Judicial review of asset verification closure order: scope of full merits review and necessity to address preliminary procedural exceptions

Şedinţa publică din data de 16 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 4 aprilie 2018, sub nr. x/2018, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi A., a solicitat anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanţa nr. 1/16.02.2016, emisă de Comisia de verificare a averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, constituită în baza Legii 115/1996, cu modificările şi completările ulterioare, privind averea persoanei evaluate A..

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 170 din 22 octombrie 2018, Curtea de Apel Constanţa a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate, în contradictoriu cu pârâţii Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Constanţa şi A. şi a obligat reclamanta la plata către pârât a cheltuielilor de judecată în sumă de 5.190 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 170 din 22 octombrie 2018 pronunţată de instanţa de fond, reclamanta Agenţia Naţională de Integritate a formulat recurs principal, iar pârâtul A. a formulat recurs incident.

3.1. Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., admiterea recursului său şi, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, casarea sentinţei atacate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că sentinţa atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, a fost dată având motive contradictorii, fără a se realiza o corectă stabilire a situaţiei de fapt.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs recurenta-reclamantă arată că prin acţiune a susţinut că nu s-a făcut în niciun mod dovada realizării unor venituri substanţiale sau a unei situaţii care să le fi permis părinţilor persoanei evaluate să acorde acesteia sume substanţiale în lipsa cărora averea dobândită nu putea fi justificată. În opinia recurentei, această situaţie de fapt ar fi trebuit apreciată şi în raport de lipsa de obiectivitate a martorului care era tatăl persoanei evaluate.

Or, instanţa de fond nu a prezentat propriile argumente pe aspectele invocate prin acţiune ci s-a limitat să preia argumentele Comisiei de Cercetare a Averilor.

Un al doilea motiv de recurs se referă la greşita aplicare a normelor de drept material. Se critică faptul că soluţia instanţei de fond s-a întemeiat pe susţinerile orale ale persoanei evaluate şi ale martorilor audiaţi fără ca acestea să fie coroborate cu alte mijloace de probă.

3.2. Recurentul-pârât A. a solicitat admiterea recursului incident, casarea sentinţei atacate şi respingerea cererii de chemare în judecată, în sensul admiterii uneia dintre excepţiile invocate atât în faţa Comisiei de verificare a averilor, cât şi în faţa Curţii de Apel Constanţa, excepţii ce vizează procedura de evaluare desfăşurată în faţa Comisiei de verificare a averilor, sesizarea comisiei şi o serie de nelegalităţi ale raportului de evaluare şi, pe cale de consecinţă, să se constate:

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile pentru perioada 2005 - 04.09.2010;

- împlinirea la data de 31.12.2013 a termenului de prescripţie a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reţinute prin Raportul de evaluare în anii 2007 şi 2010;

- decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcţii publice;

- nelegalitatea procedurii de evaluare a averii;

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deţinut 8 funcţii publice în perioada 18.12.2005 - 31.12.2015;

- nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. 40242/S/II/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016.

4. Apărările formulate în cauză

4.1. Prin întâmpinarea formulată, recurentul-pârâtul A. a solicitat, admiterea excepţiei nulităţii recursului principal, întrucât motivele invocate de reclamantă nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului principal, ca nefondat.

4.2. Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului incident, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentul-pârât A..

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că excepţia nulităţii recursului principal este neîntemeiată, iar recursurile sunt fondate, pentru următoarele considerente:

II.1. În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului principal, invocată de recurentul-pârât A.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului principal, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte urmează să o respingă, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reţine lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

II.2. În ceea ce priveşte fondurile recursurilor

Recursul principal formulat de reclamantă este întemeiat pentru următoarele considerente:

Instanţa de fond a apreciat că Ordonanţa de clasare poate fi cenzurată exclusiv sub aspectul unor motive de nelegalitate din perspectiva condiţiilor generale. Din acest motiv, o serie de critici de fond, care puneau în discuţie situaţia de fapt reţinută de Comisia de Cercetare a Averilor nu au mai fost analizate sau analiza s-a limitat la o preluare necritică a aspectelor reţinute de Comisia de Cercetare a Averilor.

