Sufficiency of reasoning for suspending administrative acts: failure to independently assess evidence and specific conditions under Law 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX a contencios administrativ şi fiscal la data de 24.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanta Asociaţia Agent A., a formulat în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Protecţie a Mediului Iaşi, Direcţia Silvică Iaşi, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ocolul Silvic Dobrovăţ şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii, a solicitat anularea Ordinului nr. 1173/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Dobrovăţ şi a amenajamentului silvic aprobat, anularea Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi a amenajamentului silvic aprobat. De asemenea, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004 a cerut suspendarea Ordinului nr. 1173/2019 şi 1174/2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, menţionat la punctul I şi II.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin încheierea din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal, pronunţată în dosarul nr. x/2020, a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta Asociaţia Agent A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia de Protecţie a Mediului Iaşi, Direcţia Silvică Iaşi, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Ocolul Silvic Dobrovăţ şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii

A dispus suspendarea executării Ordinului nr. 1173/01.11.2019 şi a Ordinului nr. 1174/01.11.2019 emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea actelor administrative.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinţei civile recurate au formulat recurs pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, în nume propriu şi pentru Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Ocolul Silvic Dobrovăţ. Recurenta -pârâtă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, în nume propriu şi pentru Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Ocolul Silvic Dobrovăţ a formulat şi completare la motivele de recurs.

3.1. Recurenta pârâtă Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi a invocat motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi pct. 8 din C. proc. civ.

Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi în motivarea cazului de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat că instanţa a motivat existenţa cazului bine justificat prin raportare, exclusiv, la invocările intimatei-reclamante şi la decizia civilă definitivă pronunţată în dosarul cu nr. x/2020 de Curtea de Apel Bucureşti.

În dosarul cu nr. x/2020, în care s-a pronunţat decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti (iniţial instanţa de fond a pronunţat o sentinţă favorabilă subscrisei), reclamanta Asociaţia Agent A. a solicitat suspendarea actelor de reglementare de mediu emise de APM Iaşi, respectiv Decizia de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă pentru "Amenajamentul silvic U.P. I NASTEA, U.P. II PIETROSU, U.P. III COBUZA şi U.P. IV BRĂDICEŞTI (Ocolul Silvic Dobrovăţ)" şi Decizia de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă pentru "Amenajamentul Ocolulului Silvic Lunca Cetăţuii - Direcţia Silvică Iaşi U.P. I TOMEŞTI, U.P. II POIENI, U.P. III CIUREA, U.P. IV VOINEŞTI, U.P. V CORNEŞTI", iar în prezenta cauză se solicită suspendarea a două ordine emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

Instanţa a mai reţinut că "aparenta declanşare şi derulare a etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu şi procedurii privind evaluarea adecvată după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, precum şi cu cele ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus retificată prin Legea nr. 86/2000. Aparent a fost nesocotit şi art. 8 din Convenţia de la Aarhus, care obligă statele membre, inclusiv România, să pună în discuţia publicului actele normative prin care se adoptă acte cu impact asupra mediului."

A susţinut recurenta că instanţa a reţinut în mod eronat aceste aspecte, având în vedere că Ordinele MMAP nr. 1174/01.11.2019, respectiv nr. 1173/01.11.2019 au fost aprobate ulterior finalizării procedurilor de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului de către APM Iaşi, în baza H.G. nr. 1076/2004 şi că la dosarul cauzei a depus întreaga documentaţie din cadrul procedurilor de reglementare, din care reiese clar perioada de derulare a acestora şi faptul că au fost respectate prevederile legale privind Consultarea publicului (respectiv implicarea publicului în procesul decizional).

Instanţa în Încheierea recurată a invocat motive contradictorii, reţinând unele concluzii "la o examinare sumară ", iar pe de altă parte reţine că "În analiza condiţiei cazului bine justificat este suficientă existenţa unui dubiu asupra legalităţii actului dedus judecăţii, iar aşa cum s-a dezvoltat mai sus asemenea indicii au fost decelate în întrunirea acestei condiţii prevăzute de lege. Contrar celor susţinute de către pârât, instanţa arată că potrivit jurisprudeţei constante a ÎCCJ, stabilirea cazului bine justificat nu se limitează la emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, ori în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, ci în cadrul unei cerei de suspendare a executării unui act administrativ pot fi analizate şi aspecte de fond cu condiţia ca îndoiala serioasă să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, ceea ce este şi cazul în speţă."

