Appeal by public authority lacking active procedural standing to challenge revocation of prosecutor

Şedinţa publică din data de 16 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 25.10.2017 sub nr. x/2017, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie B.:

- anularea actului administrativ de autoritate cu caracter individual - Ordinul nr. 300 din 05.07.2017 al Procurorului Şef DNA;

- obligarea pârâtului în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 la plata sumei de 1 (un) RON daune morale cauzate prin emiterea actului administrativ atacat;

- plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Totodată a solicitat instanţei de judecată sesizarea Curţii Constituţionale a României privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 22 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, au fost consemnate dezbaterile pe fondul cauzei, instanţa amânând pronunţarea la data de 24 mai 2019.

Prin încheierea din 24 mai 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus amânarea pronunţării la data de 29 mai 2019.

Prin sentinţa civilă nr. 1941 din 5 iunie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis în parte cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate art. 87 alin. (9) din Legea nr. 304/2004, a admis în parte acţiunea privind pe reclamantul C., în contradictoriu cu pârâtul Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a anulat Ordinul nr. 300/05.07.2017 emis de Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, a respins ca nefondat capătul de cerere privind daunele morale şi a obligat pârâtul la plata către reclamant la cheltuieli de judecată în sumă de 7611,78 RON.

3. Calea de atac exercitată în cauză

3.1. Împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie .

În motivare arată că hotărârea judecătorească pronunţată de instanţa de fond este lipsită de temeinicie şi legalitate, pentru următoarele motive:

I. Cu privire la motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. arată că, în mod nelegal, hotărârea judecătorească a fost pronunţată în contradictoriu cu "procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în circumstanţele în care acesta a acţionat în limitele şi competenţele conferite de lege, respectiv de art. 1 alin. (3)1 şi art. 4 alin. (1) din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie şi Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ca magistrat procuror aflat la conducerea unei autorităţi publice centrale căreia legea contenciosului administrativ îi recunoaşte calitatea de parte într-un litigiu de această natură.

Aşadar, în conformitate cu art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ:

"Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."

Totodată, art. 8 din aceeaşi lege menţionează:

"(1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă adresată autorităţii publice emitente sau dacă nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut la art. 7 alin. (4), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea, în tot sau în parte, a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale".

"autoritatea publică", după cum rezultă din art. 2 alin. (1) lit. b) a normelor de contencios administrativ reprezintă "orice organ de stat sau al unităţilor administrativ-teritoriale care acţionează, în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes public"

Pe de altă parte, în conformitate cu art. 1 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, "Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie."

(2) Direcţia Naţională Anticorupţie are sediul în municipiul Bucureşti şi îşi exercită atribuţiile pe întregul teritoriu al României prin procurori specializaţi în combaterea corupţiei.

(31) Procurorul general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public"

Mai departe, în conformitate cu art. 4 alin 1 din O.U.G. nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie "(1) Direcţia Naţională Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."

Reglementările sunt oglindite deopotrivă în Legea nr. 304/2004 de organizare judiciară, cu modificările şi completările de rigoare, care, la art. 80 alin. (2) şi (3) precizează:

"(2) Parchetul Naţional Anticorupţie se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public şi este coordonat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

(3) Parchetul Naţional Anticorupţie are personalitate juridică şi sediul în municipiul Bucureşti."

În acest sens, consideră că - în accepţiunea legislaţiei în materie de contencios administrativ - în cauză nu putea sta decât Direcţia Naţională Anticorupţie, ca autoritate publică centrală cu personalitate juridică, al cărei conducător a emis Ordinului Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 300 din 5.07.2017, iar nu procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, în împrejurarea în care reglementările mai sus enumerate nu acordă funcţiei în sine decât prerogative de conducere, nu şi personalitate juridică în sensul legii.

În consecinţă, în speţă, singura autoritate publică administrativă care poate sta în proces nu poate fi decât Direcţia Naţională Anticorupţie din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, reprezentată prin procurorul său şef, aceasta fund şi singura entitate căreia legea îi recunoaşte personalitatea juridică.

II. Cu privire la motivele de netemeinicie prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 C. proc. civ.:

A. Instanţa de fond a decis asupra cererii de anulare a Ordinului Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticoruptie nr. 300 din 5.07.2017, făcând o apreciere eronată a situaţiei de fapt şi a modului de aplicare a prevederilor art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004, extrapolând reglementările în materie de răspundere disciplinară a magistratului la circumstanţa de faţă, cea a revocării din funcţia de procuror în cadrul D.N.A., respectiv la o măsură administrativă, prevăzută ca atare de legea de organizare judiciară.

