Validity of Hungarian language requirement for academic post and absence of discriminatory treatment under anti-discrimination legislation

Şedinţa publică din data de 8 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată iniţial la data de 19.08.2014 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2014, reclamantul A. i-a chemat în judecată pe pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării (CNCD), Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca (B.), Ministerul Educaţiei Naţionale (MEN) şi C., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună:

- anularea Hotărârii nr. 291 din 21.05.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării comunicată acestuia la 11.08.2014 şi să se constate că există discriminare în condiţiile art. 2 alin. (1), (3) şi 7 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

- anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar, poziţia 22, în cadrul Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai: Drept procesual civil, Dreptul european al proprietăţii intelectuale (în limba maghiară), Aspecte actuale de procedură civilă.

Prin sentinţa civilă nr. 3501/17.12.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Tribunalului Bihor competenţa soluţionării celui de al doilea capăt de cerere. Primul capăt de cerere a fost disjuns, formându-se astfel dosarul dedus judecăţii de faţă, înregistrat sub nr. x/2014.

Prin încheierea de şedinţă din data de 18.03.2015 a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată de pârâtele B. şi C., pentru considerentele expuse în cuprinsul respectivei încheieri de şedinţă.

Soluţia instanţei de fond în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 2635/16.10.2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte acţiunea, a anulat Hotărârea nr. 291/21.05.2014 emisă de pârâtul CNCD şi a obligat pârâtul CNCD să emită o hotărâre motivată prin care să soluţioneze integral petiţia reclamantului înregistrată sub nr. x/24.02.2014.

Reclamantul şi pârâtele au formulat recursuri împotriva sentinţei civile nr. 2635/16.10.2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

Prin Decizia nr. 2702/20.06.2018, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursurile, a casat sentinţa recurată, precum şi încheierea din 18 martie 2015 şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21.09.2018, sub nr. x/2014*.

Hotărârile ce fac obiectul prezentei căi de atac a recursului

Prin încheierea de şedinţă din data de 27.11.2018, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C., pentru considerentele expuse în cuprinsul respectivei încheieri de şedinţă.

Prin sentinţa civilă nr. 512 pronunţată în data de 12 februarie 2019 (în rejudecare) Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Universitatea Babeş-Bolyai, ca neîntemeiată.

Respinge acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâta C., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge acţiunea, în rest, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, Universitatea Babeş-Bolyai şi Ministerul Educaţiei Naţionale, ca neîntemeiată."

Cererea de recurs

Atât împotriva sentinţei civile nr. 512 din data de 12 februarie 2019 cât şi împotriva încheierii de şedinţă din data de 27 noiembrie 2018, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., încadrând în drept criticile sale în dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5,7 şi 8 C. proc. civ.

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi a încheierii atacate şi, în rejudecare, anularea Hotărârii nr. 291 din 21.05.2014 a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, urmând a se constată că există discriminare în condiţiile art. 2 alin 1, 3 şi 7 şi art. 8 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 republicată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamant, a formulat întâmpinare doar intimata -pârâtă Universitatea Babeş Bolyai Cluj Napoca, în cadrul căreia, fără a invoca excepţii, a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului promovat de acesta şi menţinerea sentinţei şi a încheierii recurate, ca temeinice şi legale.

Răspunsul la întâmpinare

Recurentul - reclamant A. nu a formulat Răspuns la întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă.

Procedura de soluţionare a recursului

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal, precum şi măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ şi fiscal.

Faţă de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) şi art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispoziţiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. şi dispoziţiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti, prin rezoluţie s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 8 februarie 2022, în şedinţă publică, cu citarea părţilor.

Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivele de casare invocate şi de apărările din cuprinsul întâmpinării, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul A., este nefondat, în considerarea următoarelor argumente:

Recursul având ca obiect sentinţa nr. 512/12.02.2019 este criticată ca nelegală în ceea ce priveşte respingerea acţiunii ca nefondată şi menţinerea ca legală a Hotărârii CNCD 291/21.05.2014 prin care s-a respins solicitarea formulă de reclamant în raport de dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 127/2000.

Împotriva sentinţei recurentul-reclamant invocă motivele de recurs prevăzute de art. 5,7 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinţei de fond, pronunţate ca urmare a deciziei de casare sub mai multe aspecte.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurentul-reclamant invocă încălcarea unor norme de procedură de către prima instanţă de natură a determina nelegalitatea sentinţei atacate.

