Insurance premium restitution claim dismissed for failure to meet statutory guarantee criteria after contract termination

Şedinţa publică din data de 11 februarie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată la data de 24 iulie 2018, reclamantul A. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, anularea Deciziei FGA nr. 15594/26.06.2018 şi restituirea primei solicitate.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 961/2019 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ şi fiscal formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraţilor, având ca obiect "anulare act administrativ".

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile a formulat recurs reclamantul A..

În motivarea recursului, a arătat că susţine motivarea cererii sale de anulare a deciziei FGA nr. 15594/26.06.2018 si restituirea primei solicitate in valoare de 1000RON, achitata prin prima unica formalizată, conform contractului de asigurare x pentru sume asigurate (supravieţuire si deces din orice cauza) la termen pe 35 ani, cu aceleaşi argumente prezentate si in cererea formulata către instanţa.

A arătat că relevant este faptul ca durata plaţii primei anualizate (prima unica) înscrise pe contractul de asigurare x este de 1 an, cu frecventa plaţii trimestriala (doar 4 rate), pentru durata de asigurare de 35 ani. După data scadenta a ultimei rate, respectiv 27 august 2014 se puteau plaţi opţional prime suplimentare de tip B. de minim 500RON/an cu acordul Asigurătorului (preluat ulterior după faliment de către FGA, care nu are calitate de asigurător). Continuarea plaţilor după perioada de 1 an se putea face opţional, exclusiv in vederea majorării sumelor asigurate.

Recurentul a arătat că nu a înregistrat rate restante si nici nu a suspendat plata ratelor, conform datelor menţionate in Hotărârea Civila nr. 961/2019 din 13.03.2019. A respectat întocmai durata plaţii primei înscrise pe acest tip de contract si susţine ca in mod neîntemeiat i-a fost imputat faptul ca a înterupt plata primelor plătite conform duratei inscrise pe contractual de asigurare x. emis de C., in condiţiile in care alte plaţi nu îi erau impuse.

A mai susţinut recurentul că pentru exact acelaşi tip de contract de asigurare, alţi clienţi (in speţa si soţia sa, D.) au avut o soluţionare favorabila din partea FGA.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât a formulat concluzii scrise, solicitând, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând criticile invocate în recurs raportat la sentinţa atacată şi la actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa nr. 9661/03.12.2015 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă, definitivă prin decizia nr. 788/28.04.2016 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a civilă, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva debitoarei C. S.A.

Prin cererea de plată înregistrată la Fondul de Garantare a Asiguraţilor, petentul a solicitat plata sumei 1000 de RON, şi anume restituirea primelor de asigurare plătite pentru asigurarea de bază cât şi pentru cea suplimentară aferente poliţei de asigurare Economica-asigurare la termen de supravieţuire nr. x/05.12.2013 .

Prin Decizia nr. 15594/26.06.2018 a Fondului de Garantare a Asiguraţilor a fost respinsă cererea de plată înregistrată de reclamant sub nr. x/20.05.2016, cu privire la suma de 1000 de RON, reprezentând restituirea primelor de asigurare plătite pentru asigurarea de bază cât şi pentru cea suplimentară aferente poliţei de asigurare Economica-asigurare la termen de supravieţuire nr. x/05.12.2013.

Pentru a dispune astfel, pârâtul FGA a reţinut că reclamantul a achitat primele de asigurare pe o perioadă de doar 1 an în 4 rate trimestriale, adică sub 3 ani cât este necesar pentru a opera dreptul de răscumpărare, iar valoarea de răscumpărare să fie pozitivă.

Înalta Curte reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare a Asiguraţilor, "(1) Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecinţele insolvenţei unui asigurător./…/(3) Fondul garantează plata de indemnizaţii/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative şi obligatorii, încheiate, în condiţiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege şi în limita resurselor financiare disponibile la momentul plăţii, aşa cum sunt definite la art. 5/…/."

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 213/2015 privind Fondul de garantare a asiguraţilor, "(1) În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie:

a) creanţa de asigurări - creanţele creditorilor de asigurări care rezultă dintr-un contract de asigurare, inclusiv sumele rezervate pentru aceşti creditori atunci când unele elemente ale datoriei nu sunt cunoscute încă. Se consideră creanţe de asigurări sumele achitate creditorilor de asigurări din disponibilităţile Fondului, reprezentând despăgubiri/indemnizaţii, precum şi primele datorate de către asigurătorul debitor pentru perioada în care riscul nu a fost acoperit de acesta, ca urmare a încetării contractelor de asigurare".

