Tardive filing of complaint against non-referal resolution: forfeiture of procedural right due to violation of peremptory deadline
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice, sitting as the Full Bench of Nine Judges, dismissed as unfounded the appeal filed by a complainant against a first-instance judgment, thereby upholding the lower court's decision to reject the complainant's complaint as procedurally late and ordering the appellant to pay judicial costs to the state. The dispute concerned a criminal procedural challenge where the complainant, unsatisfied with the Public Prosecutor's resolution not to refer a case for judgment, filed a subsequent complaint under Art. 278(1) of the Code of Criminal Procedure; however, because the prosecutor failed to resolve the initial complaint within the statutory 20-day period, the complainant attempted to file the follow-up complaint only after the expiration of the additional 20-day deadline prescribed by Art. 278(1), resulting in a procedural default. The court relied on the strict formalism of criminal procedure law, specifically Art. 185 of the Code of Criminal Procedure, which mandates that failure to exercise a procedural right within the legally prescribed term results in the forfeiture of that right and the nullity of the late act, establishing that the late filing constituted a decisive bar to substantive review.
Legislator headnote
AI generatedart. 2781 C. proc. pen, art. 1 C. proc. pen, art. 1 C. pen, art. 185 C. proc. pen, art. 21 din Constituția, art. 2781 alin. (2) C. proc. pen; Tardive filing of complaint against non-referal resolution: forfeiture of procedural right due to violation of peremptory deadline: În raport cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 243 din 28 octombrie 2004, Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca tardiv introdusă, plângerea formulată de petentul M.T. împotriva rezoluției nr. 444/C/587 din 21 aprilie 2004 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
S-a reținut că împotriva rezoluției menționate, petentul a formulat plângere, în condițiile art. 275-278 C. proc. pen., la data de 30 aprilie 2004.
Această plângere nu a fost soluționată în termen de 20 zile, împrejurare în raport cu care petentul a formulat plângere în condițiile art. 2781 C. proc. pen.
Cum, însă, această din urmă plângere a fost formulată numai la data de 19 iunie 2004, ea apare ca fiind tardiv introdusă.
Împotriva hotărârii primei instanțe, petentul a declarat recurs, pe care nu l-a motivat în scris.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
În raport cu dispozițiile art. 1 C. proc. pen., cu referire la art. 1 C. pen., procesul penal poate fi privit ca un mijloc de apărare, concomitent, a societății și a membrilor ce o compun, ca titulari de drepturi și obligații legal stabilite.
Activitatea de judecată, finalizată prin pronunțarea unei hotărâri definitive, este strict reglementată prin Codul de procedură penală, lege procesuală cu un pregnant caracter formalist, indispensabil asigurării judecării corecte și garantării egale a drepturilor procesuale.
Ilustrând acest formalism, între altele, vizând concomitent dinamizarea procesului penal și sancționarea conduitei procesuale neconforme, prin art. 185 C. proc. pen., legiuitorul a stabilit următoarele: „când pentru exercitarea unui drept procesual, legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen”.
Așadar, potrivit formalismului legii procesual-penale, având caracter de garanție egală pentru toate părțile interesate, în sensul dispozițiilor art. 21 din Constituția României, revizuită, cu referire la art. 16 din legea fundamentală și ca rațiune, satisfacerea imperativului disciplinării activității procesuale, prin stabilirea unor termene peremptorii, vizând durata rezonabilă de soluționare definitivă a cauzei penale, conform dispozițiilor art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, prin textul menționat a fost impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor de procedură, sub sancțiunea decăderii din exercițiul dreptului.
Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual, conform sancțiunii menționate, duce la pierderea acestuia.
Prin art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., menținându-se termenul de 20 zile stabilit prin alin. (1) al aceluiași articol, pentru sesizarea instanței de judecată, a fost determinat și momentul de la care acesta începe să curgă, în ipoteza nesoluționării în termen, de către procurorul ierarhic superior, a plângerii formulate de partea interesată împotriva rezoluției primare de netrimitere în judecată.
Or, petentul a sesizat instanța de judecată, cu depășirea termenului de 20 zile prevăzut de art. 2781 alin. (1) C. proc. pen.
Prin urmare, admițând excepția și respingând plângerea, ca tardiv introdusă, prima instanță a pronunțat o hotărâre legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute de art. 3859 C. proc. pen.
În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.T. împotriva sentinței nr. 243 din 28 octombrie 2004, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. 3613/2004.
Obligă pe recurentul menționat să plătească statului, suma de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 iunie 2005.