Jurisdiction over railway employee’s claim for free travel permits: labor dispute vs. administrative contentious

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia I civilă la data de 17.02.2021 sub nr. x/2021, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta SNTFC CFR Călători S.A., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea societăţii la eliberarea de permise de călătorie gratuită pe calea ferată, în conformitate cu dispoziţiile art. 6 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 112/1999.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă

Prin sentinţa civilă nr. 2914 din 22.07.2021, pronunţată de Tribunalul Constanţa, secţia I civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtă prin întâmpinare şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Constanţa, secţia I civilă a reţinut, în esenţă că Societatea Naţională de Transport feroviar public de Călători este o autoritate publică în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) teza finală din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 10 alin. (1) şi (3) din aceeaşi lege, raportat şi la împrejurarea că reclamantul locuieşte în Constanţa, localitate aflată în circumscripţia teritorială a Curţii de Apel Constanţa, având în vedere deopotrivă şi intenţia acestuia de a sesiza instanţa de la domiciliul său, tribunalul a apreciat că excepţia invocată este întemeiată, astfel că a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 29.07.2021 pe rolul Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Hotărârea Curţii de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 239/CA de la 22.11.2021, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că în cauză nu este vorba despre un raport juridic de drept administrativ, iar refuzul recunoaşterii unui drept decurgând din raporturile de muncă anterioare ale părţilor, chiar dacă provine de la o autoritate autorizată să presteze un serviciu public, nu are caracterul unui act administrativ atipic, respectiv un refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, declinând astfel competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I civilă, având în vedere că reclamantul invocă fosta sa calitate de salariat al societăţii pârâte şi calitatea actuală de pensionar.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia I-a civilă, Complet Specializat în soluţionarea conflictelor de muncă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei SNTFC " CFR Călători" S.A. la eliberarea de permise gratuite pe calea ferată, în conformitate cu prevederile O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române.

Arată reclamantul că este pensionar, fost angajat al Direcţiei CF Port Constanţa până la data pensionării şi are dreptul de a beneficia de permis de călătorie pe căile ferate române în mod gratuit, drept care însă nu i-a fost recunoscut de societatea pârâtă.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe priveşte stabilirea competenţei materiale, din perspectiva naturii juridice a litigiului, respectiv contencios administrativ ori litigiu de muncă.

Reţine astfel Înalta Curte că reclamantul din prezenta cauză invocă dreptul de a beneficia de permise gratuite pe calea ferată, acest drept fiind reglementat la art. 8 din O.G. nr. 112/1999 privind călătoriile gratuite în interes de serviciu şi în interes personal pe căile ferate române, având următorul conţinut:

"ART. 8*)

(1) Pensionarii şi membrii lor de familie beneficiază de permise de călătorie pe căile ferate române, în mod gratuit, dacă la data pensionării persoana care se pensionează îndeplineşte una dintre următoarele condiţii:

a) este salariată într-o unitate prevăzută la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, a fost concediată de la aceste unităţi în conformitate cu prevederile art. 65 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, cu condiţia să nu se fi angajat cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată la alte unităţi până la data pensionării, şi are cel puţin o vechime de 10 ani în aceste unităţi sau în cadrul persoanelor juridice din care aceste unităţi au rezultat prin reorganizare;

b) este salariată la altă unitate decât cele prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b) şi art. 3 sau, după caz, nu este salariată la data pensionării şi are o vechime de 25 de ani, bărbaţii, şi 20 de ani, femeile, în unităţile prevăzute la art. 1, art. 2 alin. (1) lit. a) şi b), art. 3 şi art. 4 alin. (2) pentru salariaţii încadraţi la aceste unităţi la data privatizării, precum şi în unităţile desprinse din cadrul fostului Departament al căilor ferate şi fostei Societăţi Naţionale a Căilor Ferate Române, potrivit Hotărârii Guvernului nr. 570/1991 privind modificarea Hotărârii Guvernului nr. 235/1991 şi reorganizarea activităţii transporturilor feroviare, cu modificările ulterioare;

c) vechimea în muncă se calculează prin cumularea perioadelor în care salariatul a lucrat ca angajat pe durată nedeterminată în unităţile menţionate la lit. a) şi b)."

În cauza de faţă prezintă relevanţă faptul că refuzul pârâtei, manifestat prin Adresa nr. x/13.01.2021 (dosarul Tribunalului Constanţa), decurge din raporturile de muncă anterioare ale părţilor, neavând caracterul refuzului nejustificat reglementat de art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Se constată, aşadar, că dreptul invocat de reclamant derivă din calitatea sa de fost salariat al societăţii pârâte şi calitatea actuală de pensionar, astfel că obiectul litigiului intră în sfera conflictelor de muncă, devenind incidente dispoziţiile art. 208 din Legea dialogului social nr. 62/2011, ce prevăd următoarele:

"art. 208 Conflictele individuale de muncă se soluţionează în primă instanţă de către tribunal."

Prin urmare, în condiţiile în care obiectul litigiului intră în sfera raporturilor de muncă, fiind invocat un beneficiu al fostului salariat ce decurge din raporturile de muncă ce au avut loc între părţi, în cauză nefiind vorba despre un raport juridic de drept administrativ, Înalta Curte, în regulator de competenţă, reţine că, în speţă competenţa materială va fi determinată prin aplicarea dispoziţiilor art. 208 din Legea nr. 62/2011, neavând aplicabilitate prevederile speciale ale Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Astfel, raportat la dispoziţiile anterior menţionate, competenţa de a soluţiona în primă instanţă acţiunea reclamantului revine tribunalului - complet specializat în conflicte de muncă, aceasta fiind, de altfel şi instanţa pe care a înţeles să o învestească.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a I-a civilă, Complet specializat în soluţionarea conflictelor de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta SNTFC CFR Călători S.A. în favoarea Tribunalului Constanţa, secţia a I-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.