Se invocă nepunerea în discuţia părţilor a unor aspecte de fond şi neluarea în considerare a unor acte cu privire la capătul de acţiune privind anularea concursului.

Apreciază că cererea disjunsă privind anularea concursului nu are legătură directă cu aspectele de discriminare invocată.

Se arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra aspectului de nulitate privind hotărârea CNCD în ceea ce priveşte lipsa încheierii de la termenul din 25.03.2014.

În raport de acest motiv se mai invocă şi nerespectarea deciziei de casare de către instanţa de fond.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 7 C. proc. civ. se invocă încălcarea autorităţii de lucru judecat a primei hotărârii a sentinţei nr. 2635/2015 pe aspectele care nu au fost recurate şi au intrat în puterea de lucru judecat.

În raport de dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea şi aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 20 alin. 6, art. 2 alin. 1 (3) şi (7), art. 8 alin. 12 din O.G. nr. 137/2000 în aprecierea legalităţii hotărârii CNCD prin care autoritatea competentă a refuzat contrar propriei jurisprudenţe să constate existenţa faptei de discriminare reclamantă constând în fapta pârâţilor-intimaţi - autorităţi de a-i îngrădi liberul acces la un post didactic prin condiţionarea de cunoaşterea limbii maghiare, posturi scoase la concurs în anul 2012 şi 2014.

Se arată că sentinţa recurată este nelegală fiind contrară jurisprudenţei ÎCCJ şi nefiind conformă jurisprudenţa comunitară.

Aceasta deoarece reclamatul apreciază că, prin impunerea condiţiei de a cunoaşte şi limba maghiară pentru ocuparea unui post didactic a procedurii civile pentru care nu este legal a se impune o astfel de cerinţă contrar art. 13 şi 125 din Constituţia României.

Se arată că nu există o justificare obiectivă pentru a se impune o astfel de condiţie nelegală şi discriminatorie în raport de dispoziţiile O.G. nr. 137/2000.

Se solicită admiterea recursului casarea sentinţei atacate şi rejudecarea prin reaprecierea materialului probator în sensul de a se admite acţiunea şi anula ca nelegală a hotărârii CNCD şi pe fond să se constate situaţia de discriminare reclamată cu privire la postul universitar scos la concurs pentru ocuparea căreia a fost impusă condiţia discriminatorie reclamantei conform O.G. nr. 137/2000.

Recursul declarat împotriva încheierii din 27. XI.2018 este întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. 1 pct. 5 şi 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea faţă de admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C.. Aceasta deoarece această pârâtă arată reclamantul este beneficiara directă a actului de discriminare comis de autorităţile pârâte apreciind că aceasta are calitatea procesual pasivă în raport de Hotărârea CNCD contestată apreciind că este necesar să-i fie opozabilă hotărârea instanţei de judecată.

La dosar intimata Universitatea Babeş Balyai Cluj Napoca a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Curtea analizând recursul declarat în raport de motivele de recurs invocate îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză ambele hotărârii sentinţa şi încheierea fiind legale, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile motivelor de casare invocate.

Recursul declarat împotriva sentinţei nr. 512/2019 este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condiţiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5, 7 şi 8 invocate de recurentul-reclamant.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat în cauză neexistând încălcări ale unor norme de procedură de natură a produce vătămări ale drepturilor reclamantului şi de a fi sancţionată de către instanţa de recurs.

Curtea apreciază că aspectele de nelegalitate invocate în cadrul acestui motiv de recurs nu pot fi reţinute.

În ceea ce priveşte reţinerile instanţei de fond privind scoaterea la concurs a postului de lector universal în cadrul Facultăţii de Drept B. nu au legătură directă cu acţiunea ce formează obiectul prezentei cauze respectiv legalitatea Hotărârii CNCD 291/2014 pe cererea dispusă şi trimisă spre rejudecare în baza deciziei de casare.

Argumentele instanţei de fond privesc capătul de cerere disjuns având ca obiect anularea concursului pentru ocuparea postului de lector universitar cerere disjunsă aflată pe rolul Tribunalului Bihor.

Aspectul de nelegalitate privind existenţa unui caz de nulitate a hotărârii CNCD constând în lipsa încheierii de la termenul din 25.03.2014 nu este fondat în cauză hotărârea CNCD fiind legală pe aspectele de formă şi pe fond în ceea ce priveşte motivarea ca act administrativ emis în urma unei proceduri cu caracter jurisdicţional.

