Appeal against refusal of judicial fee restitution due to inadmissible action dismissed.

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 18 decembrie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni - MRP, a formulat contestaţie împotriva concursului organizat şi desfăşurat de B.. în perioada 03.12.2018-12.12.2018, prin care a solicitat:

- 1. anularea concursului desfăşurat în perioada 03.12.2018-12.12.2018 şi a actelor subsecvente, inclusiv a celor de numire în funcţie a persoanelor favorizate, respectiv a candidaţilor C. şi D.;

- 2. suspendarea tuturor actelor de numire în funcţie a candidaţilor C. şi D. până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a prezentei cauze;

- 3. obligarea intimatei la emiterea deciziilor de eliberare din funcţiile deţinute, a numiţilor C. şi D., atât anterior concursului, cât şi din funcţiile obţinute urmare a promovării concursului desfăşurat în perioada 03.12.2018-12.12-2018;

- 4. obligarea intimatei la reluarea concursului cu respectarea principiului legalităţii şi al egalităţii de şanse cu interzicerea de participare, la concursul ce urmează a fi organizat, a numiţilor C. şi D.;

iar în subsidiar:

- suspendarea executării tuturor actelor administrative aferente şi subsecvente concursului, cât şi a celor de numire în funcţiile aferente posturilor vacante scoase la concurs până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei;

- sancţionarea membrilor comisiei în temeiul dispoziţiilor art. 13 din H.G. nr. 286/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1533 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul pentru Românii de Pretutindeni - MRP, ca inadmisibilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 20 august 2019, petenta A. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru în valoare de 20 RON aferentă suspendării solicitate şi achitată în dosarul nr. x/2018.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea de şedinţă din 11 octombrie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de restituire a taxei judiciare de timbru formulată de petenta A., ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva încheierii de şedinţă din 11 octombrie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A., în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii recurate şi, în consecinţă, admiterea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Recurenta-reclamantă a învederat, în esenţă, că instanţa de fond a aplicat şi interpretat greşit dispoziţiile art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013, având în vedere că suspendarea este o instituţie separată de acţiunea principală şi, chiar dacă prin sentinţa civilă nr. 1533/19.04.2019 i-a fost respinsă contestaţia, cererea de suspendare a rămas fără obiect, atât timp cât instanţa nu s-a mai pronunţat şi asupra cererii de suspendare.

4. Apărările formulate în cauză

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Conform dispoziţiilor art. 45 din O.U.G. nr. 80/2013:

"(1) Sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parţial sau proporţional, la cererea petiţionarului, în următoarele situaţii: […]

c) când acţiunea sau cererea rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale".

În cauză, aşa cum s-a reţinut şi anterior, acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilăţii, excepţie peremptorie ce reprezintă o sancţiune procesuală care presupune culpa reclamantului în configurarea elementelor acţiunii în contencios administrativ şi pentru aplicarea căreia a fost necesară o dezlegare a cauzei de către instanţa de judecată.

În consecinţă, în mod judicios a reţinut judecătorul fondului că respingerea acţiunii reclamantei ca inadmisibilă este o situaţie distinctă de cea în care cererea ar rămâne fără obiect în cursul procesului, ca urmare a unor dispoziţii legale, fără a se putea reţine culpa reclamantului şi, prin urmare, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 45 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 pentru admiterea cererii de restituire a taxei judiciare de timbru.

Totodată, contrar susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de recurs constată că prin sentinţa civilă nr. 1533 din 19 aprilie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată promovată de reclamanta A. în integralitate, inclusiv cu privire la capătul de cerere privind suspendarea.

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva încheierii de şedinţă din 11 octombrie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.