Astfel, instanţa de fond a reţinut neîndeplinirea la nivelul D.N.A. a unor proceduri şi condiţii specifice răspunderii disciplinare a magistratului, proceduri pe care nici un act normativ nu le prevede în ipoteza luării măsurii revocării din funcţia de procuror din cadrul DNA a unui magistrat, măsură evident distinctă de cea a sancţionării disciplinare, cuprinzând aşadar motive contradictorii, străine de natura cauzei, după cum sunt identificate între motivele de casare de la art. 488, alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Măsura revocării din funcţia de procuror DNA a reclamantului C. a fost luată în contextul în care s-a considerat că acesta nu a mai îndeplinit condiţia bunei reputaţii, întrucât acesta a semnat în calitate de cedent contractul de cesiune de creanţă autentificate sub nr. x din 07.03.2012, prin care i-a cesionat, cu titlu oneros, lui E. toate drepturile pe care acesta le deţine în legătură cu creanţa în cuantum de 172.714 RON împotriva debitorului Direcţia Naţională Anticorupţie în baza sentinţelor nr. 4511/28.05.2008, nr. 3836/R/27.05.2009 şi nr. 3325/R/13.05.2009.

Ulterior, reclamantul a soluţionat dosare penale ce îl priveau pe acelaşi E., cu soluţie de netrimitere în judecată. Creanţa cedată de reclamant lui E. nu a fost niciodată solicitată la plată de către deţinătorul actual al titlului de creanţă către debitoarea D.N.A.

Direcţia Naţională Anticorupţie s-a conformat rigorilor impuse de lege, iar prin referatul nr. x/2017 din 27.06.2017 s-a constatat "exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei"', una din condiţiile alternative de revocare din funcţie a procurorilor D.N.A., în condiţiile în care norma nu prevede expres nicio altă procedură - obligatorie sau facultativă - anterioară emiterii ordinului de revocare.

Aşadar, în baza prevederilor art. 87 alin 8 din Legea 304/2004, pentru a putea fi revocaţi din cadrul D.N.A., este suficient ca procurorii să îşi fi exercitat necorespunzător atribuţiile, nu şi să fi fost sancţionaţi disciplinar, premisele nefiind necesar a fi îndeplinite concomitent ("în cazul exercitării necorespunzătoare ă atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare. ")

B. În acest context, măsura revocării din funcţia de procuror D.N.A. a fost una temeinică şi legală, iar sentinţa civilă a fost pronunţată de instanţa de fond cu aplicarea greşită a normelor de drept material, în accepţiunea art. 488, alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, reclamantul C. a ocupat până la data de 29.06.2017 funcţia de procuror şef al Serviciului pentru efectuarea urmăririi penale în cauze privind infracţiuni asimilate sau în legătură directă cu infracţiunile de corupţie din cadrul secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, când i-a fost încetată delegarea, prin ordin al procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Urmare a supunerii cererii Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie analizei secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, a fost emisă Hotărârea nr. 524 din 4 iulie 2017 de către secţia pentru procurori a Consiliu/ui Superior a Magistraturii prin care s-a acordat aviz favorabil solicitării D.N.A. de revocare din funcţie a domnului procuror C..

Ulterior acestui aviz, a fost emis ordinul contestat, respectiv Ordinul Procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie nr. 300 din 5.07.2017 prin care acesta a fost revocat din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, nivel central, ordin adus la cunoştinţă la data de 5.07.2017, conform cu dovada de comunicare ataşată.

1. Atât în cazul solicitării avizului de revocare, cât şi la emiterea ordinului de revocare nr. 300 din 5 iulie 2017, a fost avut în vedere referatul nr. x/2015 din care rezultă următoarele:

Dosarul nr. x/2015 al secţiei de combatere a corupţiei din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie are ca obiect săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă, spălare de bani.

Prin ordonanţa nr. 1001/P/2015 din data de 06.01.2016 s-a dispus începerea urmăririi penale în cauză cu privire la săvârşirea infracţiunilor de trafic de influenţă, cumpărare de influenţă şi spălare de bani, prev.de art. 291 alin. (1) C. pen. rap. la art. 7 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 78/2000, art. 292 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea 656/2002 (republicată) cu aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen. în legătură cu acordarea despăgubirilor de la ANRP.

