Peremption of appeal due to six-month inactivity in administrative challenge to criminal conviction for unlicensed legal practice

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată initial pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate următoarele:

1. că în rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău nu s-a ţinut seama de actele de înregistrare ale entităţilor juridice U.N.B.R. şi Baroul Bacău paralel din cadrul U.N.B.R. şi nici de faptul că pe parcursul urmăririi penale exista pe rolul Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal o acţiune formulată împotriva Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău pentru constatarea legalităţii baroului paralel;

2. să se constate că ulterior finalizării urmăririi penale a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 2425/16.12.2013 de Tribunalul Bacău, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi Fiscal, în dosarul nr. x/2012 prin care respingându-se excepţiile formulate de pârâtul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a constatat în privinţa Cabinetului Avocat Dr. B. şi în privinţa persoanelor juridice Baroul Bacău paralel şi U.N.B.R. din care face parte cabinetul următoarele: existenţa capacităţii de folosinţă, existenţa capacităţii de exerciţiu şi existenţa capacităţii procesuale active a reclamanţilor. Această sentinţă este definitivă şi irevocabilă prin nerecurare la data de 07 martie 2014;

3. să se constate că în dosarul nr. x/2013 prima instanţă de judecată de la Curtea de Apel Iaşi, secţia Penală nu a ţinut cont de actele de înfiinţare ale entităţilor juridice, fapt care a condus la condamnarea sa;

4. să se constate că prima instanţă de judecată nu i-a admis probele în apărare formulate, precum şi faptul că această instanţă a motivat condamnarea pentru complicitate la art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, în temeiul Deciziei nr. 15/21.09.2015, pronunţată în Recurs în Interesul Legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, deşi decizia respectivă apare ca fiind imprevizibilă în raport cu data săvârşirii presupusei fapte (iunie 2012);

5. să se constate că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală prin Decizia nr. 251/2017 din data de 30.06.2017 i-a respins apelul deşi a invocat o serie de aspecte, respectiv: lipsa legii, paralelismul legislativ, imprevizibilitatea RIL-ului, o cauză de încetare a procesului penal respectiv autoritatea de lucru judecat, lipsa de probe, lipsa de vinovăţie şi eroarea de drept - cauză de neimputabilitate;

6. să se constate că instanţa de apel de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Penală a respins apelul, menţinând soluţia de condamnare la amendă penală adoptată de prima instanţă de judecată în condiţiile existenţei dubiului care profită făptuitorului, recunoscut şi de prima instanţă de judecată penală în considerentele sentinţei penale, dar fără a-i acorda eficienţă juridică, şi în condiţiile în care a admis sesizarea Curţii Constituţionale a României privind art. 60 alin. (6) din Legea nr. 51/1995, republicată, text legal în baza căruia a fost condamnat pentru complicitate.

Prin decizia nr. 3167/24.10.2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de apel Bacău, secţia de contencios administrativ şi fiscal, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub acelaşi număr, la data de 15 ianuarie 2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 26 din 20 februarie 2018, Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei şi Consiliul Superior al Magistraturii, respingând totodată, ca inadmisibilă, cererea acestuia de sesizare a Curţii Constituţionale.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 26 din 20 februarie 2018, pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât Ministerul Justiţiei a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei nr. 26 din data de 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 08 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 08 aprilie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 26 din 20 februarie 2018 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II - a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.