Competence for enforcement objections to civil execution of administrative judgments: Art. 651 CPC vs. Law 554/2004
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Romania (High Court of Cassation and Justice) resolved a negative conflict of jurisdiction, ordering that the District Court of Sector 1, Bucharest, Section I Civil, is the competent instance to hear the case, thereby favoring the view of the Court of Appeal and overturning the initial declination by the first-instance court. The dispute concerned a *contestație la executare* (objection to enforcement) filed by the Romanian Government against a title for compulsory enforcement issued based on a final administrative litigation decision, challenging the court order permitting enforcement and the acts of the bailiff. The decisive legal basis relied on Article 651 of the Code of Civil Procedure, establishing that the enforcement court (judecătorie) located in the debtor’s domicile is competent for objections to enforcement unless the law expressly provides otherwise; the Court determined that the special provisions of Law No. 554/2004 regarding administrative litigation enforcement apply only to measures specifically regulated therein, whereas the enforcement at issue here was conducted under common law procedures, thus conferring jurisdiction on the civil court rather than the administrative court.
Legislator headnote
AI generatedart. 24 din Legea nr. 554/2004, art. 651 C. proc. civ, art. 651 din C. proc. civ, art. 135 alin. (4) din C. proc. civ; Competence for enforcement objections to civil execution of administrative judgments: Art. 651 CPC vs. Law 554/2004: Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, la data de 19.01.2021 sub nr. x/2021, contestatorul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului a formulat în contradictoriu cu intimata A., contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020 precum şi a actelor emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1 Prin sentinţa civilă nr. 3541 din data de 23 aprilie 2021 pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului şi pe intimata A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, a reţinut că aceste prevederi au caracter special, derogatoriu, aplicându-se cu prioritate faţă de dispoziţiile de drept comun, cuprinse în C. proc. civ., aceasta însemnând că o obligaţie cum este cea stabilită în sarcina contestatorului Guvernul României, prin titlul executoriu decizia civilă nr. 2370 din 08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, trebuie adusă la îndeplinire de bună voie, în caz contrar creditorul având posibilitatea de a-l constrânge pe debitor la executare doar conform procedurii reglementate de art. 24 din Legea 554/2004.
Totodată, această procedură specială implică intervenţia instanţei de executare, iar în acest sens art. 25. - (1) din Legea 554/2004 prevede că "Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, (...)", în prezenta speţă, instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ fiind Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
2.2 Prin sentinţa civilă nr. 1827 din 7 decembrie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curtea de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Pentru a pronunţa această soluţie, în contextul enunţării dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ. şi art. 24 din Legea nr. 554/2004, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată cu care a fost învestită instanţa de judecată, constând în contestaţia la executare formulată de contestatorul Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A., împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.12.2020 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, pronunţată în dosarul x/2020, prin care s-a dispus încuviinţarea executării silite a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 2370/08.05.2019 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2015 şi împotriva actelor de executare silită emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020, curtea a reţinut că cererea formulată se încadrează în conţinutul prevederilor art. 651 din C. proc. civ., astfel că Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti este instanţa competentă să soluţioneze cauza.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 şi 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă cererea contestatorului Guvernul României, prin Secretariatul General al Guvernului, în contradictoriu cu intimata A., prin care a formulat contestaţie la executare împotriva încheierii de încuviinţare a executării silite pronunţate de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti în dosarul nr. x/2020 precum şi a actelor emise de B. în data de 04.01.2021, în dosarul de executare silită nr. x/2020.
Înalta Curte reţine că potrivit art. 651 din C. proc. civ.:
"(1) Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.
(2) Schimbarea domiciliului sau sediului debitorului ori, după caz, al creditorului după începerea executării silite nu atrage schimbarea competenţei instanţei de executare.
(3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe.
(4) Dacă prin lege nu se dispune altfel, instanţa de executare se pronunţă prin încheiere executorie, care poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare."
În ceea ce priveşte prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, acestea sunt incidente doar în situaţiile în care se solicită dispunerea unor măsuri de executare silită reglementate de legea specială (art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004). Or, în speţă se constată o executare silită realizată în condiţiile dreptului comun şi care a fost încuviinţată de Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
Aşa fiind, având în vedere dispoziţii legale antereferite, prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată reţinut anterior, şi de sediul debitorului, Înalta Curte, în acord cu opinia curţii de apel, apreciază că instanţa competentă să soluţioneze cauza, în fond, este Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti.
4. Temeiul legal al regulatorului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Guvernul României în contradictoriu cu intimata A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, secţia I civilă.
Definitivă.
Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.