Din actul de sesizare rezultă că E., în perioada 2010-2012, a cesionat drepturi litigioase pentru obţinerea de despăgubiri de la A.N.R.P. şi a obţinut numeroase decizii de despăgubire din partea ANRP, obţinând sume vădit disproporţionate de mari în raport cu valoarea reală a despăgubirilor.

Anterior, în anul 2011 pe rolul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, ca urmare a sesizării din oficiu s-a constituit dosarul nr. x/2011 în legătură cu despăgubirile de la ANRP, dosar instrumentat de procurorii din cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, secţia de combatere a corupţiei.

Având în vedere că, în anul 2012, între omul de afaceri E., în calitate de cesionar şi domnul procuror C., în calitate de cedent, procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie s-a încheiat contractul de cesiune reprezentând drepturi salariale restante ale domnului procuror C., s-au solicitat date de la societatea profesională notarială unde a fost încheiat actul notarial1.

În urma verificărilor efectuate pe site-ul Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv http://cmap.csml909.ro/site/Statenients.aspx a fost identificată declaraţia de avere a procurorului C. înregistrată sub nr. x/2012, completată la data de 26.05.2012, la rubrica "Bunuri mobile, a căror valoare depăşeşte 3.000 euro fiecare, şi bunuri mobile înstrăinate în ultimele 12 luni" este făcută menţiunea de vânzare contra sumei de 28.000 euro a unei creanţe în luna martie 2010 către persoană fizică. Deşi în această declaraţie de avere este făcută meţiunea de vânzare a creanţei în luna martie 2010, în urma verificării declaraţiilor completate în anii 2010 şi 2011 ale numitului C. s-a constatat că la rubrica "Bunuri mobile, a căror valoare depăşeşte 3.000 euro fiecare, şi bunuri mobile înstrăinate în ultimele 12 luni" aferentă acestor înscrisuri, nu s-a regăsit nicio menţiune în acest sens.

În evidenţele Direcţiei Naţionale Anticorupţie au fost identificate mai multe dosare aflate în lucru sau soluţionate privind persoanele de mai sus. Astfel, a fost identificat dosarul nr. x/2014 privind pe E. şi S.C. F. (unde acţionar este E. şi G.), faţă de care s-a dispus soluţia de clasare în data de 24.04.2015 de procurorul C.; şi dosarul nr. x/2015 privind S.C. F. (unde acţionar este şi E.), aflat în lucru la procurorul C..

Analizând aceste aspecte, rezultă că domnul procuror C. a soluţionat dosare în care era implicat E., deşi îi cesionase acestuia drepturile sale litigioase, aşa încât, a încălcat dispoziţiile art. 65 (1) raportat la art. 64 alin. .2 lit. J) C. proc. pen. care prevăd:

". . . . . . . . . .există o suspiciune rezonabilă că imparţialitatea este afectată;

În acest context, rezultă că domnul procuror C. nu mai îndeplineşte condiţia bunei reputaţii pentru a funcţiona ca procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aşa cum rezultă din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial tir. 815 din 8 septembrie 2005.

Faţă de cele expuse, s-a considerat că domnul procuror C. nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege pentru a funcţiona în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi că se impune revocarea acesteia din funcţie, fiind îndeplinite condiţiile impuse de art. 87 alin. (2) şi alin. (8) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată întrucât acesta nu s-a abţinut în cazul soluţionării unui dosar în care exista o suspiciune rezonabilă că ar avea un interes personal.

Se arată că prin referatul nr. x/2017 din 27.06.2017 s-a constatat "exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei, una din condiţiile alternative de revocare din funcţie a procurorilor D.N.A.

3. Aşadar, în baza prevederilor art. 87 alin 8 din Legea 304/2004, pentru a putea fi revocaţi din cadrul D.N.A., este suficient ca procurorii să îşi fi exercitat necorespunzător atribuţiile, nu şi să fi fost sancţionaţi disciplinar, premisele nefiind necesar a fi îndeplinite concomitent ("în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare. ")

După cum reiese în mod implicit din prevederile legale sus-menţionate, Direcţia Naţională Anticorupţie are statutul unei structuri autonome în cadrul Ministerului Public, încadrată cu procurori cu bună experienţă şi pregătire profesională, conduită morală ireproşabilă, condiţii în legătură directă cu complexitatea competenţei stabilită prin lege pentru Direcţie.

Aceştia sunt numiţi prin ordin ai procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie în urma unui interviu, urmărindu-se circumscrierea acestora în limita unor stricte calităţi profesionale şi morale.

