreptul a cărui exercitare a fost restrânsă, respectiv dreptul la angajare.

Nu sunt aşadar identificate argumente contradictorii în expunerea raţionamentului logico-juridic ce a condus la soluţia pronunţată în primă instanţă.

În consecinţă, Înalta Curte constată că acest motiv de recurs este nefondat, întrucât motivarea primei instanţe răspunde argumentelor prezentate de părţi, fiind examinate în mod efectiv motivele de fapt şi de drept, nefiind astfel identificate contradicţii în raţionamentul instanţei, ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. să nu-şi găsească incidenţa în cauză.

Referitor la cea de a doua critică adusă sentinţei primei instanţe, întemeiată pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Înalta Curte apreciază că sunt nefondate şi criticile formulate de recurentul-reclamant referitor la încălcarea prevederilor legale privitoare la solicitarea avizului cultului.

Prin Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar în anul şcolar 2018-2019, anexă la Ordinul Ministrului nr. 5485/13.11.2017 privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar s-a prevăzut că: pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate care necesită atestate şi avize suplimentare, în etapele de mobilitate a personalului didactic din învăţământul preuniversitar pentru anul şcolar 2018-2019, începând cu etapa de întregire de normă didactică de predare-învăţare-evaluare, solicitanţii inclusiv cadrele didactice titulare, trebuie să prezinte avizele, atestatele şi documentele justificative necesare în perioadele de înscriere şi de verificare a dosarelor/validare a fişelor de înscriere la aceste etape conform Calendarului după cum urmează: (…) d) avizul cultului sau avizul special al cultului recunoscut oficial de stat în baza Protocolului semnat cu Ministerul Educaţiei Naţionale, pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din cadrul seminariilor/liceelor vocaţionale teologice şi a posturilor didactice/catedrelor constituite din discipline teologice de specialitate, în care se precizează etapa de mobilitate pentru care au fost eliberate".

Conform prevederilor art. 65 alin. (9) din Legea nr. 1/20211: "Planurile-cadru de învăţământ şi programele şcolare pentru învăţământul teologic şi confesional se elaborează de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării, în colaborare cu fiecare cult în parte, şi sunt aprobate prin ordin al ministrului educaţiei şi cercetării", iar potrvit art. 35 din Legea nr. 489/2006, republicată, privind libertatea religioasă şi regimul general al cultelor: "Personalul didactic din unităţile de învăţământ teologic integrate în învăţământul de stat se recunoaşte de către Ministerul Educaţiei Naţionale, în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul prealabil al organelor statutare ale cultelor religioase în cauză (…)".

Din interpretarea acestor dispoziţii legale, anterior menţionate, nu rezultă că legiuitorul a impus obligativitatea avizului cultului pentru ocuparea tuturor posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din cadrul seminariilor/liceelor vocaţionale teologice. Cadrele didactice care au promovat examenele de titularizare se află în aceeaşi situaţie, indiferent dacă predau într-o şcoală laică sau o şcoală aparţinând unui cult, religia neputând reprezenta o cerinţă profesională reală şi determinantă pentru toate cadrele didactice care predau într-o şcoală cu profil teologic.

Aşadar, leguitorul nu a impus condiţia încadrării personalului didactic în unităţile de învăţământ teologic cu avizul scris al cultului respectiv, neexistând nici-o dispoziţie legală care să prevadă o astfel de condiţie.

Prin urmare, în mod corect s-a apreciat că prevederea cuprinsă în Metodologia cadru privind mobiliatea personalului didactiv din învăţământul peuniversitar în anul şcolar 2018 - 2019, conform căreia solicitarea avizului cultului este obligatorie pentru ocuparea posturilor didactice/catedrelor vacante/rezervate din cadrul seminariilor/liceelor vocaţionale teologice, reprezintă o discriminare în conformitate cu art. 2 alin. (1) şi art. 6 din O.G . nr. 147/2000.

În concluzie, Înalta Curte constată că sentinţa recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente circumstanţelor de fapt reţinute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinţei prin prisma dispoziţiilor invocate de recurent, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant Ministerul Educaţiei împotriva sentinţei nr. 957 din 6 octombrie 2020 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.