Peremption of tax appeal after six-month suspension due to inaction and failure to reinstate case by judicial liquidator

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanţei de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate şi analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivelor de casare".

Circumstanţele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată la data de 26.10.2017 pe rolul Curţii de Apel Ploieşti reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa, a formulat contestaţie împotriva Deciziei de impunere nr. x/27.05.2014, a Raportului de inspecţie fiscală nr. x/27.05.2014 si a Deciziei de respingere a contestaţie nr. 265/30 iulie 2015, ca fiind neconforme cu realitatea, solicitând admiterea acţiunii şi anularea actelor administrativ fiscale atacate, precum si obligarea pârâtei la întocmirea unui alt Raport de Inspecţie Fiscală care să fie conform realităţii sau dispunerea unei expertize judiciare care să stabilească cuantumul si natura obligaţiilor fiscale ce revin in sarcina societăţii reclamante.

Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa nr. 38 din 22 februarie 2018, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia tardivităţii, invocată de către pârâtă prin întâmpinare, respingând contestaţia formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta DIRECŢIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANŢELOR PUBLICE PLOIEŞTI - ADMINISTRAŢIA JUDEŢEANĂ A FINANŢELOR PUBLICE DÂMBOVIŢA, ca fiind tardiv formulată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. şi, fără a încadra criticile sale în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre o nouă judecată, apreciind că admiterea excepţiei tadivităţii este neconformă cu realitatea şi, practic, instanţa de fond, prin această soluţie a îngrădit accesul la justiţie, fondul nemaifiind dezbătut.

Apărările formulate în cauză

Intimata-pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa nu a formulat întâmpinare împotriva recursului declarat de reclamanta A..

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, având în vedere şi caracterul urgent al judecăţii unei astfel de cauze, reglementat de dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, prin Rezoluţia completului învestit cu soluţionarea cauzei s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 27 octombrie 2020, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 27 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecăţii recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Termenul de judecată din data de 8 februarie 2022 a fost fixat pentru a se discuta cererea de repunere pe rol transmisă de recurenta - reclamantă pe e-mail la instanţă la data de 02 noiembrie 2021 şi, deopotrivă, pentru a se discuta incidenţa perimării judecării cauzei, ce intervine de drept, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta - reclamantă B. a formulat Punct de vedere cu privire la excepţia perimării, solicitând respingerea acesteia, pe considerentul că, prin încheierea de şedinţă pronunţată în data de 19.10.2020 de către Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a civilă în dosarul nr. x/2019 s-a dispus deschiderea procedurii de faliment împotriva debitoarei A. S.A., fiind numit în calitate de lichidator judiciar practicianul în insolvenţă B., dispunându-se deopotrivă, prin aceeaşi încheiere, şi ridicarea dreptului de administrare al societăţii debitoare, ce urmează a fi reprezentată de către lichidatorul judiciar.

Se susţine de către recurentă că nu a fost citată prin lichidatorul judiciar, după deschiderea procedurii de faliment şi astfel, nelegala citare nu-i poate fi imputată şi nu poate avea drept consecinţă perimarea cererii de recurs ce formează obiectul acestui dosar.

În concluzie, s-a solicitat respingerea excepţiei perimării, ca neîntemeiată.

Intimata - pârâtă Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Ploieşti - Adminstraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Dâmboviţa nu a formulat Punct de vedere cu privire la incidenţa perimării judecării cauzei.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă."

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 27 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 27 aprilie 2021.

Înalta Curte reţine că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu ambele părţi din proces, conform Dovezilor de înmânare ataşate la dosar, astfel cum rezultă, de altfel şi din practicaua încheierii de şedinţă întocmită pentru termenul de judecată din data de 27 octombrie 2020, recurentei - reclamante A. S.A. fiindu-i comunicate actele de procedură la punctul de lucru din Târgovişte, b-dul x nr. 6, judeţ Dâmboviţa, astfel cum aceasta a solicitat expres prin cererea de recurs.