4. De asemenea, menţionează că dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea nr. 304/2004 prevăd necesitatea avizului Consiliului Superior al Magistraturii, legiuitorul impunând această condiţie tocmai în vederea protejării procurorului de eventualitatea aplicării unor măsuri abuzive.

Or, prin Hotărârea nr. 524 din 4 iulie 2017 emisă de către secţia pentru procurori a Consiliului Superior a Magistraturii s-a acordat aviz favorabil solicitării D.N.A. de revocare din funcţie a domnului C. din funcţia de procuror la Direcţia Naţională Anticorupţie.

5. Pe de altă parte, deşi art. 87 alin. (8) din Legea 304/2004 prevede ca motive de revocare "exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare", nefacând trimitere expres la "conduita morală ireproşabilă", se observă faptul că "exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice " nu presupune doar simpla condiţie a unei bune pregătiri profesionale, ci şi îndeplinirea unui set de condiţii printre care un rol esenţial îl ocupă şi conduita morală ireproşabilă.

În acest sens, alin. (8) al art. 87 din Legea 304/2004 nu poate fi rupt din context şi interpretat separat de prevederile alin 2 al aceluiaşi articol, căci este de la sine înţeles că neîndeplinirea pe parcursul funcţionării a uneia dintre condiţiile esenţiale care au dus la numirea procurorului în funcţie conduce implicit şi Ia revocarea acestuia.

6. Relativ de faptul că măsura revocării ar opera ca o veritabila sancţiune disciplinară, subliniază că art. 87 alin. (8) din Legea 304/2004 face distincţie explicită între cele două motive de revocare, respectiv "în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare."

Totodată, contrar celor menţionate de instanţa de fond în considerente, arată că în circumstanţele revocării în conformitate cu art. 87 alin. (8), teza I din Legea 304/2004, respectiv "în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei" normele nu reţin obligativitatea verificărilor de către Inspecţia Judiciară a aspectelor reţinute, nereieşind din nici un act normativ general/special/intern o atare condiţie.

De bună seamă că verificările Inspecţiei Judiciare sunt necesare în împrejurările tezei a doua a aliniatului specificat, respectiv "în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare", întrucât numai Inspecţia Judiciară are atribuţii în legătură cu verificările şi propunerea aplicării de sancţiuni disciplinare.

Prin urmare, pentru toate motivele mai sus expuse, solicită admiterea prezentului recurs, casarea sentinţei civile nr. 1941 pronunţată la data de 5 iunie 2019 de Curtea de Apel Bucureşti în dosarul nr. x/2017, cu consecinţa rejudecării cauzei şi respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind neîntemeiată.

3.2. Împotriva încheierii de şedinţă din 22 mai 2019 şi a încheierii de şedinţă din 24 mai 2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs intervenientul H., arătând că acţiunea este admisibilă, având drept şi interes legitim de apărat, sens în care se impunea admiterea intervenţiei.

Potrivit art. 64 alin. (4), "Apelul sau, după caz, recursul se judecă în termen de cel mult 10 zile de la înregistrare. Judecarea cererii principale se suspendă până la soluţionarea căii de atac exercitate împotriva încheierii de respingere ca inadmisibilă a cererii de intervenţie."

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant D. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Public- Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, susţinând că recursul este formulat de o persoană juridică de drept public care nu a avut calitatea de parte la instanţa de fond. Solicită să i se pună în vedere recurentului să precizeze dacă îşi menţine recursul formulat sau înţelege să-l formuleze din partea instituţiei procurorului Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, autoritate publică distinctă cu care s-a judecat la instanţa de fond .

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Intimatul-reclamant a învestit instanţa cu cererea de chemare în judecată prin care solicitat anularea Ordinului nr. 300 din 05.07.2017 al Procurorului Şef DNA, obligarea pârâtului, în baza art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, la plata sumei de 1 (un) RON daune morale cauzate prin emiterea actului administrativ atacat, precum şi plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu de avocat.

Totodată a solicitat instanţei de judecată sesizarea Curţii Constituţionale a României privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 87 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

A învederat că revocarea din funcţie operează ca sancţiune disciplinară de facto.

A menţionat că există cel puţin o suspiciune rezonabilă de lipsă de imparţialitate din partea titularului cererii de revocare, iar posibilităţile de apărare sunt inexistente, neavând posibilitatea legală de a duce în faţa membrilor secţiei de procurori documente din dosarele penale. A învederat că singurul organ competent să efectueze aceste verificări şi să ofere un punct de vedere obiectiv era şi rămâne Inspecţia judiciară.