Problema supusă cenzurii instanţei vizează situaţia existenţei/sau nu a unor prime datorate de către asigurătorul debitor, situaţie ce obligă la analizarea contractului de asigurare încheiat între reclamant şi asigurătorul său, în ceea ce priveşte încetarea contractului, respectiv obligaţiile asigurătorului.

Înalta Curte constată că în mod corect a fost respinsă cererea de plată formulată de recurentul reclamant, acesta neavând calitatea de creditor de asigurare în accepţiunea Legii nr. 213/2015, astfel încât să antreneze din partea intimatului pârât o obligaţie de plată în favoarea sa.

Recurentul-reclamant se află în situaţia rezilierii de drept a contractului de asigurare, fără nicio obligaţie din partea asigurătorului, ca urmare a stopării plăţii primelor de asigurare, fără ca lichidatorul C. să fi denunţat contractul de asigurare şi fără să fi trecut cel puţin 3 ani de la începutul asigurării, pentru a se proceda la răscumpărare.

Astfel, prima instanţă în mod corect a avut în vedere Condiţiile de Asigurare ale Asigurării de Supravieţuire - Economica, potrivit cărora "10.8 În cazul întârzierii plăţii primelor de asigurare, Contractantul beneficiază de un termen de graţie de 30 de zile pentru plata primei restante. Cele 30 de zile ale Perioadei de graţie se numără întotdeauna începând cu data scadenţei celei dintâi rate de primă neachitate.

10.9 Dacă Prima de asigurare nu a fost plătită (Contractantul nu poate face dovada plăţii primei) până la expirarea Perioadei de graţie, Contractul de asigurare este suspendat pe o perioadă de maxim 90 de zile, după care este reziliat de drept, fără nicio obligaţie din partea Asigurătorului privind indemnizaţia de asigurare. Perioada de suspendare a Contractului de asigurare începe cu ziua imediat următoare a datei de expirare a Perioadei de graţie. Pe perioada în care contractul de asigurare este suspendat Asigurătorul nu datorează indemnizaţia de asigurare.

10.10 În cazul în care Contractantul asigurării nu plăteşte primele restante si au trecut:/…/10.10.2 mai puţin de 3 ani de la începutul asigurării, Contractul de asigurare încetează de plin drept la împlinirea celor 120 zile calendaristice de întârziere a plăţii primei, fără a mai fi necesară îndeplinirea vreunei alte formalităţi, somaţii, proceduri, etc. şi fără intervenţia vreunei instanţe judecătoreşti, Asigurătorul fiind exonerat de obligaţia efectuării vreunei plăţi./…/13.3 Contractul de asigurare încetează în una din următoarele situaţii, oricare din ele survine iniţial:/…/c) neachitarea primei de asigurare la termenele stabilite prin contract şi expirarea perioadei de suspendare şi nu au trecut trei ani de la începutul asigurării".

Potrivit pct. 1.18 din Condiţiilor de Asigurare ale Asigurării de Supravieţuire - Economica, interesul asigurabil este "cerinţa esenţială pentru valabilitatea Contractului de asigurare, reprezentând motivaţia financiară existentă între fiecare membru al grupului de Asiguraţi şi Contractant, pe de o parte (sub aspectul interesului legitim de plată a primelor de asigurare) şi între fiecare membru al grupului de Asiguraţi şi Beneficiar, pe de altă parte (sub aspectul interesului legitim de încasare a indemnizaţiei de asigurare). Interesul asigurabil trebuie să existe în momentul încheierii cererii/contractului de asigurare".

Cum recurentul-reclamant a achitat ratele de primă pentru un an, iar de la data de 28.08.2014 acesta nu a mai achitat ratele din prima de asigurare, se reţine că, după îndeplinirea termenului de 120 de zile de întârziere, contractul de asigurare a fost reziliat de drept, fiind incidente disp. art. 10.2 coroborat cu art. 13.3 din Condiţiile de Asigurare.

Având în vedere că în concret recurentul-reclamant a achitat prima de asigurare doar pentru un an (mai puţin de 3 ani) şi apoi a intervenit încetarea de drept a contractului pentru neplata primei de asigurare, sunt incidente disp. art. 10.10, respectiv 10.10.2 din Condiţiile de asigurare, astfel încât valoarea de răscumpărare a poliţei este zero.

De asemenea, este nefondată critica recurentului potrivit căreia este vorba de o primă unică, întrucât din contractul de asigurare rezultă că este vorba de prime anuale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 961/2019 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat. Definitivă.

Pronunţată astăzi, 11 februarie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.