Deşi încheierea de şedinţă din data de 27 octombrie 2020 este definitivă, conform art. 414 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., părţile au avut posibilitatea timp de 6 luni de la momentul suspendării judecăţii să solicite reluarea judecării procesului, printr-o cerere formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., respectiva Încheiere fiind comunicată ambelor părţi, la data de 02.12.2020 (recurentei - reclamante), respectiv la data de 27.11.2020 (intimatei - pârâte), prin funcţionarii/persoanele însărcinate cu primirea corespondenţei, conform Dovezilor de înmânare ataşate la dosar.

Cum în cauză, în interiorul termenului de 6 luni, ce s-a împlinit la data de 27 aprilie 2021, niciuna dintre părţi nu a manifestat stăruinţă în soluţionarea litigiului prin formularea unei cereri de repunere pe rol a cauzei, de "redeschidere" conform art. 415 alin. (1) C. proc. civ. aceasta fiind singurul remediu pentru invocarea unei eventuale nelegalităţi a încheierii de suspendare, iar în toată această perioadă nu a intervenit nici o cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, în condiţiile în care, conform art. 416 alin. (1) C. proc. civ. " orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, . . . . . . . . . .dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni", iar părţile nu au făcut demersuri în vederea reluării judecăţii, înainte de a se împlini termenul de perimare şi nici dovada că au fost împiedicate să stăruie în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voinţa lor, Înalta Curte urmează a admite excepţia perimării, invocată din oficiu, constatând perimat recursul.

Reţine Înalta Curte că, în conformitate cu dispoziţiile legale anterior menţionate, perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, ce operează de drept, atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având un caracter mixt, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare de judecată, determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea pricinii.

Constatând astfel că, de la momentul suspendării judecăţii, din data de 27 octombrie 2020, până la data de 27 aprilie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost formulată de către părţi, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., că nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., excepţia perimării invocată din oficiu, este fondată.

Înalta Curte nu poate reţine argumentele lichidatorulului judiciar al recurentei - reclamante, B., aduse în susţinerea cererii de respingere a excepţiei perimării, privind nelegala sa citare în proces, neputând fi opusă instanţei obligaţia de a verifica starea juridică a fiecărei societăţi ce este parte într-un proces aflat pe rolul său, Legea nr. 85/2014 prevăzând cărei entităţi îi revenea obligaţia de a urmări şi susţine acţiunile pentru încasarea creanţelor formulate înaintea deschiderii procedurii.

Verificând procedura de citare cu recurenta - reclamantă, de la termenul de judecată din data de 27.10.2020, Înalta Curte constată că aceasta a fost legal îndeplinită, raportat la înscrisurile existente la dosar la acel moment procesual, partea fiind citată la adresa punctului său de lucru din b-dul x, nr. 6, judeţ Dâmboviţa, astfel cum aceasta a solicitat prin cererea de recurs,

Faptul că societatea recurentă A. S.A. nu mai avea drept de administrare încă din data de 25.05.2020, când s-a dispus intrarea în faliment prin procedura simplificată, respectiv faptul că, la data de 19.10.2020 B. a fost numit lichidator judiciar al recurentei - reclamante A. S.A., în condiţiile în care la dosar, nici pentru termenul de judecată din data de 27.10.2020 şi nici anterior împlinirii termenului de perimare, adică până în data de 27.04.2021, nu au fost depuse dovezi în acest sens, nu poate fi opusă instanţei de judecată, revenind părţilor din proces obligaţia de a informa instanţa despre schimbarea situaţiei juridice ori schimbarea locului citării, conform art. 172 C. proc. civ., ce prevăd următoarele: " Dacă în cursul procesului una dintre părţi şi-a schimbat locul unde a fost citată, ea este obligată să încunoştinţeze instanţa, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, precum şi partea adversă prin scrisoare recomandată, a cărei recipisă de predare se va depune la dosar odată cu cererea prin care se înştiinţează instanţa despre schimbarea locului citării. În cazul în care partea nu face această încunoştiinţare, procedura de citare pentru aceeaşi instanţă este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare".

