Competition fine appeal over constitutional-review refusal dismissed as time-barred; prior judgment stands.

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 7 februarie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenţei:

1. în principal, anularea în totalitate a deciziei nr. 71/25.10.2016 emisă de Consiliul Concurenţei, în care s-a dispus amendarea S.C. A. S.R.L. cu suma de 179.201 RON şi absolvirea reclamantei de plata amenzilor aplicate prin aceasta;

2. în subsidiar, diminuarea amenzilor aplicate, urmare a aplicării corecte a mecanismului legal de individualizare a sancţiunii;

3. suspendarea executării deciziei nr. 71/25.10.2016, cu respectarea dispoziţiilor art. 51 alin. (2) raportat la art. 15 din Legea nr. 544/2004 şi Legea nr. 207/2015 privind Codul fiscal prin care s-a dispus amendarea cu suma de 179.201 RON, până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.

În cadrul acestui dosar, la data de 6 decembrie 2017, reclamanta a formulat o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, republicată şi modificată prin O.G. nr. 12/2014, arătând că aceste dispoziţii contravin art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României.

1.2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin sentinţa civilă nr. 997 din 6 martie 2018, Curtea de Apel Bucureşti:

- a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 21/1996, republicată şi modificată, ca inadmisibilă;

- a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C. A., în contradictoriu cu pârâtul Consiliului Concurenţei, ca neîntemeiată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale a României, reclamanta A. a formulat recurs, precizând că urmează să detalieze motivele de recurs după comunicarea hotărârii atacate.

Prin memoriul de recurs, înregistrat la dosarul cauzei la 25 mai 2021, recurenta-reclamantă a arătat că îşi întemeiază recursul pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei atacate şi, în consecinţă, sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate invocate.

În susţinerea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă invocă greşita interpretare şi aplicare a prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, instanţa de fond apreciind eronat că nu a fost dovedită condiţia privind legătura excepţiei invocate cu soluţionarea cauzei.

1.4. Apărările intimatei

Intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a invocat prin întâmpinarea formulată excepţia tardivităţii recursului, susţinând că, în conformitate cu dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reclamanta avea posibilitatea de a exercita calea de atac împotriva soluţiei de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale, la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. În cauză, pronunţarea s-a făcut prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei, conform art. 396 alin. (2) din C. proc. civ., la data de 6 martie 2018, astfel că reclamanta putea formula recurs cu privire la soluţia de respingere a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale până la data de 9 martie 2018. Or, recurenta nu a formulat cererea de recurs în termenul de 48 de ore, astfel cum este reglementat acest termen prin dispoziţiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, cu modificările şi completările ulterioare, ci abia după 3 ani de la pronunţare.

De asemenea, în subsidiar, a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, solicitând să se contate nulitatea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii declarării recursului, invocată prin întâmpinare, în conformitate cu art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, urmând a o admite, pentru considerentele arătate în continuare.

În prealabil, se constată că intimatul-pârât Consiliul Concurenţei a invocat prin întâmpinare şi excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare.

În ordinea de soluţionare a excepţiilor, Înalta Curte se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei de tardivitate a recursului, deoarece nerespectarea termenului de declarare a căii de atac determină, ca efect al decăderii, pierderea dreptului nevalorificat în termenul legal. Prin constatarea decăderii, admiterea acestei excepţii exclude cercetarea celorlalte aspecte invocate.

În cauză, regimul căii de atac este reglementat de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit căruia:

"(...) încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. (...)"

Sentinţa atacată a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 6 martie 2018, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, astfel încât, potrivit dispoziţiilor art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., acest termen se împlinea la data de 9 martie 2018, ora 0:00.

Or, în condiţiile în care încheierea atacată a fost pronunţată la 6.03.2018, iar cererea de recurs a fost depusă prin poştă la data de 9.03.2018 şi înregistrată la Registratura instanţei de fond la data de 13.03.2018, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei atacate, în ceea ce priveşte soluţia de respingere a CCR, a fost declarat cu nerespectarea termenului de 48 de ore, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va admite excepţia tardivităţii invocată de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei şi, pe cale de consecinţă, va respinge recursul ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia tardivităţii formulării recursului, invocată prin întâmpinare de intimatul-pârât Consiliul Concurenţei.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 997 din data de 6 martie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în ceea ce priveşte soluţia de respinge a CCR, ca tardiv formulat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.