Appeal barred (perime) for failure to meet procedural deadlines in administrative challenge to EU fund financial corrections

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. x/2014, reclamantul Sanatoriul de Pneumofiziologie Brad a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Economiei, Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice, Ministerul pentru Societatea Informaţională, Organismul Intermediar pentru Promovarea Societăţii Informaţionale, în principal, anularea Deciziei emisă de către pârâtul nr. 1 în 11.09.2013 privind soluţionarea contestaţiei formulată împotriva notei de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013 şi a Completării nr. 1821/21.02.2013 la Nota nr. x/12.02.2013, constatând neîntemeiat modul de soluţionare a acesteia raportat la excepţia tardivităţii contestaţiei administrative şi pe cale de consecinţa, să se dispună obligarea autorităţii competente la soluţionarea pe fond a contestaţiei sau, în subsidiar, anularea actelor administrative atacate constatând neîntemeiat modul de soluţionare pe fond a contestaţiei administrative şi pe cale de consecinţă, admiterea contestaţiei şi anularea titlului de creanţă reprezentat de Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. x/12.02.2013, completată sub nr. x/21.02.2013.

2. Hotărârea pronunţată în primul ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 301 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamant şi, în consecinţă, a anulat Decizia privind soluţionarea contestaţiei din data de 11.09.2013, emisă de Ministerul Economiei - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice precum şi Nota nr. x/12.02.2013 şi Completarea nr. 1821/21.02.2013, emise de Ministerul pentru Societatea Informaţională şi a respins în rest acţiunea.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice şi Ministerul pentru Societatea Informaţională, invocând dispoziţiile art. 488 pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

3. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în primul ciclu procesual

Prin decizia nr. 527 din 16 februarie 2017, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de sesizare a CJUE, a admis recursurile declarate de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (fostul Minister al Fondurilor Europene) şi de Ministerul pentru Societatea Informaţională împotriva sentinţei nr. 301 din 18 decembrie 2014 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

4. Hotărârea pronunţată în cel de al doilea ciclu procesual

Prin sentinţa civilă nr. 171 din 19 iulie 2017, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins ca nefondată acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Sanatoriul de Pneumofiziologie Brad, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Creşterea Competitivităţii Economice (fostul Minister al Fondurilor Europene) prin Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională.

5. Cererea de recurs declarată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 171 din 19 iulie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare.

6. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei atacate.

Intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene a formulat note scrise prin care, în principal, a invocat excepţia nulităţii recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

7. Încheierea de suspendare a judecăţii

Prin încheierea de şedinţă din 08 octombrie 2020, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad împotriva încheierii din 28 iunie 2017 şi împotriva sentinţei nr. 171 din data de 19 iulie 2017 ale Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părţi, deşi legal citate, nu s-a înfăţişat la strigarea pricinii şi nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

8. Alte aspecte procesuale relevante în cauză

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 26 ianuarie 2022, recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 186 alin. (1) din C. proc. civ., repunerea în termenul de perimare, motivat de faptul că a încheiat cu domnul avocat A. un contract de reprezentare în instanţă la data de 01 octombrie 2020 în vederea susţinerii recursului declarat în cauză, însă, imediat după încheierea contractului de reprezentare, starea acestuia de sănătate s-a deteriorat, culminând cu decesul acestuia, aflându-se astfel în imposibilitatea de a reprezenta partea recurentă.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate excepţia de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Cu privire la cererea de repunere în termenul de perimare, Înalta Curte constată că motivele invocate de recurentul-reclamant nu pot fi asimilate unor motive temeinic justificate în sensul dispoziţiilor prevăzute de art. 186 din C. proc. civ., pentru a opera instituţia repunerii în termen.

Astfel, se reţine că recursul care face obiectul cauzei a fost declarat prin avocat B., aceasta fiind reprezentantul ales al reclamantului şi în primă instanţă, sediul acestui cabinet invidual de avocatură fiind totodată şi sediul procesual ales pentru citarea şi comunicarea actelor de procedură atât în primă instanţă, cât şi în recurs.

Deşi recurentul-reclamant susţine că a încheiat cu domnul avocat A. un contract de reprezentare în instanţă, la dosarul cauzei nu a fost înaintată nicio cerere prin care să fie adusă la cunoştinţa instanţei faptul că doamna avocat B. nu îl mai reprezintă, cu toate că potrivit susţinerilor recurentului-reclamant noul contract a fost înregistrat la data de 01 octombrie 2020, adică înainte de termenul din data de 08 octombrie 2020 când s-a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

În plus, instanţa de recurs are în vedere că încheierea de suspendare din data de 08 octombrie 2020 a fost comunicată nu doar la sediul procesual ales al recurentului-reclamant, ci şi la sediul social al acestuia, având astfel cunoştinţă de data începerii curgerii termenului de perimare şi putând lua astfel măsuri care să preîntâmpine intervenirea sancţiunii perimării, indiferent de cine îl reprezenta conventional, părţile având potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din C. proc. civ.,,(…) obligaţia să îndeplinească actele de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau de judecător, să îşi probeze pretenţiile şi apărările, să contribuie la desfăşurarea fără întârziere a procesului, urmărind, tot astfel, finalizarea acestuia", iar conform art. 12 alin. (1) din acelaşi cod: "Drepturile procesuale trebuie exercitate cu bună-credinţă, potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege şi fără a se încălca drepturile procesuale ale altei părţi".

Nu în ultimul rând, Înalta Curte reţine că oricum din certificatele medicale depuse de recurentul-reclamant nu rezultă că domnul avocat A. ar fi fost indisponibil pe întreaga perioadă în care cauza a fost suspendată şi a curs termenul de perimare, ci doar în perioada 27 noiembrie - 31 decembrie 2020 şi 01 iulie - 01 august 2021, or cauza a rămas în nelucrare începând cu data de 08 octombrie 2020, iar cererea de repunere în termenul de perimare a fost înregistrată la dosarul cauzei la data de 26 ianuarie 2022.

Concluzionând, având în vedere şi scopul reglementării sancţiunii procedurale a perimării, precum şi faptul că motivele invocate de recurentul-reclamant nu îl pot deroba de la obligaţia legală de a contribui la desfăşurarea fără întârziere a procesului şi de a urmări finalizarea acestuia, mai ales în condiţiile în care autoritatea publică beneficiază şi de serviciile unui consilier juridic, Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de perimare.

În ceea ce priveşte excepţia de perimare, potrivit art. 416 alin. (1) şi (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părţii, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părţi sau de instanţă".

Totodată, potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 08 octombrie 2020, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părţilor, legal citate, la strigarea pricinii, precum şi nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de şedinţă din data de 08 octombrie 2020 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 08 aprilie 2021.

Înalta Curte reţine şi faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părţi, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură şi nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanţa de judecată.

De asemenea, pentru motivele arătate pe larg în precedent, privind cererea de repunere în termenul de perimare, instanţa de recurs constată şi că nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat.

În consecinţă, faţă de lipsa de diligenţă a părţilor, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancţiunea perimării recursului, potrivit dispoziţiilor art. 420 şi art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de repunere în termenul de perimare.

Admite excepţia perimării.

Constată perimat recursul declarat de reclamantul Sanatoriul de Pneumoftiziologie Brad împotriva sentinţei civile nr. 171 din 19 iulie 2017 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunţare la Completul de 5 judecători al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, recursul urmând a se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.