Competence for salary disputes against local prosecutor's offices: jurisdiction rests with tribunal under Law 554/2004 despite central authority referenced in petition

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea, la data de 17 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamanţii A., B. şi C., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, cu citarea Consiliul Naţional Pentru Combaterea Discriminării au solicitat, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

1. recunoaşterea şi plata drepturilor salariate cu includerea unui spor la salariul de bază de până la 25%, corespunzător nivelului de secretizare din clasa secret de stat, pe care îl deţin reclamanţii, în exercitarea funcţiei de personal auxiliar de specialitate - specialişti IT, cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii;

2. plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legala corespondenţă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.

3.emiterea de către ordonatorul principal de credite a unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25%, conform art. 151 din Legea nr. 157/2020, având în vedere că reclamanţii ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 1717/2021 din 15 iunie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia I civilă a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a se pronunţa în acest sens a reţinut Tribunalul Vâlcea că prin petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată reclamanţii au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună emiterea de către ordonatorul principal de credite a unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25% conform art. 151 din Legea nr. 157/2020 având în vedere că reclamanţii ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat.

Tribunalul Vâlcea, în raport de acest petit, a stabilit incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 coroborate cu dispoziţiile art. 99 alin. (2) şi dispoziţiile art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., norme juridice în raport de care a apreciat tribunalul că soluţionarea prezentei cauze este de competenţa Curţii de Apel Piteşti, declinând cauza în favoarea acestei instanţe.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, şi contencios administrativ şi fiscal.

Urmare declinării competenţei în favoarea Curţii de Apel Piteşti cauza a fost înregistrată la această instanţă sub acelaşi număr de dosar fiind stabilit termen de judecată la data de 08.10.2021.

Prin sentinţa civilă nr. 185/F-CONT din 08 octombrie 2021 Curtea de Apel Piteşti a admis excepţia necompetenţei sale materaile şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea de Apel Piteşti a reţinut că aceasta a fost formulată în contradictoriu doar cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lngă Tribunalul Mehedinţi.

De asemenea, a arătat Curtea de Apel Piteşti că simpla menţiune din cererea de chemare în judecată respectiv "cu citarea Consiliului Naţional pentru Combatarea Discriminării" nu este aptă să atargă competenţa materială în raport de rangul acesteia, de autoritate centrală, atâta timp cât niciuna dintre dintre solicitările reclamanţilor nu este îndreptată împotriva sa.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Prin cererea dedusă judecăţii, observă Înalta Curte că reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi la:

1. recunoaşterea şi plata drepturilor salariate cu includerea unui spor la salariul de bază de până la 25%, corespunzător nivelului de secretizare din clasa secret de stat, pe care îl deţin reclamanţii, în exercitarea funcţiei de personal auxiliar de specialitate - specialişti IT, cu acces la informaţii clasificate, în condiţiile legii;

2. plata către reclamanţi a diferenţelor dintre drepturile salariale pe care le-ar fi încasat de la data intrării în vigoare a dispoziţiilor Legii nr. 157/2020 pentru completarea anexei nr. VI la Legea - cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice şi până la recunoaşterea drepturilor de către pârât sau apariţia unei modificări legislative, precum şi pentru viitor, drepturi actualizate cu indicele de inflaţie, precum şi cu dobânda legala corespondenţă, calculată de la data exigibilităţii sumelor până la data plăţii efective a drepturilor.

3. emiterea de către ordonatorul principal de credite a unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25%, conform art. 151 din Legea nr. 157/2020, având în vedere că reclamanţii ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat.

În raport de petitele cererii de chemare în judecată precum şi de motivele formulate prin cerere reiese că acţiunea reclamanţilor se întemeiază pe un pretins refuz nejustificat ce emană de la cei doi pârâţi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi.

În cauză, ceea ce a generat conflictul negativ de competenţă a fost petitul nr. 3 al cererii de chemare în judecată respectiv obligarea ordonatorului principal de credite la emiterea unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25%, conform art. 151 din Legea nr. 157/2020, având în vedere că reclamanţii ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat, în raport de care instanţele şi-au declinate reciproc competenţa.

