Insufficiency of appeal motivation: Failure to concretely critique lower court's peremption calculation regarding suspension during state of emergency

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin sentinţa nr. 705/20 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2017 s-au respins ca neîntemeiate excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş; s-a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Tribunalul Mures; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinţei nr. 705/20 iunie 2018 a declarat recurs reclamantul A. solicitând să admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi pe cale de consecinţă admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

Prin decizia nr. 546/R din 13 iunie 2019 a fost respins ca neîntemeiat recursul formulat de A. împotriva sentinţei nr. 705/20 iunie 2018 pronunţată de Tribunalul Mureş în dosarul nr. x/2017.

Împotriva decizie nr. 546/R din 13 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, la data de 9 septembrie 2019 recurentul A. a formulat cerere de revizuire ce formează obiectul prezentului dosar nr. x/2019.

Prin încheierea din data de 2 octombrie 2019, pronunţată în cauză, Curtea de Apel Târgu-Mureş a dispus suspendarea judecării cererii de revizuire a Decizie nr. 546/R din 13 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Tg. Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2017, în baza art. 411 alin. (1) punct 2 C. proc. civ.

La data de 15 iunie 2020 revizuentul a formulat cerere de repunere a cauzei pe rol.

La termenul de judecată din data de 8 iulie 2020, Curtea, din oficiu, a invocat excepţia perimării cererii de revizuire.

2. Hotărârea recurată

Prin decizia nr. 312/R din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia perimării invocată de instanţă din oficiu şi a constatat perimarea cererii de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 546/13.06.2019 pronunţată de Curtea de Apel Târgu- Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în dosarul nr. x/2017.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva deciziei nr. 312/R din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs.

Recurentul a arătat că aşa cum se arată în mod constant în doctrina juridică termenul de perimare este un termen imperativ, peremptoriu, întrucât în cadrul acestui termen partea interesată trebuie să efectueze acte de procedură în vederea judecării cauzei, altminteri intervenind stingerea procesului în faza în care se afla.

În mod normal sancţiunea care intervine în cazul nerespectării termenelor procedurale legale imperative este decăderea, astfel că, aparent, termenul de perimare ar fi un termen de decădere, ceea ce l-ar plasa sub imperiul art. 41 din Decretul nr. 195/16.03.2020, respectiv al art. 62 din Decretul nr. 240/14.04.2020.

În consecinţă, pe durata stării de urgenţă ar fi operat suspendarea termenului de perimare aflat în desfăşurare; practic, analizând excepţia perimării potrivit acestei abordări, instanţa trebuia să aibă în vedere un termen de 8 luni în care pricina a rămas în nelucrare din vina părţilor.

În cazul în care se consideră că termenul de perimare nu este un veritabil termen de decădere întrucât decăderea presupune efectuarea unui act procedural cu depăşirea termenului imperativ prescris de lege în acest scop, ar putea fi considerate aplicabile prevederile art. 63 alin. (12) din Decretul nr. 240/14.04.2020:

"Termenele prevăzute de lege pentru efectuarea actelor de procedură sau pentru exercitarea plângerilor, contestaţiilor şi căilor de atac de orice fel în cauzele prevăzute la alin. (11), aflate în curs la data prelungirii stării de urgenţă, se întrerup, urmând a curge noi termene, de aceeaşi durată, de la data încetării starii de urgenţă". Ar opera, aşadar, întreruperea termenului de perimare, astfel că de la încetarea stării de urgenţă ar începe să curgă un nou termen de 6 luni pentru perimarea cererii. Art. 240/14.04.2020 nu conţine dispoziţii aplicabile termenului de perimare, influenţa acestor acte normative asupra perimării trebuie să fie analizată prin prisma dispoziţiilor C. proc. civ. referitoare la suspendarea cursului perimării (art. 418 C. proc. civ.).

Astfel, sub imperiul actualului C. proc. civ., în opinia sa, se constată în primul rând că pot fi aplicabile situaţiei în discuţie prevederile art. 418 alin. (3) C. proc. civ.:

"perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate".

Prin urmare, la calcularea termenului de perimare sub incidenţa actualului C. proc. civ. instanţa trebuia să aibă în vedere curgerea, după încetarea stării de urgenţă, a diferenţei de timp care exista la 16 martie 2020 (data instituirii stării de urgenţă) până la împlinirea a 6 luni de la ultimul act de procedură realizat în cauză.

4. Apărările formulate în recurs

Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentinţa recurată este temeinică şi legală.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinare şi a dispoziţiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, pentru considerentele expuse în continuare.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, cu referire directă la cazurile precvăzute de art. 488 C. proc. civ.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

În concluzie, argumentele primei instanţe ar fi trebuit să fie combătute de către recurentul-reclamant prin calea de atac declarată.

Astfel, în esenţă, curtea de apel a reţinut că " Din verificarea efectuată de instanţă rezultă că ultimul act de procedură s-a efectuat în cauză la data de 2 octombrie 2019, când prezenta cauză a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) punct 2 C. proc. civ.

Totodată în perioada de referinţă a fost instituită starea de urgenţă de teritoriul României sens în care prin Decretele Prezidenţiale 195/2020 şi 240/2020 au fost reglementate cauze legale de suspendare respectiv întrerupere a termenelor de decădere respectiv de prescripţie aflate în curs.

În cazul perimării trebuie subliniat că nu se discută despre un veritabil termen de decădere, aceasta fiind reglementată de legiuitor în vederea asigurării continuităţii procedurii judiciare. În mod constant perimarea a fost analizată doctrinar dar şi jurisprudenţial ca având o natură juridică mixtă, de sancţiune procedurală şi de prezumţie de desistare. În aceste condiţii, Curtea costată că cele două Decrete nu au reglementat situaţia termenelor de perimare astfel încât în cauză nu se poate discuta despre o întrerupere a termenului de perimare care a început să curgă la data de 2.10.2019.

În egală măsură, date fiind circumstanţele cauzei respectiv instituirea stării de urgenţă prin decretele anterior indicate, instanţa va face în cauză aplicarea dispoziţiilor art. 418 alin. (3) C. proc. civ. (...)

În consecinţă instanţa va reţine că pe o perioadă de 60 de zile începând cu data de 16 martie, s-a suspendat termenul de perimare, care a început să curgă din nou din data de 15 mai 2020. Având în vedere perioada anterioară în care termenul de perimare a curs, respectiv din 2.10.2019 până în 15 martie 2020 şi cu luarea în considerare a perioadei de suspendare anterior indicată, Curtea constată că termenul de perimare s-a împlinit la data de 1 iunie 2020, aşadar anterior datei la care partea a solicitat repunerea cauzei pe rol.

Constatând că în intervalul de timp prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., de 6 luni de la data suspendării cauzei, niciuna din părţi nu a stăruit în continuarea judecăţii şi nu a cerut îndeplinirea vreunui act de procedură, Curtea reţine că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a se constata perimarea cererii de reexaminare, excepţia invocată din oficiu urmând a fi admisă."

Or, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză ori incidenţa altui caz de casare prevăzut de art. 488 C. proc. civ., invocând suspendarea termenului de perimare pe durata stării de urgenţă, reţinută şi de instanţa de judecată, însă necriticând modul de calcul făcut de instanţă cu privire la acest incident.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute în justificarea soluţiei de constatare a perimării cererii de revizuire nu au fost contestate, pe calea recursului, de acesta.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamant.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) şi art. 489 C. proc. civ., va constata nulitatea recursului formulat de reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 312/R din 8 iulie 2020 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.