În fapt, a arătat că în data de 04.07.2017, luând act doar din mass-media despre motivele revocării sale adresat Consiliului Superior al Magistraturii, secţia pentru procurori o cerere de amânare a discutării cererii de revocare din funcţia de procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pentru a lua cunoştinţă de motivele revocării şi pentru pregătirea apărării.

În conformitate cu dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea 304/2004 procurorii numiţi în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie pot fi revocaţi prin ordin al procurorului şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, în cazul exercitării necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei sau în cazul aplicării unei sancţiuni disciplinare.

De asemenea, a susţinut că deşi nu este considerată o sancţiune disciplinară, revocarea din funcţie operează ca o veritabilă sancţiune disciplinară. A învederat că există cel puţin o suspiciune rezonabilă de părtinire din partea titularului cererii de revocare, iar posibilităţile sale de apărare au fost quasiinexistente, neavând posibilitatea legală de a duce în faţa membrilor secţiei de procurori documente din dosarele penale. A precizat că singurul organ competent să efectueze aceste verificări şi să ofere un punct de vedere obiectiv era şi rămâne Inspecţia judiciară.

Reclamantul a învederat că Ordinul nr. 300 din 05.07.2017 al Procurorului Şef DNA este nelegal şi din punct de vedere al temeiul revocării. A susţinut că există o contradicţie vădită între temeiul legal invocat şi motivarea din cuprinsul ordinului, respectiv a cererii de revocare.

A arătat că deşi cererea şi ordinul de revocare se întemeiază pe dispoziţiile art. 87 alin. (8) din Legea 303/2004, atât în cererea de revocare, cât şi în Ordinul nr. 301 din data de 05.07.2017 s-a invocat faptul că nu mai îndeplineşte "condiţia bunei reputaţii pentru a fi procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie, aşa cum rezultă din Codul deontologic al judecătorilor şi procurorilor, aprobat prin Hotărârea nr. 328 din 24 august 2005 a Consiliului Superior al Magistraturii".

În conformitate cu dispoziţiile art. 76 din Legea 317/2004 verificarea sesizărilor referitoare la buna reputaţie a judecătorilor şi procurorilor în funcţie se face de către Inspecţia Judiciară, din oficiu sau la solicitarea oricărei persoane interesate.

A precizat că în condiţiile în care, în urma expunerii situaţiei de fapt, atât în cererea de revocare, cât şi în Ordin, concluzia a fost că nu mai este îndeplinită condiţia bunei reputaţii pentru a fi procuror în cadrul Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu exercitarea necorespunzătoare a atribuţiilor specifice funcţiei este cert că se află în cazul prev. de art. 76 din Legea 317/2004, iar doamna procuror şef nu avea atribuţii în sensul efectuării acestor verificări, încălcându-şi dânsa atribuţiile specifice funcţiei prin efectuarea acestor afirmaţii într-o cerere de revocare şi într-un ordin de revocare. În motivarea hotărârii secţiei pentru procurori se menţionează că reclamantul nu mai îndeplineşte condiţia conduitei morale ireproşabile prev. de art. 87 alin. (2) din Legea nr. 304/2004. A susţinut că acest aspect este sinonim cu neîndeplinirea condiţiei bunei reputaţii şi ar fi trebuit să fie constatat de Inspecţia Judiciară; altfel, a reţinut că este şi absurd să se considere că nu mai are o conduită morală ireproşabilă pentru a funcţiona la DNA, dar are conduita morală corespunzătoare pentru a activa la Parchetul general.

A învederat că abaterea disciplinară, aşadar ar fi trebuit constatată tot de Inspecţia Judiciară. A arătat că există un referat întocmit de procuror şef adj I., la cererea dnei B., la sfârşitul anului 2015 sau începutul lui 2016, prin care s-a constatat legalitatea soluţiei dispuse şi lipsa vreunui motiv de abţinere în cauza privind persoana la care s-a făcut referire şi pe care a susţinut că nu o cunoaşte. Aşadar, a menţionat că procurorul şef al DNA avea cunoştinţă despre această stare de lucruri de la sfârşitul anului 2015-începutul anului 2016, aspect recunoscut de aceasta în cadrul şedinţei secţiei pentru procurori din 4.07.2017, iar faptul că la momentul acela nu a fost sesizată Inspecţia Judiciară denotă că nu existau motive. În schimb, a susţinut că acestea au apărut la câteva zile după ce acesta, împreună cu cei doi colegi, au sesizat Inspecţia cu privire la modul de derulare a anchetei în cauza privind înregistrările apărute în spaţiul public.