Prin urmare, dacă instanţa a analizat şi aspecte de fond, nu a indicat concret şi motivele pe care îşi întemeiază hotărârea. Nu a arătat care au fost aspectele de fond care i-au creat o îndoială serioasă asupra faptului că în procedurile de reglementare din punct de vedere al protecţiei mediului parcurse de APM Iaşi nu au fost respectate prevederile legale privind consultarea publicului (respectiv implicarea publicului în procesul decizional).

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, care se încearcă a fi prevenită -concluzia instanţei din Încheierea recurată că această condiţie este îndeplinită, este lipsită total de motivaţie, instanţa rezumându-se la a aprecia doar următoarele: " În ceea ce priveşte cerinţa ca suspendarea actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, şi aceasta era îndeplinită în speţă deoarece adoptarea unor astfel de decizii în contextul neanalizării adecvate a situaţiei speciilor care ar fi trebuit să fie protejate conduce, în mod indubitabil, la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate. ÎCCJ a statuat prin Decizia nr. 822 din 11 februarie 2021 în sensul că "Legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să fie previzibil, or, în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat prejudiciul material care ar putea decurge din intervenţia ilegală în zone protejate este unul previzibil. Rolul Romsilva în gestionarea fondului forestier este incontestabil dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca în anumite cazuri gestionarea acestui fond să se facă cu încălcarea legislaţiei naţionale, europene sau a acordurilor internationale la care România este parte, controlul instanţei de contencios administrativ având menirea de a preîntâmpina astfel de situaţii."

Astfel, în cauză, reclamanta nu a propus probe prin care să dovedească producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil. Reclamanta nu are competenţa necesară stabilirii aşa zisului prejudiciu.

Actele emise de APM Iaşi conţin măsuri/condiţii generale şi specifice menite să protejeze inclusiv speciile de păsări de interes comunitar pentru care au fost declarate Siturile Natura 2000.

În opinia APM Iaşi, prin raportare la piesele dosarului şi la aşa zisele probe de către reclamantă, măsura suspendării actelor administrative în litigiu, nu doar că nu ar proteja interesele nimănui, ci, dimpotrivă, o asemenea măsură ar perturba în mod ireversibil mediul înconjurător şi ar genera nu doar pagube materiale Statului Român, ci ar împiedica Direcţia Silvică Iaşi să-şi mai poată îndeplini obligaţiile legale de a întreţine şi administra, coerent, aşa cum a făcut-o dintotdeauna, fondul forestier, prin măsurile de regenerare, plantare şi/sau îndepărtare a materialului lemnos nociv sau contraproductiv.

3.2. Recurentul-pârât Ministerul Mediului a criticat încheierea recurată arătând că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, invocând cazul de casare prev. de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

Soluţia instanţei de fond ca fiind dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material în primul rând prin prisma faptului că potrivit prevedenlor art. 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond putea să dispună suspendarea executării actelor administrative contestate, respectiv OMMAP nr. 1173/2019 şi OMMAP nr. 1174/2019, doar până la pronunţarea instanţei de fond în cauza având ca obiect anularea acestora, şi nu până la soluţionarea definitivă a dosarului în care s-a solicitat anularea respectivelor acte administrative.

Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii instanţei care a suspendat actele administrative anterior menţionate, este faptul că acestea se bucură de prezumţia de legalitate, întemeiată pe prezumţiile autenticităţii şi veridicităţii.

În dosarul pendinte intimata-reclamantă învederează diverse aspecte ce ţin de legalitatea actului administrativ atacat, acestea fiind aşadar veritabile critici de nelegalitate ale actului administrativ care nu pot fi examinate decât pe fondul litigiului.

Atât timp cât actele administrative, respectiv Decizia etapei de încadrare nr. 73/25.09.2019 şi nr. 76/03.10.2019 sunt doar suspendate în cadrul dosarului nr. x/2020 si nu există o autoritate de lucru judecat în privinţa nelegalitătii acestora, acest fapt nu poate duce la suspendarea ordinelor emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor nr. 1173/01.11.2019 şi a Ordinului nr. 1174/01.11.2019, motivat de faptul că suspendarea acestora nu demonstrează în mod automat o aparenţă de nelegalitate a actelor administrative de aprobare a amenajamentelor.