Invocarea de către lichidatorul judiciar al recurentei, a dispoziţiilor art. 64 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 85/2014, nu poate fi reţinută decât în sensul în care instituie în sarcina acestuia obligaţia de a se informa cu privire la dosarele introduse pe rolul instanţelor de judecată " înaintea deschiderii procedurii", de a formula şi susţine acţiunile . . . . . . . . . .pentru încasarea creanţelor societăţii debitoare, aflate în procedura insolvenţei, culpa pentru lăsarea în nelucrare a dosarului de faţă, timp de cel puţin 6 luni, fiindu-i, astfel, imputabilă acestuia.

Cum aceste dispoziţii instituie în sarcina lichidatorului judiciar obligaţia de a urmări încasarea creanţelor din averea debitorului rezultate din transferul de bunuri sau de sume de bani efectuat "înaintea deschiderii procedurii", " formularea şi susţinerea acţiunilor pentru încasarea acestora", rezultă că, de la data numirii sale ca lichidator judiciar, adică din data de 19.10.2020, dinainte chiar de a se suspenda judecata pentru lipsa părţilor, acesta avea obligaţia de a informa instanţa despre noua situaţie juridică a societăţii recurente şi despre sediul său.

Cum de la această dată, 19.10.2020, până la data de 27.04.2021, când s-a împlinit termenul de perimare, lichidatorul judiciar al recurentei - reclamante nu a depus nici un înscris la dosar, care să dovedească faptul că stăruie în judecată, formularea cererii de repunere pe rol, la un interval de 6 luni după împlinirea termenului de perimare, nu poate avea efectul întreruperii cursului perimării, în sensul art. 417 C. proc. civ., întrucât, prin ipoteză, un termen, chiar de perimare, poate fi întrerupt doar atât timp cât nu a fost epuizat.

Având în vedere că trebuie să se dea eficienţă obligaţiei generale a părţilor de a îndeplini actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege şi de a contribui la desfăşurarea " fără întârziere a procesului", îndatorire prevăzută de art. 10 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nedepunerea cererii de repunere pe rol a cauzei, în termenul prevăzut de art. 416 C. proc. civ., de către recurenta - reclamantă, prin reprezentantul său legal, ca "parte interesată", atrage sancţiunea perimării căii de atac promovate, deoarece, a rămas în nelucrare din motive imputabile acesteia, "timp de 6 luni".

În concluzie, constatând că suspendarea a fost cauzată de lipsa de stăruinţă a părţilor în judecată dispusă prin încheierea de şedinţă din data de 27.10.2020, iar de la acestă dată până la data de 27 aprilie 2021, când s-a împlinit termenul de perimare prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., pricina a rămas în nelucrare din culpa recurentei - reclamante, ca parte " care justifică un interes", care a stat în pasivitate şi nu a formulat, prin reprezentantul său legal, cererea de repunere a cauzei pe rol anterior împlinirii termenului de perimare prevăzut de art. 416 C. proc. civ., reţinând deopotrivă şi că nu există vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată şi nici nu există vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi pe cale de consecinţă, va constata perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, suspendarea judecăţii menţinută mai mult de 6 luni fiind datorată exclusiv pasivităţii acesteia, ca parte ce " justifică un interes".

Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a lichidatorului judiciar al recurentei - reclamante B., care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte, dând eficienţă sancţiunii instituite prin art. 416 alin. (1) din C. proc. civ., în conformitate cu dispoziţiile art. 496 alin. (1), coroborat cu art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., va admite excepţia perimării, invocată din oficiu şi va constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul formulat de reclamanta A. S.A. prin lichidator judiciar B. împotriva sentinţei nr. 38 din 22 februarie 2018 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare, la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recursul se va depune la secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.