Înalta Curte, analizând cu prioritate excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a recurentului-pârât în promovarea prezentei căi de atac invocată prin întâmpinare de către intimatul-reclamant, reţine că sentinţa recurată în cauză a fost pronunţată de instanţa de fond în contradictoriu cu pârâtul procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi nu în contradictoriu cu recurentul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie.

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa de control judiciar constată că la dezbaterea cauei în fond s-a invocat în cuprinsul întâmpinării depuse de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie la 28.11.2017 excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Procurorul Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie B., excepţie în privinţa căreia prima instanţă a subliniat în mod corect că a fost dedusă judecăţii de către o persoană fără calitate procesuală pasivă, întrucât reclamantul-intimat nu a înţeles să formuleze cererea de chemare în judecată în contradictoriu cu autorul întâmpinării.

Concluzionând în acest mod, în raport de actele dosarului, în lipsa unei întâmpinări prin care să se invoce o astfel de excepţie de către persoana chemată în judecată (procurorul şef al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie), judecătorul fondului a procedat la soluţionarea cauzei în cadrul procesual în care a fost învestit, întrucât autorul excepţiei nu fusese chemat în judecată.

Reţinând că hotărârea judecătorească dată în materia contenciosului administrativ în principiu are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, Înalta Curte concluzionează că dreptul de a ataca pe calea recursului o hotărâre de fond aparţine numai acestor părţi şi succesorilor în drepturi ai acestora, sau persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei sau celei care le reprezintă, respectiv procurorului în condiţiile legii.

La judecata în fond a prezentei cauze, pârâtul chemat în judecată nu a înţeles să formuleze apărări, să invoce excepţii, să propună probe sau să împuternicească persoana de drept public care a formulat întâmpinare în nume propriu în acest sens.

În acest context procesual, în mod legal a apreciat prima instanţă că toate apărările au fost propuse de o persoană care nu era parte a raportului juridic dedus judecăţii, întrucât nu fusese chemată în judecată de către reclamantul-intimat.

Înalta Curte reţine că exercitarea căii de atac s-a realizat de către acelaşi terţ în cauză, şi nu de către pârâtul chemat în judecată în favoarea căruia eventual recurentul ar fi putut interveni în condiţiile art. 61, 63 C. proc. civ.

Totodată, recurentul din prezenta cauză a fost citat cu menţiunea de a preciza calitatea în care a exercitat calea de atac, respectiv în calitate de Procuror Şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie (în contradictoriu cu care intimatul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată) sau ca autoritate publică, respectiv Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, aceasta neînţelegând să clarifice calitatea în care a contestat sentinţa primei instanţe.

În raport de cele reţinute anterior, Înalta Curte, constatând că nu există identitate între pârâtul chemat în judecată în raport cu care a fost pronunţată sentinţa atacată şi recurentul din prezenta cauză, va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active şi va respinge recursul în consecinţă.

Soluţionând recursul în considerarea excepţiei lipsei calităţii de recurent a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, Înalta Curte nu va proceda la analiza criticilor cuprinse în memoriul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 şi 8 C. proc. civ., acestea fiind formulate într-un cadru procesual care excede dispoziţiilor legale referitoare la posibilitatea aprecierii de către instanţa de recurs a criticilor formulate de o persoană fără calitate procesuală activă.

În ceea ce priveşte recursul declarat de către recurentul-intervenient, Înalta Curte constată că la 28.05.2019 acesta a depus declaraţie de recurs împotriva încheierii de şedinţă din 24.05.2019 şi a celei din 22.05.2019, menţionând în cuprinsul acesteia că va dezvolta motivele de recurs după comunicarea încheierii recurate.

Având în vedere că încheierea de şedinţă a fost comunicată în mod legal recurentului intervenient fără ca acesta să prezinte motivele de nelegalitate ale acesteia în baza art. 488 raportat la art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat împotriva încheierilor de şedinţă menţionate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie- Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de intimatul-reclamant, va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă şi va constata nulitatea recursului formulat de intervenientul H..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu opinie majoritară:

Admite excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de intimatul-reclamant .

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Constată nulitatea recursului formulat de intervenientul H. împotriva încheierii de şedinţă din 24.05.2019 şi a încheierii de şedinţă din 22.05.2019 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 16 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Cu opinie separată:

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie, invocată de intimatul-reclamant .

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia Naţională Anticorupţie împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 5 iunie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII - a contencios administrativ şi fiscal.