Prin considerentele încheierii de suspendare recurate nu se demonstrează condiţia existentei cazului bine justificat, care presupune împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, motiv pentru care, susţine recurenta că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material aşa cum reglementează motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.

În analiza prezentei cauze instanţa de control judiciar ar trebui să ţină cont de toate efectele suspendării executării celor 2 ordine emise de ministrul mediului, apelor şi pădurilor până la soluţionarea definitivă a cauzei privind anularea acestora, care sunt de natura a provoca prejudicii evidente gestionării fondului forestier inclus în respectivele amenajamente.

În baza motivaţiilor şi acuzaţiilor aduse de intimata-reclamantă, instanţa de fond a interzis aplicarea tuturor lucrărilor prevăzute de cele două amenajamente silvice.

Or, dacă la lucrările principale de extragere a masei lemnoase (tăieri de produse principale, cunoscute în limbajul tehnic silvic ca tratamente silvice), pot apărea suspiciuni cu privire la posibilitatea degradării habitatelor forestiere prin aplicarea acestora, pentru toate celelalte lucrări prevăzute a fi executate nu pot fi reţinute motive pentru a fi suspendată aplicarea lor.

Mai mult, din totalul de 19.232,34 ha, fond forestier administrat de cele două ocoale silvice, (11.710,14 ha de Ocolul silvic Lunca Cetăţuii + 7.522,20 ha Ocolul silvic Dobrovaţ), sunt prevăzute cu tăieri rase (tratamente silvice reclamate ca fiind cele mai distructive), doar 52 ha. ceea ce reprezintă 0.27% din totalul fondului forestier,

În concluzie şi în ceea ce priveşte existenţa celei de a doua condiţie privind "paguba iminentă", necesar a fi îndeplinită pentru a se dispune suspendarea unui act administrativ, apreciază că încheierea Curţii de Apel Bucureşti pronunţată la data de 02.07.2021 în dosarul nr. x/2020 a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, nefiind demonstrată existenţa unui prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea integrală a executării Ordinelor contestate.

Astfel, apreciază recurentul ca se impune reevaluarea deciziei instanţei privind suspendarea aplicării integrale a prevederilor celor două amenajamente silvice, cu luarea în considerare cel puţin, a următoarelor activităţi şi lucrări: pază, lucrări de împădurire şi de îngrijire, igienă, lucrări secundare de curăţiri şi de rărituri etc, care nu pot genera niciun prejudiciu iminent şi a căror suspendare, respectiv amânarea a executării ar prejudicia în mod irevocabil fondul forestier proprietate publică a statului în suprafaţă de 19.232.34 ha.

3.3. Recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, în nume propriu şi pentru Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Ocolul Silvic Dobrovăţ a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din data de 02.07.2021 pronunţata de instanţa fondului in dosarul x/2020, iar în rejudecarea cererii de suspendare, a solicitat respingerea cererii de suspendare ca fiind netemeinica si nemotivata. Facand aplicarea dispoziţiilor art. 484 C. proc. civ., să se dispună suspendarea executării încheierii din data de 02.07.2021 pronunţata de Curtea de Apel Bucureşti, pana la soluţionarea recursului pendinte;

Constatând culpa procesuala a intimatei-reclamante, in condiţiile art. 453 C. proc. civ., sa se dispună obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata prilejuite de soluţionarea acestui dosar (taxe de timbru si onorariu avocaţial).

A susţinut recurenta că încheierea din data de 02.07.2021 este nelegala prin raportare la prevederile art. 488 pct. 6 C. proc. civ. (hotărârea nu cuprinde motivele pe care se intemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei), precum si ale art. 488 pct. 8 C. proc. civ. (hotărârea fiind data cu încălcarea sau aprecierea greşita a normelor de drept material) subsumat si dispoziţiilor art. 2 si art. 14 din Legea nr. 554/2004, Legea nr. 46/2008 a codului silvic, cu completările si modificările ulterioare.

