Jurisdiction in Public Official Service Disputes: Conflict Resolved in Favor of Tribunal Competence Under Administrative Code

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanţele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vâlcea sub nr. x/2021 la data de 2 aprilie 2021, reclamantul A., a solicitat contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale reprezentat legal prin Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea obligarea acestora la comunicarea actului administrativ Proces-verbal de control nr. x/DGCCISNA/12.02.2021 (înregistrat sub nr. x la ITM Vâlcea) întocmit urmare a controlului efectuat în perioada 08.02.2021 -12.02.2021 la I.T.M. Vâlcea, în baza Ordinului MMPS nr. 150/03.02.2021, de către Direcţia Generală Corp Control, Implementare Strategie Natională Anticoruptie - Compartiment Corp Control Ministru. Totodată, reclamantul a solicitat anularea Procesului-verbal de control mai sus amintit, precum şi a celorlalte acte administrative subsecvente, care sunt de natura a-i prejudicia interesele.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Hotărârea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 1241 din 14 septembrie 2021, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale în favoarea Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă că prezenta cauză, nu priveşte în mod direct raporturile de serviciu ale reclamantului, funcţionar public în cadrul I.T.M. Vâlcea, motiv pentru care competenţa materială a instanţei de contencios administrativ a fost stabilită în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi 3) din Legii nr. 554/2004 şi, cum pârâtul MINISTERUL MUNCII ŞI PROTECTIEI SOCIALE, emitent al actelor contestate de către reclamant, este o autoritate publică centrală, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Ca urmare a declinării competenţei, dosarul a fost înregistrat la data de 22.09.2021 pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub acelaşi număr.

Hotărârea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 211/F-CONT de la 17.11.2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis la rându-i excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării acestuia.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut, în esenţă, că obiectul litigiului priveşte drepturi şi obligaţii în legătură cu raportul de serviciu al unui funcţionar public şi că, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici, competenţa materială de soluţionare a litigiului în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ şi fiscal ale tribunalelor, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ care precizează:

"cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Aşa fiind, având în vedere faptul că obiectul pricinii de faţă vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, Curtea de apel a reţinut că, în cauză se aplică cu precădere dispoziţiile speciale ale art. 536 din Codul administrativ şi nu dispoziţiile de drept comun ale art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.

Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, sesizată fiind cu pronunţarea regulatorului de competenţă, judecând în conformitate cu dispoziţiile art. 135 C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii, precum şi dispoziţiile legale incidente în cauză, va stabili competenţa de soluţionare a prezentului litigiu în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Argumente de fapt şi de drept relevante

Verificând cererea de chemare în judecată Înalta Curte constată că, prin cererea dedusă judecăţii reclamantul solicită atât obligarea celor doi pârâţi la comunicarea Procesului-verbal de control nr. x/DGCCISNA din 12.02.2021 întocmit în urma controlului efectuat în perioada 08.02.2021 -12.02.2021 la Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea, cât şi anularea acestuia şi a celorlalte acte administrative subsecvente, reclamantul fiind nemulţumit de unele măsuri dispuse legate de atribuţiile ce-i revin în cadrul instituţiei controlate, precum şi de unele menţiuni din cuprinsul actului referitoare la modul de îndeplinire a atribuţiilor sale şi la obligaţiile pe care le are în cadrul instituţiei, în considerarea funcţiei publice deţinute, respectiv funcţia publică de conducere de inspector şef adjunct în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea.

Astfel, reclamantul a înţeles să conteste măsura referitoare la întocmirea raportului de evaluare a performantelor profesionale pentru anul 2020 a inspectorului de munca B., precum şi măsura referitoare la fişa postului pentru C., transmisă reclamantului spre luare la cunoştinţă, contestând, deopotrivă şi realitatea menţiunii referitoare la refuzul său de a semna graficul de control planificat şi realizat pentru perioada controlată, precum şi a celei privind lipsa sa de loialitate faţă de instituţie.

Prin urmare, în mod corect a reţinut Curtea de Apel Piteşti că obiectul litigiului priveşte drepturi şi obligaţii în legătură cu raportul de serviciu al unui funcţionar public, neavând relevanţă sub aspectul competenţei faptul că aceste raporturi de serviciu nu au fost modificate prin actul de control contestat, reclamantul invocând nelegalitatea respectivului proces-verbal tocmai raportat la modul de îndeplinire a atribuţiilor sale în exercitarea funcţiei publice deţinute, de inspector şef adjunct în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă la nivelul Inspectoratului Teritorial de Muncă Vâlcea.

Se constată aşadar că obiectul pricinii vizează raportul de serviciu al funcţionarului public, actul contestat de acesta fiind întocmit în considerarea funcţiei publice pe care acesta o deţine.

Faptul că actul contestat este emis de o autoritate publică centrală, respectiv de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, nu atrage, în mod automat, competenţa de judecată a cauzei în primă instanţă în favoarea Curţii de Apel, important fiind caracterul unitar al acţiunii ce vizează protecţia drepturilor subiective rezultate din raporturile de muncă dintre părţi.

Prin urmare, constatând că prezentul litigiu este circumscris unui raport juridic de drept administrativ, decelarea competenţei materiale urmează a fi efectuată prin raportare la prevederile art. 536 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe".

Astfel, Înalta Curte constată că, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 536 din Codul administrativ, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiei de contencios administrativ a tribunalului competent teritorial.

Acest raţionament echivalează cu interpretarea că dispoziţiile Codului administrativ reprezintă dreptul comun în materie de raporturi de serviciu privind funcţionarii publici, act normativ care, la rândul său, reprezintă lege specială şi se completează cu Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ce reprezintă dreptul comun în materie de contencios administrativ.

Înalta Curte reţine astfel că normele de competenţă cuprinse la articoul 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză, având caracter general, acestea devenind aplicabile doar când nu există norme speciale.

Or, în prezenta cauză, dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ sunt norme de competenţă specială faţă de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind incidente în cazul în care litigiul priveşte raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, independent de rangul autorităţii emitente a actului contestat.

Prin urmare, în condiţiile în care obiectul litigiului priveşte raportul de serviciu al funcţionarului public, reclamantul invocând nelegalitatea procesului-verbal de control raportat la modul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu, în calitatea sa de funcţionar public, nu are relevanţă calitatatea de autoritatea publică centrală a pârâtului emitent al actului contestat în prezenta cauză, respectiv Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, criteriul de competenţă materială din Codul administrativ având prioritate faţă de prevederile art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ce reprezintă dreptul comun.

Aşadar, întrucât, în prezenta cauză, obiectul litigiului intră în sfera raportului de serviciu al unui funcţionar public, competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului, iar nu curţii de apel, conform art. 536 din Codul administrativ.

Temeiul legal al regulatorului de competenţă

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) şi alin. (4) din C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, având în vedere dispoziţiile art. 536 din Codul administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Inspectoratul Teritorial de Muncă Vâlcea în favoarea TRIBUNALULUI VÂLCEA, secţia A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.