Appeal for administrative challenge to public sector hiring found null for lack of substantive legal criticism; appeal declared null and void.

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche la data de 12 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul Institutul Limbii Române, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a solicitat anularea în totalitate a actului administrativ unilateral nelegal emis de directorul general al Institutului Limbii Române, Decizia nr. 18 din 05 aprilie 2018 cu anexele sale, prin care s-a aprobat:

- organizarea concursului pentru funcţia contractuală vacantă de consilier IA,

- anunţurile de concurs pentru publicare pe site-ul Institutului, la Monitorul Oficial, într-un cotidian de largă circulaţie şi pe x@x.ro, anexe la decizie (Anunţul cu nr. 745 din 23 aprilie 2018 privind organizarea concursului pentru ocuparea unui post de consilier IA, normă întreagă, post vacant, funcţie de execuţie contractuală, pe durată nedeterminată, dispoziţii ce conţin condiţiile generale şi specifice, calendarul concursului, conţinutul dosarului de concurs, bibliografie, anunţ care a fost publicat doar în parte pe site-ul instituţiei şi pe site-ul gov.ro; Anunţul publicat în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, nr. 339/23.04.2018 privind organizarea concursului pentru ocuparea unui post vacant pe durată nedeterminată, normă întreagă, de consilier IA, studii superioare, funcţie de execuţie contractuală, în temeiul Memorandumului nr. 22670/19.22.2017 şi H.G. nr. 286/2011) şi

- componenţa comisiei de concurs şi a comisiei de contestaţii, deoarece actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice şi, în cazul admiterii acţiunii, a solicitat instanţei să se pronunţe şi asupra validităţii actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal:

- anularea tuturor actelor comisiei de concurs: actul datat din 16 mai 2018 şi intitulat "Rezultate evaluare dosare post consilier IA, Institutul Limbii Române", act nesemnat de către comisia de concurs; actul din 21 mai 2018 intitulat "Tabel candidaţi proba scrisă pentru postul de consilier IA", act nesemnat de către comisia de concurs; actul din 21 mai 2018 intitulat "Borderou lucrări", semnat doar de către un membru al comisiei de concurs şi Procesul-verbal încheiat în 31 mai 2018 prin care este declarat admis pentru ocuparea postului de consilier IA, la Institutul Limbii Române, candidatul A., act nesemnat de comisia de concurs;

- anularea Deciziei nr. 41 din 31 mai 2018, emisă de directorul general de la acea dată al Institutului Limbii Române privind angajarea domnului A., din data de 31 mai 2018, pe postul de consilier IA, normă întreagă, perioadă nedeterminată;

/precum şi asupra efectelor juridice produse de acestea: în urma concursului organizat în baza unui act administrativ unilateral nelegal, a fost încadrat A. şi s-au plătit următoarele salarii acestuia:

- pentru luna iunie 2018, 2450 RON net;

- pentru luna iulie 2018,1165 RON net;

- pentru luna august 2018, 1006 RON;

- pentru luna septembrie 2018, 2220 RON net;

- pentru luna octombrie 2018,606 RON net.

În cazul admiterii acţiunii, a solicitat repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii Decizia nr. 18 din 05 aprilie 2018 şi obligarea pârâţilor, în solidar, la restituirea sumelor mai sus indicate, în cuantum total de 7.447 RON.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1678 din 08 mai 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul Institutul Limbii Române, în contradictoriu cu pârâţii A. şi B., a anulat Decizia nr. 18/05.04.2018, actele comisiei de concurs şi Decizia nr. 41/31.05.2018, respingând în rest acţiunea ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 1678 din 08 mai 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche, a declarat recurs reclamantul Institutul Limbii Române, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecarea cauzei, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, inclusiv sub aspectul obligării pârâţilor în solidar la restituirea sumei de 11.997 RON, plătită în baza unor acte administrative nelegale.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 09 decembrie 2019, intimatul-pârât A. a invocat în principal, excepţia nulităţii recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte constată că excepţia în discuţie este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reţine că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din acelaşi act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părţilor.

Astfel, deşi există formal o declaraţie de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat - art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanţei de fond fiind astfel imposibil de realizat.

Or, exprimarea nemulţumirii faţă de soluţia pronunţată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie şi prin prisma dispoziţiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că în declaraţia scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurentul-reclamant prezintă situaţia de fapt şi preia aceleaşi texte legale incidente raportului juridic de drept material invocate în apărările formulate în faţa instanţei de fond, fără însă să evidenţieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul din motivele limitativ şi expres prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., chiar dacă această normă a fost invocată expres de recurent.

Aşa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenţei actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunţării hotărârii atacate, ele reprezintă poziţia părţii faţă de drepturile şi obligaţiile în discuţie, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunţată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale şi la prezentarea circumstanţelor factuale ale cauzei, ci condiţia legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greşelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor şi raţionamentelor pe care se bazează.

În acest context, deşi aşa cum s-a relevat mai sus, recurentul-reclamant a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. din perspectiva încălcării textelor de lege de drept material incidente în cauză, se reţine că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situaţiile în care instanţa de fond evocă norme de drept substanţial incidente situaţiei în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greşit, consecinţă a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată şi dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textul de lege menţionat.

Înalta Curte reţine că sunt date în competenta instanţei de control judiciar exclusiv chestiunile care ţin de legalitatea soluţiei instanţei de fond, mai precis de corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de faţă la prevederile art. 488 pct. 8 C. proc. civ., reţinute ca temei al recursului.

În aceste condiţii, instanţa de recurs nu este îndreptăţită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greşite de către instanţa de fond a unor dispoziţii legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forţa probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) şi (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greşeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres şi limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt şi critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speţă, raportat la obiectul acţiunii, prin cererea de recurs, recurentul-reclamant a făcut referire la drepturile salariale plătite intimatului-pârât A. pentru perioada în care a fost încadrat în cadrul autorităţii publice or, aceste aspecte au fost supuse în această formă controlului de legalitate în faţa primei instanţe, fiind analizate de către aceasta, astfel că prin reluarea aceloraşi argumente în cuprinsul cererii de recurs, nu se încearcă decât o efectuare a unei reaprecieri de către instanţa de control judiciar, vizând temeinicia sentinţei recurate, neconstituind, aşadar, o veritabilă critică de nelegalitate adusă hotărârii atacate.

Prin urmare, întrucât recurentul-reclamant nu s-a conformat exigenţelor impuse de dispoziţiile legale mai sus menţionate şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancţiunea nulităţii recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. d) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepţia nulităţii recursului şi va constata nul recursul declarat de reclamantul Institutul Limbii Române.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. privind reducerea onorariului avocaţial, Înalta Curte va obliga recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 3.114,43 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, astfel cum au fost dovedite cu înscrisurile de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia nulităţii recursului, invocată de intimatul-pârât A..

Constată nul recursul declarat de reclamantul Institutul Limbii Române împotriva sentinţei civile nr. 1678 din 08 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal - veche.

Obligă recurentul-reclamant la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 3.114,43 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.