Recurenta a susţinut că hotărârea primei instanţe este netemeinică întrucât argumentaţia instanţei s-a bazat exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Recurenta a prezentat situaţia de fapt din prezenta cauză, după care a arătat că prima instanţa a inteles sa intre în mod veritabil pe fondul judecaţii, principalele argumente învederate instanţei de către intimata-reclamanta si determinante in soluţia instanţei s-au rezumat la veritabile critici de nelegalitate pe care si-a intemeiat insasi cererea in anulare a actului administrativ contestat, or intimata trebuia sa-si limiteze critica doar la acele imprejurari vădite de fapt si/sau de drept care au capacitatea sa producă o indoiala serioasa asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ, care nu a fost răsturnata.

Atât cazul bine justificat, cat si iminenta unei pagube se impun a fi analizate in funcţie de circumstanţele concrete ale fiecarei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiza sumara a aparentei dreptului, pe baza imprejurarilor de fapt si de drept prezentate de partea interesata, in speţa de reclamanta.

În privinţa primei condiţii impuse de legiuitor, cea a cazului bine justificat, recurenta a arătat că nu este indeplinita intrucat in accepţiunea textului de lege antementionat, asa cum acestea sunt definite de art. 2 lit t) din Legea 554/2004, cazurile bine justificate sunt acele imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privinţa legalităţii actului administrativ, or, ordinul a cărui suspendare s-a cerut este legal, fiind emis conform normativelor in vigoare.

In privinţa admisibilităţii cererii de suspendare, instanţa de judecata urmează a-si limita verificarea doar la acele imprejurari vădite de fapt si/sau de drept, care au capacitatea sa producă o indoiala serioasa asupra prezumţiei de legalitate de care se bucura un act administrativ.

Deşi reclamanta a susţinut, la nivel pur declarativ, ca ordinele atacate au fost emise cu incalcarea unor acte normative, nu a adus nici măcar un singur argument in acest sens si nici dovezi care sa probeze nelegalitatea Ordinului 1173/01.11.2019 sau a Ordinului nr. 1174/01.11.2019.

In privinţa pagubei iminente, recurenta a arătat că nici aceasta nu este îndeplinită, deoarece intimata nu a dovedit ca s-au produs ori ca se vor produce pierderi ireparabile.

3.4. Prin completarea motivelor de recurs formulate la data de 10.08.2021, recurenta-pârâtă Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, în nume propriu şi pentru Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Ocolul Silvic Dobrovăţ a arătat că hotărârea primei instanţe este motivata in fond strict prin raportare la soluţia pronunţata in alt dosar si anume dosarul nr. x/2020, indicat de reclamanta Agent A. in sprijinul poziţiei sale procesuale, deşi obiectul cauzei indicate nu ar trebui sa aibă o înrâurire asupra soluţiei in dosarul pendinte. Astfel, a reţinut instanţa în dosarul de fata: "Curtea a apreciat ca au fost probate împrejurări legate de starea de fapt si de drept de natura sa creeze o îndoiala serioasa in privinţa legalităţii deciziilor de încadrare nr. 73/25.09.2019 si nr. 76/03.10.2019";

În motivarea încheierii recurate, pronunţata in data de 02.07.2021 in dosarul pendinte nr. x/2020, Curtea de Apel Bucureşti a avut in vedere faptul ca prin decizia civila nr. 1080/24.05.2021 (dosar x/2020) a Curţii de Apel Bucureşti a fost admis recursul petentei Asociaţia Agent A., a fost casata sentinţa Tribunalului nr. 2695/03.07.2020 si s-a admis cererea de suspendare a Deciziilor etapei de incadrare, respectiv a Deciziei de incadrare nr. 73/25.09.2019 emisa pentru planul "Amenajament Ocolul Silvic Dobrovat U.P. I Nastea, U.P. II Pietrosu, U.P. III Cobuza si U.P. IV Bradicesti precum si suspendarea Deciziei de incadrare nr. 76/03.10.2019 emisa pentru planul "Amenajament silvic Ocolul Silvic Lunca Cetatuii U.P. I Tomesti, U.P. II Poieni, U.P. III Ciurea, U.P. IV Voinesti, U.P. vechiul Cornesti", pana Ia pronunţarea instanţei de fond.

A reţinut Curtea de Apel Bucureşti ca Ordinele contestate în cauza nr. x/2020 sunt emise de Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor si vizează aprobarea amenajamentelor silvice indicate tocmai in aceste decizii de incadrare, mai sus menţionate.

