Litigation costs liability for plaintiff withdrawing claim after defendant's service and response

Şedinţa publică din data de 03 februarie 2022

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal la data de 05 martie 2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ocolul Silvic Pucioasa, Comisia Locală de Fond Funciar Comuna Runcu, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, Agenţia Naţională De Cadastru şi Publicitate Imobiliară, B. şi Direcţia Silvică Dâmboviţa, a solicitat anularea încheierilor nr. 56.372 si 56.373 ale O.C.P.I. Dâmboviţa, anularea Decizilor nr. 398/10.10.2014 şi nr. 77/31.01.2015, obligarea Direcţiei Silvice Dâmboviţa şi a Ocolului Silvic Pucioasa să materializeze în plan şi pe teren suprafaţa de 61.66 ha cedată Comisiei locale de fond funciar Runcu, jud. Dâmboviţa, obligarea Comisiei locale de fond funciar Runcu, jud. Dâmboviţa să întocmească planul parcelar pentru suprafaţa de 61.66 ha, obligarea O.C.P.I. Dâmboviţa să rectifice cartea funciară a d-nei B., pentru a evita suprapunerile, obligarea celor 6 pârâţi la plata daunelor provocate prin imposibilitatea exploatării pădurii de 5.63 ha timp de 8 ani de zile şi la plata cheltuielilor de judecată, precum şi obligarea d-nei B. la plata sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată din dosarul nr. x/2011 aflat pe rolul Curţii de Apel Ploieşti. De asemenea, s-a solicitat obligarea Ocolului Silvic Pucioasa la plata contravalorii arborilor defrişaţi in suprafaţa de 5.086 m.p.

Pârâta B. a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat instanţei ca în temeiul art. 12 C. proc. civ. să constate abuzul de drept săvârşit de reclamantă, să dispună amendarea reclamantei cu amenda maximă prevăzuta de art. 187 alin. (1) pct. 1 lit. a) C. proc. civ., să oblige reclamanta la plata unei despăgubiri în valoare de 10.000 euro pentru prejudiciul moral cauzat pârâtei şi să oblige reclamanta la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cererii reconvenţionale.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 918 din 13 martie 2019, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a dispus următoarele:

- a constată că reclamanta a renunţat la cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Ocolul Silvic Pucioasa, Comisia Locală de Fond Funciar Comuna Runcu, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Dâmboviţa, Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, B. şi Direcţia Silvică Dâmboviţa;

- a obligat reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată;

- a disjuns cererea reconvenţională şi a acordat termen în vederea soluţionării cauzei la data 14 mai 2019, ora 09:00, pentru când vor fi citate părţile - B. în calitate de reclamantă şi pârâta A. în calitate de pârâtă.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile nr. 918 din 13 martie 2019, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta A. prin procurator C., solicitând admiterea recursului, casarea în parte a sentinţei recurate şi, în rejudecare, respingerea cererii pârâtei B. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a reiterat situaţia de fapt ce a determinat-o să formuleze iniţial acţiunea şi a învederat că înainte de primul termen de judecată, în etapa scrisă, a formulat cerere de renunţare la judecată, iar ulterior i-a fost admisă cererea de înregistrare a terenului forestier în suprafaţă de 56.300 m.p. în cartea funciară, conform încheierii nr. 23962/26.03.2019, emisă de către OCPI Dâmboviţa, aspect de natură a legitima, în opinia sa, demersurile întreprinse, cauza rămânând fără obiect.

Apreciază că instanţa de fond trebuia să analizeze motivele care au condus la formularea acţiunii, demersurile sale anterioare şi ulterioare în sensul înţelegerii pe cale amiabilă, dar şi modalitatea în care s-a ajuns la soluţionarea pe cale amiabilă. În aceste condiţii, consideră că este netemeinică reţinerea de către instanţa de fond a culpei sale în iniţierea procesului.

