Prescription of incompatibility verification and validity of integrity evaluation report under three-year statutory limit

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată la data de 13 august 2018 şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2018, reclamantul A., în contradictoriu cu Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/02.08.2018 emis de pârâtă şi obligarea pârâtei la suportarea cheltuielilor de judecată.

Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 102/F-CONT pronunţată în data de 28 iunie 2019, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia tardivităţii, invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate (ANI), admiţând cererea formulată de reclamantul A., astfel cum a fost completată, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate (A.N.I.), CUI x, având ca obiect anulare Raport de evaluare nr. x/02.08.2018.

Pe cale de consecinţă, a dispus anularea Raportului de evaluare nr. x/02.08.2018, emis de pârâtă, obligând-o pe aceasta să plătească reclamantului suma de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererile de recurs

Împotriva sentinţei nr. 102/F-CONT din data de 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs principal pârâta Agenţia Naţională de Integritate, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună respingerea contestaţiei formulate de reclamantul A., cu consecinţa menţinerii, ca temeinic şi legal, a raportului de evaluare întocmit acestuia.

De asemenea, împotriva sentinţei nr. 102/F-CONT din data de 28 iunie 2019 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs incident reclamantul A., în data de 7 februarie 2022, încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.. A solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei la aceeaşi instanţă, în vedere pronunţării asupra tuturor motivelor de nulitate invocate prin acţiune.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului principal promovat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, a formulat întâmpinare intimatul -reclamant A., solicitând, în principal, anularea recursului, ca nemotivat, şi, într-un prim subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, în al doilea subsidiar, în ipoteza admiterii recursului, să se dispună casarea cu trimitere la instanţa de fond, potrivit art. 20 alin. (3) din legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 23 din Legea nr. 176/2010.

În combaterea recursului autorităţii pârâte şi în apărarea sa, a susţinut, în esenţă, recurentul - reclamant că, în ceea ce priveşte nulitatea recursului,

Răspunsul la întâmpinare

Recurenta - pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de recurentul-reclamant, în cuprinsul căreia a combătut susţinerile reclamantului, atât cu privire şa excepţia nulităţii recursului, cât şi cele ce vizează fondul recursului, solicitând respingerea excepţiei nulităţii cererii de recurs, ca nefondată şi admiterea recursului său, casarea în totalitate a sentinţei recurate şi, reţinând cauza spre rejudecare, să se dispună respingerea constestaţiei formulate de reclamantul A.

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin Rezoluţia Preşedintelui completului învestit cu soluţionarea dosarului de faţă, s-a fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri, la data de 8 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul principal declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, este nefondat, iar recursul incident promovat de reclamantul A., este tardiv formulat, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul declarat de recurenta-pârâtă este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. şi se invocă greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material incidente în analiza efectuată de prima instanţă în ceea ce priveşte legalitatea raportului de evaluare contestat şi care a fost anulat ca nelegal prin sentinţa atacată.

Se susţine încălcarea dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 175/2010 care privind dreptul autorităţii de a efectua activitatea de evaluare atât pe durata exercitării funcţiei publice cât şi în decurs a trei ani de la data încetării acestei funcţii.

Se arată că în mod nelegal prin sentinţa atacată a fost anulat raportul de evaluare pe motivul intervenirii prescripţiei răspunderii administrative. Aceasta deoarece reclamanta a deţinut funcţia de primar din anul 2008 şi până în prezent, iar procedura de evaluare a fost începută la 18.05.2017 pe perioada exercitării funcţiei de primar neavând relevanţă faptul că starea de incompatibilitate a încetat la data de 3.09.2015.

Se arată faptul că prima instanţă a interpretat şi aplicat greşit considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015, care nu este incidentă prezentei cauze. Aceasta deoarece excepţia de neconstituţionalitate a textelor criticate a fost respinsă prin decizia instanţei constituţionale.

Se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 în sensul că în mod nelegal prima instanţă a analizat prescripţia răspunderii administrative ca motiv de nelegalitate intrinsec al raportului de evaluare.

Aceasta deoarece în opinia recurentei prescripţia răspunderii administrative este o problemă de executare şi poate fi verificată ulterior rămânerii definitive a raportului de evaluare cu ocazia verificării legislaţiei ordinului Prefectului.

Se invocă practica judecătorească şi se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea în sensul respingerii acţiunii ca neîntemeiate.

La dosar reclamantul-intimat a formulat întâmpinare la data de 1. XI.2019 prin care a investit în principal excepţia nulităţii recursului şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare.

La data de 7.02.2022 reclamantul-intimat a depus la dosar concluzii scrise şi recurs incident în raport de considerentele instanţei de fond.

Prin concluziile scrise se solicită respingerea recursului ca nefondat, iar pe calea recursului incident se critică sentinţa de fond sub aspectul considerentelor. Se arată că prima instanţă în mod nelegal nu a analizat toate motivele invocate cu privire la raportul de evaluare, motive invocate în cuprinsul contestaţiei.

