Recurs null due to lack of specific grounds for illegality in challenge to inaccessory intervention rejection

Şedinţa publică din data de 10 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de intervenţie accesorie formulată şi înregistrată la data de 30.07.2021, în dosarul nr. x/2018 aflat pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, A. a arătat că interesul procesual în formularea cererii în interesul unităţilor de cult, constă în folosul practic pe care l-ar avea în situaţia în care s-ar respinge recursul formulat în cauză de către Garda Forestieră, întrucât asociaţia are ca scop principal gospodărirea durabilă a pădurilor unităţilor de cult proprietate de păduri din Protopopiatul Suceava, precum şi menţinerea structurii silvice private în vederea gospodăririi în regim silvic a suprafeţelor de pădure aflate în proprietate, reprezentând interesele lor în relaţiile cu organele executive ale statului.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin încheierea din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca inadmisibilă cererea de intervenţie formulată de A..

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018, intervenienta în numele altei persoane A. a formulat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În contextul prezentării situaţiei de fapt, recurenta a invocat aplicarea gresită a dispoziţiilor art. 63 C. proc. civ., întrucât aceasta justifică un interes în cauză, fiind forma de organizare a unităţilor de cult proprietare de teren forestier din Protopopiatul Câmpulung Moldovenesc, instanta respingând cererea pentru nedepunerea statutului, asociatia omiţând, din eroare, sa depună actele până la termenul fixat.

De asemenea, a arătat că justifică un interes propriu pentru a interveni in cauză in favoarea unităţilor de cult, constând în folosul practic pe care l-ar avea dacă s-ar respinge recursul Gărzii Forestiere Suceava.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Garda Forestieră Suceava a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea incheierii recurate ca fiind legală, dată cu corecta aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente situaţiei de fapt reţinute.

5. Procedura de soluţionare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs şi de efectuare a comunicării actelor de procedură între părţile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., cu aplicarea şi a dispoziţiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 4711 şi art. 201 alin. (5) şi (6) C. proc. civ., prin rezoluţia din data de 4 ianuarie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluţionarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

II. Soluţia şi considerentele instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările fomulate prin întâmpinare şi prin raportare la dispoziţiile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul formulat este nul.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Instanţa de control judiciar aminteşte că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta motivează interesul său în promovarea cererii de intervenţie, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivul de casare antereferit, chiar dacă aceastea au fost invocate expres.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, aşa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menţionate.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic invocate de recurenta-pârâtă prin memoriul de recurs, în esenţă, se referă la decizia de casare, iar nu la sentinţa atacată.

Prima instanţă a reţinut că "În cauză, A. nu s-a conformat solicitărilor instanţei de a depune înscrisurile solicitate, înscrisuri în lipsa cărora nu se face dovada existenţei A. ca entitate juridică ce a formulat cererea de intervenţie, conform art. 61 alin. (3) C. proc. civ.. De asemenea, în lipsa actelor constitutive ale petentei nu poate fi verificată nici condiţia existenţei interesului în promovarea cererii de intervenţie accesorie. În lipsa acestor documente, cererea de intervenţie va fi respinsă ca inadmisibilă."

Aşadar, aceste argumente ar fi trebuit să fie combătute de către recurenta-intervenientă prin calea de atac declarată, însă aceasta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privinţa motivării reţinute, nearătând modul în care au fost interpretate sau aplicate greşit prevederile legale incidente în cauză, astfel cum s-a reţinut anterior.

Or, recurenta a urmărit prin promovarea căii de atac o readministrare a probelor şi o reapreciere a probelor administrate în faţa instanţei de fond, invocând nedepunerea din eroare a înscrisurilor solicitate de prima instanţă, aspecte care nu pot constitui critici de nelegalitate a încheierii recurate în înţelesul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Aşa fiind, instanţa de control judiciar constată că aspectele reţinute de către instanţa de fond în justificarea soluţiei de admitere a acţiunii privind anularea actelor administrative în discuţie nu au fost contestate, pe calea recursului.

Din această perspectivă, aşa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural şi, ca atare, nu satisface exigenţele pentru validarea sa.

În consecinţă, reţinând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere şi faptul că, în speţă, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Faţă de toate aceste considerente, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 Înalta Curte va constata nulitatea recursului formulat de intervenientă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nulitatea recursului formulat de intervenientul în numele altei persoane A. împotriva încheierii din 14 septembrie 2021 a Curţii de Apel Suceava, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 10 februarie 2022, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.