Public servant's pension orders dispute assigned to Bucharest Tribunal under special administrative jurisdiction rule.

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 11.01.2021, sub nr. de dosar x/2021, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Naţională de Pensii Publice a solicitat instantei ca prin hotararea ce o va pronunta să dispună anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020, emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice şi suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020, emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 3763 din 03 iunie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.

A reţinut Tribunalul Bucureşti împrejurarea că prin acţiunea formulată s-a solicitat anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020b emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice, cât şi suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020, situaţie în care, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a stabilit instanţa că soluţionarea prezentei cauze este de competenţa Curţii de Apel Bucureşti, Casa Naţională de Pensii Publice făcând parte din categoria instituţiilor publice centrale.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa civilă nr. 1284 din 23 septembrie 2021 Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat cauza în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat cauza şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a se pronunţa în acest sens a reţinut Curtea de Apel Bucureşti că, în raport de obiectul acţiunii, litigiul din prezenta cauză intră în categoria litigiilor în materie de funcţie publică şi funcţionari publici astfel că determinarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de normele speciale, respectiv art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ iar nu a normelor de drept comun în materie de contencios administrativ prevăzute de Legea nr. 554/2004.

A arătat în acest sens, Curtea de Apel Bucureşti că Ordinul nr. 3/07.01.2020 a fost emis pentru exercitarea cu caracter temporar a funcţiei publice de conducere de Director General la Direcţia Generală Juridică şi Control din cadrul autorităţii publice pârâte fiind invocate dispoziţiile art. 510 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

A reţinut, de asemenea, că Ordinul nr. 692/07.07.2020 se referă la delegarea unor atribuţii aferente funcţiei publice de conducere de Director General la Direcţia Generală Juridică şi Control din cadrul autorităţii pârâte, în conformitate cu prevederile art. 438 alin. (1) şi (3) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Analizând conflictul negativ de competenţă intervenit între cele două instanţe, în raport de hotărârile pronunţate şi de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanţa competentă să soluţioneze cauza este Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

În speţă, reclamantul A. a învestit Tribunalul Bucureşti cu o cerere de chemare în judecată având ca obiect anularea Ordinului nr. 692/07.07.2020 emis de Preşedintele Casei Naţionale de Pensii Publice şi suspendarea executării Ordinului nr. 3/07.01.2020.

Înalta Curte reţine că solicitările reclamantului derivă din calitatea acestuia de funcţionar public, raportul de serviciu al unui funcţionar public, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, conform cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

De asemenea, Înalta Curte are în vedere că normele de competenţă cuprinse la articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 au caracter general, devenind aplicabile doar când nu există norme speciale. Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, sunt norme de competenţă specială faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

Prin urmare, nu are relevanţă calitatea de autoritate publică centrală a pârâtului emitent al unuia din actele contestate în prezenta cauză, cât timp criteriul de competenţă materială din Codul administrativ are prioritate, faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condiţiile în care obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, reclamantul invocând un drept ce decurge din calitatea sa de funcţionar public.

Aşadar, întrucât în cauză obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public, competenţa materială în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel, conform dispoziţiilor art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

Pentru aceste considerente, în condiţiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâta Casa Naţională de Pensii Publice, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 11 februarie 2022.