Astfel, Tribunalul Vâlcea a declinat competenţa în favoarea Curţii de Apel Piteşti în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ coroborate cu dispoziţiile art. 99 alin. (2) şi art. 127 alin. (1) din C. proc. civ.

Curtea de Apel Piteşti a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Vâlcea reţinând că acţiunea reclamanţilor se întemeiază pe un pretins refuz nejustificat ce emană de la pârâţii Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, astfel că prezentul litigiu are ca obiect un act administrativ asimilat emis de o autoritate publică de nivel local, astfel că în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 competenţa aparţine Tribunalului Vâlcea.

Prioritar, Înalta Curte constată că într-adevăr, în raport de petitele cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu are ca obiect refuzul nejustificat de a rezolva o cerere, astfel că acesta este supus normelor Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, ceea ce determină soluţionarea acestuia de către instanţele de contencios administrativ.

Prin urmare, competenţa materială, în prezenta cauză, se va stabili în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 în conformitate cu care: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel"

În interpretarea şi aplicarea acestor norme, jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justitie a reţinut cu caracter unitar că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice locale (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat,

- criteriul valoric stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ atacat.

În cauză, întrucât litigiul nu are caracter fiscal, instanţa competentă se stabileşte în funcţie de rangul central sau local al autorităţii publice emitente a actului administrativ ce formează obiectul litigiului.

De asemenea, la stabilirea competenţei în favoarea tribunalului, Înalta Curte va avea în vedere şi dispoziţiile art. 95 pct. 1 din C. proc. civ., norme juridice din interpretarea cărora rezultă că în ceea ce priveşte judecata in primă instanţă, ori de cate ori legiuitorul nu prevede instanţa competentă a soluţiona o anumită cerere, aceasta va fi judecată in primă instanţă de către tribunal.

Conform dispoziţiilor art. 96 pct. 1 C. proc. civ., în materia contenciosului administrativ şi fiscal, curţile de apel judecă în primă instanţă doar acele cereri date în competenţa sa prin lege specială. Cum, în cauză, nu există o dispoziţie specială care să prevadă soluţionarea cauzei în primă instanţă de către curtea de apel, rezultă că soluţionarea prezentei cauzei este de competenţa tribunalului.

La stabilirea instanţei competente ca fiind tribunalul, secţia contencios administrativ, Înalta Curte are în vedere şi faptul că reclamanţii au înţeles a formula prezenta cerere doar în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi, autorităţi locale ce au calitatea de ordonatori secundari de credite, respectiv ordonatori terţiari de credite conform art. 93 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară în conformitate cu care: "Procurorii generali ai parchetelor de pe lângă curţile de apel au calitatea de ordonatori secundari de credite, iar prim-procurorii parchetelor de pe lângă tribunale au calitatea de ordonatori terţiari de credite", fără însă a chema în judecată şi ordonatorul principal de credite.

Împrejurarea că prin petitul nr. 3 reclamanţii au solicitat obligarea ordonatorului principal de credite la emiterea unui ordin prin care să se stabilească sporul la salariul de bază de până la 25% conform art. 151 din Legea nr. 157/2020 având în vedere că reclamanţii ocupă o funcţie cu acces la informaţii clasificate din clasa secret de stat nu determină competenţa în favoarea curţii de apel câtă vreme ordonatorul principal de credite nu este parte în prezentul litigiu, cadrul procesual pasiv fiind stabilit de reclamanţi prin cererea de chemare în judecată.

Pe de altă parte, reţine Înalta Curte, în acord cu opinia Curţii de Apel Piteşti, că nici menţiunea din cuprinsul cererii de chemare în judecată, referitoare la "cu citarea Consiliului Naţional pentru Combatarea Discriminării" nu este aptă să atragă competenţa materială în raport de rangul acesteia, de autoritate centrală, atâta timp cât niciuna dintre dintre solicitările reclamanţilor nu este îndreptată împotriva sa.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii C., A. şi B. şi pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Parchetul de pe lângă Tribunalul Mehedinţi şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.