Dincolo de faptul ca legalitatea deciziilor de incadrare nu a fost verificata de instanţa dosarului pendinte cu nr. x/2020 (care nu a avut nici măcar acces la acest dosar - Hotărârea nr. 1080/24.05.2021 pronunţata in dosarul nr. x/2020 nefiind comunicata nici părtilor pana la aceasta data), o astfel de chestiune nu are nimic de a face cu obiectul cauzei de fata ce vizează suspendarea a doua ordine de ministru.

Ordinele ministrului in discuţie s-au emis in baza prevederilor art. 22 alin. (1) din Legea 46/2008 privind Codul silvic si in baza art. 13 alin. (5) din H.G. nr. 20/2017 privind organizarea Ministerului Apelor si Pădurilor precum si in baza prevederilor cuprinse in O.U.G. nr. 1/2017 pentru stabilirea unor măsuri Aşadar eventuale lipsuri constatate de instanţa in dosarul x/2020, Ministerul Apelor si Pădurilor nu a fost parte (doar Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi), nu pot reprezenta temeiul juridic al pronunţării unei decizii de suspendare intr-un alt dosar, atâta timp cat judecătorul Curţii de Apel Bucureşti nu a analizat personal piesele dosarului x/2020, si aşadar nu a putut intelege complexitatea spetei sub aspectul sau tehnic, pronunţând astfel o soluţie extrema ca si consciente pentru Romsilva.

Insasi hotărârea fondului din dosarul de fata este eronata in ceea ce priveşte dreptul substanţial dedus judecaţii (deşi instanţa nu ar fi trebuit sa facă o astfel de analiza).

A reţinut prima instanţa ca aparenta declanşare si derulare a etapei de încadrare după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumara ca sunt in dezacord cu prevederile legale in materie.

Pe cale de consecinţa a susţinut recurenta că se impune admiterea recursului pendinte si respingerea cererii de suspendare in dosarul de fata atâta timp cat insa asa-zisa "motivare" a admiterii cererii de suspendare a executării Ordinelor de minsitru nr. 1173 si 1174 se bazează pe o decizie de suspendare pronunţata intr-un alt dosax020) ce a încetat sa isi mai producă efectele.

A mai arătat recurenta că soluţia fondului este netemeinica atâta timp cat întreaga argumentaţie a instanţei de fond din dosarul curent s-a bazat, exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Măsura suspendării celor doua acte administrative in discuţie (a Ordinelor de ministru) trebuie sa constituie o situaţie de excepţie, in cadrul căreia se efectuează o cercetare sumara a aparentei dreptului, intrucat in procedura prevăzuta de lege pentru suspendarea executării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul litigiului, asa cum aparent a făcut prima instanţa atâta timp cat si-a bazat soluţia pe o hotărâre judecătoreasca emisa intr-o alta cauza care este irelevanta spetei de fata,insa pe care curtea de apel a considerat-o, ca având inruirire asupra soluţiei de suspendare.

Ca atare ambele ordine au fost emise conform prevederilor legale in vigoare si îndeplinesc condiţiile de fond si de forma cerute pentru validitatea actelor administrative cu caracter individual, bucurandu-se de prezumţia de legalitate. întrucât sintagma caz bine justificat presupune cercetarea indiciilor de nelegalitate, elemente aparente de nelegalitate (cum ar fi soluţia de suspendare a deciziei etapei de încadrare) nu pot justifica o soluţie contrara, instanţa neputand intr-o cercetare de suspendare sa dezlege fondul pricinii motivând suspendarea referindu-se la dreptul substanţial aplicat de organul de control.

Aşadar, cazul bine justificat nu poate fi argumentat prin invocarea unor aspecte ce tin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai in cadrul acţiunii in anulare.

Prin Ordinul de ministru nr. 1174/01.11.2019 s-a aprobat amenajamentul O.S. Lunca Cetatuii pentru 5 unităţi de producţie: U.P. I Tomesti, U.P. II Poieni, U.P. III Ciurea, U.P. IV Voinesti, U.P. vechiul Cornesti cu o suprafaţa totala de 11.710,14 ha, din aceasta suprafaţa in Siturile Natura 2000 Barnova -Repedea si Pădurea Barnova sunt incluse 6.290,23 ha in U.P. IIPoieni, U.P. III Ciurea: U.P. I Tomesti.