În subsidiar, recurenta-reclamantă a arătat că, faţă de momentul la care a intervenit cererea de renunţare la judecată, cheltuielile de judecată constând în onorariu de avocat pentru redactarea întâmpinării ar fi trebuit cenzurate, în raport de munca efectiv îndeplinită de avocat, precum şi de caracterul lor rezonabil.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 04 decembrie 2019, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară a solicitat să se constate nulitatea recursului şi, pe cale de consecinţă, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 20 ianuarie 2020, intimata-pârâtă Direcţia Silvică Dâmboviţa a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Prin notele de şedinţă înregistrate la dosarul cauzei la data de 05 februarie 2020, intimata-pârâtă B. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, precum şi obligarea recurentei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de calea de atac a recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi sentinţa recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. prin procurator C. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă a criticat sentinţa recurată, în esenţă, din perspectiva greşitei aplicări şi interpretări a dispoziţiilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., precum şi cele ale art. 451 alin. (2) C. proc. civ., critici ce se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greşită a legii materiale, nu şi a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii atunci când instanţa a recurs la textele de lege aplicabile speţei dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omiţând unele condiţii pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greşit.

În cauza de faţă aceste motive nu sunt incidente, soluţia primei instanţe fiind expresia interpretării şi aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă şi în cea judiciară.

Criticile privind nelegalitatea hotărârii atacate din perspectiva interpretării şi aplicării greşite a prevederilor art. 406 alin. (3) C. proc. civ., sunt nefondate.

Astfel, la data de 04 octombrie 2018 reclamanta a depus la dosarul instanţei de fond o cerere de renunţare la judecată, după ce în prealabil cererea de chemare în judecată a fost comunicată pârâtei B., iar aceasta a formulat întâmpinare înregistrată la dosarul instanţei de fond la data de 06 august 2018, aspect necontestat în cauză.

Potrivit art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "(1)Reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în şedinţa de judecată, fie prin cerere scrisă."

Conform art. 406 alin. (3) C. proc. civ.:

"(3) Dacă renunţarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanţa, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut."

Având în vedere că pârâta B. a solicitat şi a făcut dovada cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat pentru redactarea întâmpinării, în mod corect instanţa de fond a obligat reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 1.700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Contrar susţinerilor recurentei-reclamante, dispoziţiile legale anterior citate sunt de strictă interpretare, instanţa de fond având obligaţia în acest context doar să verifice dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 406 alin. (3) C. proc. civ. privind obligarea reclamantului la cheltuielile de judecată în situaţia renunţării la judecată, iar nu analizarea motivelor care l-au determinat pe acesta să formuleze cererea de renunţare la judecată.

Totodată, în ceea ce priveşte critica privind greşita aplicare şi interpretare a prevederilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. din perspectiva reducerii onorariului avocaţial în raport de munca efectiv îndeplinită de avocat, precum şi de caracterul lor rezonabil, instanţa de control judiciar aminteşte că această critică nu poate fi analizată pe calea recursului, reprezentând o chestiune de temeinicie, nu o chestiune de legalitate a hotărârii atacate, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 3/2020, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, potrivit căreia "În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanţa de fond s-a pronunţat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporţionalităţii cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaţilor, solicitate de partea care a câştigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ..".

În concluzie, Înalta Curte constată că încheierea recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare şi aplicare a normelor de drept incidente în cauză.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta A. prin procurator C., ca nefondat.

În condiţiile art. 453 C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu de avocat redus, astfel cum a fost dovedit cu chitanţa de la dosarul instanţei de recurs.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-pârâtă Direcţia Silvică Dâmboviţa, Înalta Curte reţine că, potrivit art. 452 din C. proc. civ. "Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condiţiile legii, dovada existenţei şi întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". Având în vedere că intimata-pârâtă Direcţia Silvică Dâmboviţa nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, urmează să se respingă cererea de acordare a acestora, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. prin procurator C. împotriva sentinţei civile nr. 918 din 13 martie 2019 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă la plata către intimata-pârâtă B. a sumei de 1.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată cu aplicarea dispoziţiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., republicat.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata-pârâtă Direcţia Silvică Dâmboviţa, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 03 februarie 2022.