Civil versus administrative jurisdiction for contractual compensation claims arising from public concession contracts

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, a constatat următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea, înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, sub nr. x/2020, reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să oblige pârâta la achitarea sumei de 70.000 RON (respectiv: 10.000 RON/lună de la data intrării in vigoare a legii nr. 236/2019 si pana la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, adică de la data de 16.12.2019 pana la data de 24.07.2020), conform art. IV alin. (1) din Legea 236/2019.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamantul a arătat că prin adresa comunicată de către pârâtă, la notificarea cabinetului veterinar, nu se menţionează începând cu ce data se achita suma stabilita lunar prin lege, care sunt persoanele juridice/fizice indreptatite sa beneficieze de aceasta, modalitatea de plată, dacă se aplică retroactiv etc, astfel încât a considerat că se află în prezenţa unui refuz al pârâtei de a soluţiona favorabil cererea, pentru perioada anterioară O.U.G. nr. 117/2020, când suma de 10.000 RON/lună se acordă fiecărui deţinător de contract (valid), fără decont justificativ.

Prin cererea formulată la data de 12.01.2021, reclamantul a modificat cererea de chemare în judecată, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâtă şi a Direcţiei Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

Prin sentinţa civilă nr. 652/04.02.2021, Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat soluţionarea dosarului în favoarea Tribunalului Vâlcea, faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (3) teza I şi alin. (4) din Legea nr. 554/2004.

Prin sentinţa civilă nr. 935/28.05.2021, Tribunalul Vâlcea, secţia a II-a civilă şi pentru cauze de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Prin sentinţa nr. 164/F-CONT din 22 septembrie 2021, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia de necompetenţă materială.

A declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor - ANSVSA, şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea - SCAF.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă.

A suspendat din oficiu judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

II. Soluţia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă .

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, există un conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competenţă între cele două instanţe îl constituie problema instanţei competente material să soluţioneze cauza, în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte, constată că obiectul cauzei îl constituie, cererea de chemare în judecată, prin care reclamantul solicită, în esenţă, plata sumei de 70.000 RON/lună de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019 şi până la data apariţiei O.U.G. nr. 117/2020, în baza O.U.G. nr. 117/2020 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor şi pentru abrogarea art. IV alin. (2) şi art. V din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative.

Curtea de Apel Piteşti a reţinut că aceste dispoziţii prevăd următoarele:

"Concesionarii activităţilor prevăzute la alin. (2), care asigură prin unităţile medicale veterinare prevăzute la pct. 35 din anexa nr. 1 un program zilnic de 8 ore pentru proprietarii animalelor din exploataţiile nonprofesionale din circumscripţia sanitar-veterinară contractată, cu excepţia zilelor de sâmbătă şi duminică şi a sărbătorilor legale, primesc lunar, pentru fiecare contract, pe perioada de derulare a acestuia, suma de 10.000 RON, din bugetul Autorităţii, scutită de TVA, pentru transportul probelor, ridicarea produselor şi tipizatelor necesare, instruirea şi formarea profesională aferente activităţilor contractate, consilierea proprietarilor de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, bunăstarea şi condiţiile de biosecuritate, efectuarea catagrafiei animalelor în situaţii de urgenţă, precum şi pentru inspecţia şi certificarea animalelor destinate sacrificării." - art. 1 pct. 1. În continuare, pct. 2 din O.U.G. nr. 117/2020 dispune că la articolul 15 al O.G. nr. 42/2004, după alin. (11) se introduc cinci noi alineate, alin. (12) având următorul cuprins:"(12) Condiţiile specifice pentru derularea şi încetarea contractelor de concesiune prevăzute la alin. (2), condiţiile privind decontarea activităţilor sanitar-veterinare publice, precum şi dispoziţiile aplicabile medicilor veterinari de liberă practică împuterniciţi în relaţie cu exploataţiile comerciale autorizate/înregistrate sanitar-veterinar sunt prevăzute în anexa nr. 21."

Conform art. 2 din anexa 21, în relaţiile contractuale cu concedentul, concesionarul are următoarele obligaţii: - să depună lunar decontul justificativ, conform modelului din anexă, şi în vederea decontării de către concedent, a activităţilor realizate, după caz, prevăzute de art. 15 alin. (7) din ordonanţă;-. să transporte probele la laborator, în termenele şi în condiţiile legale, să ridice produsele/materialele şi tipizatele necesare realizării activităţilor contractate;- să participe şi să asigure participarea personalului de specialitate din cadrul circumscripţiei sanitar-veterinare, respectiv medici veterinari sau asistenţi/tehnicieni veterinari, la toate instruirile organizate sau coordonate de direcţiile sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor judeţene, respectiv a municipiului Bucureşti cu privire la activităţile sanitar-veterinare contractate sau în legătură cu aceste activităţi;- să consilieze proprietarii de animale în vederea comunicării informaţiilor privind lanţul alimentar, potrivit informaţiilor comunicate de aceştia şi în conformitate cu evidenţele deţinute la nivelul circumscripţiei sanitar-veterinare, cu semnarea de proprietar a documentului în cauză, precum şi în tabelul centralizator privind consilierea; ulterior, să inspecteze şi să certifice animale destinate sacrificării;- să consilieze şi să instruiască proprietarii de animale privind condiţiile de bunăstare şi condiţiile de biosecuritate, întocmind documente care să ateste realizarea activităţii conform cerinţelor exprese ale concedentului pentru 10 exploataţii/lună;- să efectueze catagrafia animalelor în situaţii de urgenţă, conform legislaţiei specifice bolilor în cauză; în luna în care se realizează catagrafia animalelor în situaţii de urgenţă nu mai este obligatorie îndeplinirea acestei prevederi;- să justifice, prin ordin de deplasare, transportul probelor la laborator, ridicarea produselor şi a tipizatelor, participarea la instruirea şi formarea profesională, depunerea documentelor justificative în format fizic;

Aşa cum rezultă din prevederile legale redate, sumele pretinse sunt stabilite de legiuitor în beneficiul prestatorilor de servicii corespunzătoare activităţilor sanitar - veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, în executarea acelor contracte, pentru prestarea activităţilor enumerate de text şi care constituie în acelaşi timp obligaţii ale concesionarului "în relaţiile contractuale cu concedentul".

Chiar dacă obligaţia autorităţii contractante este reglementată prin lege, cauza ei rezidă în obligaţiile reciproce ale părţilor contractante.

În consecinţă, pretenţiile reclamantei au la bază răspunderea contractuală şi, în condiţiile în care contractul invocat este un contract de achiziţie publică, încheiat în condiţiile Legii nr. 98/2016, competenţa materială de soluţionare a cauzeui aparţine secţiei civile a Tribunalului, în conformitate cu prevederile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, dispoziţii potrivit cărora:

"(11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Din punct de vedere teritorial se va avea în vedere instanţa de la sediul reclamantului (care, de altfel, coincide cu instanţa de la sediul autorităţii publice locale).

Pentru toate aceste considerente, cum din actele dosarului rezultă că reclamantul, potrivit cererii de chemare în judecată are sediul în municipiul Râmnicu Vîlcea, iar pârâta Direcţia Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, are sediul tot în municipiul Râmnicu Vîlcea, Înalta Curte, văzând şi dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamant în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 101, art. 111 C. proc. civ., raportat la art. 95 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa materială de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul Cabinet Medical Veterinar - A. în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor şi Direcţia Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelor Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secţia civilă .

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.