Or, aprecierile instanţei de fond referitoare la limitele controlului de legalitate nu au niciun suport legal, impunându-se analizarea tuturor motivelor din cadrul acţiunii, atât a celor de legalitate stricto sensu cât şi a celor de temeinicie. Rolul de filtru pe care îl are Comisia de Cercetare a Averilor nu exclude controlul deplin al activităţii acesteia de către instanţa de judecată, dată fiind calitatea de organ administrativ al acestei comisii. Controlul instanţei de judecată trebuie să privească inclusiv modalitatea în care au fost apreciate probele în cadrul procedurii administrative or, în speţă, se observă că o serie de critici din cadrul acţiunii nu au fost analizate de instanţa de fond. De asemenea, motivarea instanţei trebuie să redea raţionamentul juridic al acesteia, nefiind permis să se preia de o manieră necritică aspectele reţinute de Comisia de Cercetare a Averilor, fără arătarea motivelor pentru care sunt înlăturate criticile formulate în cadrul acţiunii.

În consecinţă, având în vedere faptul că prima instanţă a cercetat doar parţial fondul pricinii, o serie de critici din acţiune negăsindu-şi soluţionarea în cadrul sentinţei atacate, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea pricinii pentru ca instanţa să facă o analiză proprie a tuturor aspectelor invocate în cadrul acţiunii.

De asemenea, Înalta Curte constată că şi recursul incident este întemeiat, impunându-se aceeaşi soluţie de casare a hotărârii şi de trimitere a cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Aspectele pe care le-a invocat recurentul-pârât atât în faţa Comisiei de Cercetare a Averilor cât şi în faţa instanţei de judecată reprezintă chestiuni procedurale prealabile analizei pe fond a sesizării formulate de Autoritatea Naţională de Integritate. S-au invocat - nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor, prin încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile pentru perioada 2005 - 04.09.2010;

- împlinirea la data de 31.12.2012 a termenului de prescripţie a răspunderii administrative (3 ani) a intimatului pentru presupusele fapte reţinute prin Raport;

- decăderea ANI din dreptul de a efectua evaluare averii intimatului după trecerea unui termen de 3 ani de la încetarea fiecărei funcţii publice;

- nelegalitatea procedurii de evaluare a averii;

- nelegala sesizare a Comisiei de Cercetare a Averilor de către ANI cu un singur raport de evaluare, în timp ce intimatul a deţinut 8 funcţii publice în perioada 18.12.2005 - 31.12.2015;

- nulitatea absolută a actelor efectuate de ANI în lucrarea nr. 40242/S/II/02.11.2015, inclusiv a Raportului de evaluare nr. x/21.12.2016.

Comisia de Cercetare a Averilor ar fi trebuit să facă o analiză a tuturor acestor aspecte înainte de analiza pe fond a sesizării, în caz contrar fiind nesocotit rolul de filtru al acestui organ în cadrul procedurii de cercetare a averilor.

În condiţiile în care Comisia de Cercetare a Averilor a omis să analizeze aceste aspecte revine instanţei de judecată sarcina să verifice temeinicia acestora, o soluţie pe fondul sesizării nefiind posibilă în situaţia în care există impedimente legale de natura celor susţinute de recurentul-pârât.

Faţă de toate aceste considerente, în baza art. 496 din C. proc. civ. raportat la art. 20 din lege nr. 554/2004 Înalta Curte va admite ambele recursuri şi va casa sentinţa, trimiţând cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţia nulităţii recursului principal, invocată de recurentul-pârât A..

Admite recursul principal declarat de reclamanta Agenţia Naţională de Integritate şi recursul incident declarat de pârâtul A. împotriva sentinţei civile nr. 170 din data de 22 octombrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2022.