În ceea ce priveşte recursul incident, Curtea a pus în discuţia părţilor excepţia tardivităţii formulării recursului incident în raport de dispoziţiile art. 491 C. proc. civ. faţă de data depunerii acestuia separat şi ulterior depunerii întâmpinării în prezenta cauză.

Excepţia nulităţii recursului principal nu va fi reţinută de Curte ca fondată, în cauză aspectele de nelegalitate invocate raportat la situaţia de fapt, fiind încadrate corect în cadrul dispoziţiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. - greşita interpretare şi aplicare a normelor de drept material inclusiv reţinerea incidenţei deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015.

În ceea ce priveşte recursul incident depus de reclamantul intimat la data de 7.02.2022, ulterior depunerii întâmpinării depusă în termen la 1. XI.2019 Curtea îl va constata ca tardiv depus în raport de dispoziţiile art. 474-471 C. proc. civ.

Conform acestor dispoziţii recursul incident se depune odată cu întâmpinarea în apelul principal formulată în cauză.

Reclamantul-intimat a formulat tardiv recursul incident, acesta fiind decăzut din dreptul de a-i fi analizat pe fond recursul incident depus tardiv în raport de data depunerii întâmpinării 1. XI.2019.

Analizând recursul principal declarat de recurenta-pârâtă Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Curtea apreciază că prima instanţă a interpretat şi aplicat corect dispoziţiile art. 11 din Legea nr. 176/2010, reţinând că această reglementare priveşte termenul şi perioada în care se poate efectua evaluarea situaţiei de incompatibilitate sau conflict de interese după caz.

(1)Activitatea de evaluare a declaraţie de avere, a datelor şi a informaţiilor privind averea existentă, precum şi a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice precum şi cea de evaluare a conflictelor de interese si a incompatibilităţiilor se efectuează atât pe durata exercitării funcţiilor ori demnităţilor publice, cât si în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Această reglementare nu este aplicabilă incidente prescripţiei răspunderii administrative, acest aspect având legătură cu perioada în care s-a reţinut a exista situaţia de incompatibilitate a reclamantului-intimat verificată de autoritatea competentă.

Iar faţă de această situaţie de incompatibilitate se impune a fi verificată prescripţia răspunderii aceasta în raport de data sesizării autorităţii.

În cauză faptul de necontestat reclamantul s-a aflat în situaţie de incompatibilitate în perioada 15.06.2012-3.09.2012, termenul de prescripţie de 3 ani împlinindu-se la data de 3.09.2015 anterior sesizării 18.05.2015. În consecinţă şi în raport de considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015 la data sesizării şi emiterii raportului de evaluare 2.05.2018 era prescris dreptul autorităţii de a verifica şi emite raportul de evaluare contestat de la prima instanţă situaţia de incompatibilitate şi pentru motivul de nelegalitate al prescripţiei răspunderii administrative.

Nu se poate reţine încălcarea unei practici consolidate a ÎCCJ în condiţiile în care jurisprudenţa invocată de recurenta-pârâtă la fond şi în recurs nu a privit incidenţa prescripţiei răspunderii administrative. Iar practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal este diferită în fiecare cauză, în raport de fiecare acţiune de fond în care se poate invoca ca motiv distinct de nelegalitate a raportului de evaluare prescripţia răspunderii administrative în raport de considerentele deciziei Curţii Constituţionale nr. 449/2015.

Aspectul de nelegalitate privind interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 nu este fondat.

În cauză în mod corect prima instanţă a analizat motivul de nelegalitate invocat cu privire la raportul de evaluare respectiv prescripţia dreptului autorităţii de a verifica situaţia de incompatibilitate în raport faptul că reclamantul a invocat acest motiv de nelegalitate alături de altele care nu au mai fost analizate de prima instanţă.

Nu se poate reţine că prescripţia răspunderii administrative este o problemă ce priveşte numai etapa ulterioară rămânerii definitive a raportului de evaluare deoarece acest raport de evaluare, rămas definitiv determină încetarea de drept a mandatului în baza Ordinului Prefectului neputându-se verifica numai în acea etapă problema prescripţiei dreptului autorităţii de a verifica situaţia de incompatibilitate sau conflictului de interese şi prescripţia răspunderii administrative.

Instanţa de fond, fiind sesizată a verificat incidenţa prescripţiei şi în raport de situaţia de fapt a constatat nelegalitatea raportului de evaluare emis cu depăşirea termenului de prescripţie de trei ani în raport de data situaţiei de incompatibilitate reţinută în raport.

La data sesizării 18-05-2017 era prescris dreptul Agenţiei de a efectua verificări cu privire la starea de incompatibilitate a reclamantului care a încetat la data de 3.09.2012.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. cu privire la recursurile declarate va dispune următoarele:

Va anula ca tardiv recursul incident declarat de reclamantul A..

Va respinge ca nefondat recursul principal declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate menţinând ca legală sentinţa pronunţată de instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul incident formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 102/F-CONT din 28 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv.

Respinge recursul principal formulat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva sentinţei nr. 102/F-CONT din 28 iunie 2019 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.