Administrative appeal annulled for missing signature; first-instance time-bar ruling final.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 07.12.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pârâţii Serviciul Român de Informaţii şi Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii S.R.I., solicitând:

- obligarea paraţilor să investigheze faptele de ameninţare a sa în exercitarea profesiei de avocat, să înfăţişeze la dosarul cauzei, potrivit competenţelor prevăzute de lege (art. 1-3 si 8-23 din Legea nr. 51/1991 şi art. 8-14 din Legea nr. 14/1992), daca au fost implicate cadre SRI, atât în ameninţarea sa, cât şi în faptele care constituie cauzele pentru care a fost ameninţat ("B." din perioada 2008- 2012), urmând ca instanţa să dispună orice alte masuri pentru prevenirea, cunoaşterea şi combaterea unor riscuri, vulnerabilităţi şi ameninţări la adresa securităţii naţionale;

- să se dispună publicarea hotărârii (integral) pe site-ul SRI (unde sa fie menţinuta cel puţin 3 luni, pe prima pagina), precum şi intr-un cotidian de circulaţie naţională, pe cheltuiala pârâtului SRI;

- sesizarea CCR, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 rep., cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 3 lit. f) din Legea nr. 51/1991 rep., fiind contrar art. 1, art. 16, art. 21, art. 24, art. 49 si art. 53 si art. 124 din Constituţia României.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin încheierea de şedinţă din 26 martie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a amânat pronunţarea la 9 aprilie 2021, pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise.

Prin sentinţa civilă nr. 558 din 9 aprilie 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate invocată de reclamant; a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune şi respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., ca prescrisă; Totodată a fost admisă excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Comisia Comună Permanentă a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru exercitarea controlului parlamentar asupra activităţii S.R.I. şi respinsă cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosinţă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 26 martie 2021 şi împotriva sentinţei civile nr. 558 din 9 aprilie 2021, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a susţinut în esenţă că soluţia instanţei este injustă, inclusiv cu privire la excepţia de neconstituţionalitate, întrucât în conformitate ci dispoziţiile art. 1365, art. 1373, art. 1394 C. civ., art. 9 alin. (1) lit. c) şi alin. (3) din Legea nr. 241/2005, termenul de prescripţie este de minim 10 ani, care se calculează începând cu anul 2012 pentru faptele circumscrise "B." şi din octombrie 2011 pentru ameninţările la adresa sa.

4. Apărările formulate în recurs

4.1 Intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii a depus întâmpinare prin care a solicitat, pe cale de excepţie, admiterea excepţiei nulităţii cererii de recurs pentru lipsa semnăturii şi a excepţiei de netimbrare a cererii de recurs, cu consecinţa anulării recursului, iar pe fond respingerea recursului ca nefondat.

4.2 Intimatul-pârât Parlamentul României - Camera Deputaţilor a transmis la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 25 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 16 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând, cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului pentru lipsa semnăturii, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Serviciul Român de Informaţii, Înalta Curte constată că excepţia este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. e) din C. proc. civ.:

"Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni: (…) semnătura părţii sau, după caz, a mandatarului părţii, a reprezentantului legal al părţii sau a consilierului juridic (…)", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că:

"Menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a), şi c) - e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii (…).

Aceste dispoziţii se corelează cu prevederile generale în materia depunerii cererilor adresate instanţelor de judecată, art. 148 C. proc. civ. indicând că:

"Orice cerere adresată instanţelor judecătoreşti trebuie să fie formulată în scris şi să cuprindă (…) semnătura."

În acelaşi sens, dispoziţiile art. 196 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează condiţiile de formă aplicabile acţiunilor introductive, incidente în privinţa oricăror cereri adresate instanţelor, arată că:

"Cererea de chemare în judecată care nu cuprinde numele şi prenumele sau, după caz, denumirea oricăreia dintre părţi, obiectul cererii, motivele de fapt ale acesteia ori semnătura părţii sau a reprezentantului acesteia este nulă."

Totodată, art. 268 C. proc. civ., având denumirea marginală "Rolul Semnăturii" prevede că "Semnătura unui înscris face deplină credinţă, până la proba contrară, despre existenţa consimţământului părţii care l-a semnat cu privire la conţinutul acestuia. Dacă semnătura aparţine unui funcţionar public, ea conferă autenticitate acelui înscris, în condiţiile legii. (2) Când semnătura este electronică, aceasta nu este valabilă decât dacă este reprodusă în condiţiile prevăzute de lege."

Importanţa semnăturii rezidă în necesitatea de a se asigura că actul de procedură provine de la persoana care se pretinde că l-ar fi efectuat şi că exprimă manifestarea de voinţă a acesteia cu privire la conţinutul actului.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. a declarat recurs transmis la Curtea de Apel Bucureşti, prin e-mail, la data de 27 mai 2021, ulterior, cererea de recurs având ataşat un set de înscrisuri, fiind transmisă tot prin e-mail la data de 27 mai 2021, recursul nepurtând însă semnătura acestuia.

Prin adresa emisă de instanţă la data de 10 septembrie 2021, comunicată recurentului la data de 14 septembrie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la dosar, i-a fost adusă la cunoştinţă obligaţia de a semna cererea de recurs.

De asemenea, pentru termenul de judecată din 16 februarie 2022, recurentul-reclamant a fost citat cu menţiunea de a semna cererea de recurs aflată la dosar sau de a depune un exemplar semnat al acesteia, citaţia fiind comunicată recurentului la data de 20 decembrie 2021, potrivit procesului-verbal de înmânare aflat la fila x verso din dosarul de recurs.

Cu toate acestea, recurentul-reclamant nu a complinit lipsa cererii de recurs, respectiv nu a procedat nici la semnarea exemplarului aflat la dosarul cauzei şi nici nu a depus un exemplar semnat al acesteia.

În consecinţă, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condiţiile de formă prevăzute de dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. e), art. 148 şi art. 196 din C. proc. civ., recursul necuprinzând semnătura părţii, care trebuie aplicată pe actele procesuale depuse la instanţele de judecată, urmând a aplica sancţiunea prevăzută de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., respectiv cea a nulităţii cererii astfel formulate.

Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse şi în temeiul prevederilor art. 496 alin. (3) din C. proc. civ., raportat la art. 148 şi art. 196 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant, pentru lipsa semnăturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului.

Constată nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din 26.03.2021 şi a sentinţei nr. 558 din 9 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, pentru lipsa semnăturii.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.