În raport de decizia de casare s-a dispus rejudecarea pe fond plecându-se de la premisa motivării hotărârii CNCD şi verificării pe fond de către instanţa de fond în rejudecare a existenţei unei discriminării în sensul celor reclamate de recurentul-reclamant.

Sub acest aspect prima instanţă a respectat decizia de casare şi a verificat dacă faptele reclamate constituie discriminare în sensul art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000.

În esenţă, prima instanţă a verificat dacă cerinţa cunoaşterii şi a limbii maghiare pentru ocuparea postului de lector universitar - scos la concurs în cadrul Universităţii Babeş Balyai Cluj Napoca reprezintă o cerinţă discriminatorie. Aceasta în condiţiile în care prin Hotărârea CNCD, pe fond s-a respins sesizarea reclamantului şi s-a apreciat de autoritatea competentă că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unui tratament discriminatoriu.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 7 (indicat greşit pct. 4 în motivare de către recurent) nu este fondat în cauză nefiind încălcată autoritatea de lucru judecat a primei sentinţe.

Aceasta a fost casată în tot şi în consecinţă în rejudecare instanţa s-a pronunţat pe excepţiile invocate în cauză de autorităţile pârâte pentru a stabili corect cadrul procesual.

Sub aspectul soluţionării excepţiilor lipsei calităţii procesuale pasive a autorităţilor pârâte, excepţii respinse de instanţa în rejudecare recurentul-reclamant nu are un interes vătămat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentinţa fiind dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000.

Prima instanţă a analizat pe fond Hotărârii CNCD nr. 190/2014 în sensul de a se stabili dacă faptele reclamate constituie fapte de discriminare în sensul art. 2 alin. 1 şi art. 8 din O.G. nr. 137/2000.

Concluzia primei instanţei este apreciată de Curte ca fiind legală dată cu interpretarea şi aplicarea corectă a dispoziţiilor O.G. nr. 137/2000, cerinţă impusă pentru ocuparea postului de lector universitar neavând un caracter discriminatoriu şi fiind justificată obiectiv.

Aceasta deoarece intimata Universitatea Babeş Balyai în cadrul căreia funcţionează Facultatea de Drept are un caracter multicultural, această particularitate fiind istoric recunoscută.

În cadrul Facultăţii de Drept - Departamentul de drept privat postul scos la concursul contestat din 2014 este compus din cursurile de procedură civilă, care se desfăşoară în limba română şi din cursuri de proprietate intelectuală pentru care s-a cerut condiţia cunoaşterii şi a limbii maghiare.

Autorităţile lingvistice ale unui potenţial lector universitar nu reprezintă un criteriu discriminatoriu în sensul art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000. Iar această cerinţă a fost aplicată pentru toţi posibili concurenţi neputându-se reţine ca fondate consideraţiile subiective ale recurentului cu privire la ocuparea acestui post de către intimata persoană fizică care a îndeplinit toate condiţiile menţionate în anunţul de concurs inclusiv cunoaşterea limbii maghiare.

În cauză nu pot fi reţinute susţinerile recurentului privind încălcarea de către instanţa de fond a jurisprudenţei CNCD sau a ÎCCJ.

Nu a fost identificată vreo hotărâre prin care să se constate discriminarea în sensul solicitat de recurent.

Aceasta în condiţiile în care situaţia de discriminare se apreciază de la caz la caz, ţinându-se cont de particularităţile fiecărei cereri.

Recursul declarat împotriva încheierii din 27. XI.2018 este nefondat în cauză fiind legală soluţia contestată de admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei C..

În cauză nu sunt îndeplinite motivele de recurs invocate respectiv 488(1) pct. 5 şi pct. 8 C. proc. civ. pârâta persoană fizică motivând calitatea de beneficiară a hotărârii CNCD hotărâre care nu este necesar a-i fi opozabilă.

Încheierea recurată a fost dată cu aplicarea corectă a dispoziţiile art. 20 alin. 9 din O.G. nr. 137/2000 şi a dispoziţiilor art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat, menţinând ca legale hotărârile contestate, respectiv sentinţa recurată şi încheierea din 27. XI.2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 512 din 12 februarie 2019 şi a încheierii de şedinţă din data de 27 noiembrie 2018 pronunţate de Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor de către grefa instanţei, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 8 februarie 2022.