Prin Ordinul de ministru nr. 1173/01.11.2019 s-a aprobat amenajamentul O.S. Dobrovat pentru 4 unităţi de producţie: U.P. I Nastea, U.P. II Pietrosu, U.P. III Cobuza si U.P. IV Bradicesti cu o suprafaţa totala de 7.522,3 ha, din aceasta suprafaţa in Siturile Natura 2000 Barnova -Repedea si Pădurea Barnova sunt incluse 4.830,08 ha in U.P. IIPietrosu; U.P. I Nastea.

Ca urmare a suspendării ordinelor de ministru menţionate nu se mai reglementează modul de gestionare a întregului fond forestier naţional, cuprins în cele două amenajamente silvice, cu efecte majore în multiple planuri.

Consecinţele grave pe care le produce încheierea pronunţată din 02.07.2021 în dosarul nr. x/2020, în special în arboretele tinere, ca urmare a neefectuării lucrărilor de îngrijire, de întreţinere în suprafeţele regenerate artificial şi de ajutoare a regenerării naturale, conform prevederilor amenajamentelor silvice.

Ca urmare a încheierii din data de 02.07.2021, Oficiul Silvic Lunca Cetatuii se va afla in imposibilitatea asigurării necesarului de lemn pentru încălzirea locuinţelor pentru cetăţenii din cele 12 comune pe raza cărora sunt amplasate trupurile de pădure administrate, după cum urmează:Ciurea, Mogosesti, Voinesti, Tibanesti, Horlesti, Miroslava, Letcani, Tomesti, Barnova, Comarna, Costuleni, Schitu-Duca, dar si pentru cetăţeni din municipiul lasi, din localităţile situate in Lunca Prutului, dar si din alte zone ce nu au păduri pe raza teritoriala.

De asemenea, exista pericolul disponibilizării celor 2 şefi formaţie si a 12 muncitori direct productivi din activitatea de exploatare forestiera.

Prin suspendarea aplicării amenajamentului silvic, Ocolul Silvic Dobrovat se afla in imposibilitatea asigurării necesarului de lemn pentru incalzirea locuinţelor pentru cetăţenii din cele 11 comune pe raza cărora sunt amplasate trupurile de pădure administrate, după cum urmează: Dobrovat, Schitu-Duca, Ciurea, Scânteia, Ciortesti si Dolhesti din judeţul lasi; Tăcuta, Codaesti, Miclesti, Boţeşti si Bunesti-Averesti din judeţul Vaslui.

De asemenea, exista pericolul disponibilizării celor 11 muncitori direct productivi din activitatea de exploatare forestiera, din care 9 domiciliaţi in comuna Dobrovat.

Prin întârzierea realizării lucrărilor sus menţionate, se aduce atingere dreptului de administrare al instituţiei statului cu atribuţii in silvicultura cauzandu-se o paguba iminenta care nu se poate repara: nerealizarea lucrărilor in plantaţii, in regenerările naturale respectiv in arboretele tanar va conduce la dispariţia plantatiilor/arboretelui, in special a speciilor de valoare (de ex: stejar, fag).

Ori, faptul ca aceste păduri au fost declarate Situri Natura 2000, se datorează tocmai faptului ca lucrările silvice desfăşurate in baza amenajamentelor silvice de-a lungul anilor, au menţinut condiţiile de conservare si protejare a speciilor si habitatelor pentru care au fost declarate.

Măsura suspendării Ordinelor de ministru vine, practic, in contradicţie cu Masurile impuse prin Planul de management ROSCI0135 Pădurea Barnova - Repedea, aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor si pădurilor nr. 1131/2016 ce are ca obiectiv tocmai conservarea habitatelor existente (pentru care a fost declarat situl).

Prioritatea efectuării lucrărilor de ingrijire si conducere a arboretelor conform planurilor prevăzute in amenajamentele silvice aprobate si aflate in vigoare este mare, in planul de management, fiind incluse si masuri cu prioritate mica sau medie.

Daca prima instanţa chiar a crezut ca cerinţa pagubei iminente este îndeplinita întrucât menţinerea Ordinelor ar conduce: "in mod indubitabil la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate" ar fi fost necesar, sa argumenteze care sunt raţiunile pentru care menţinerea a doua ordine de ministru va avea ca si consecinţa producerea unui pagube mediului ambiant din Judeţul Iaşi si mai concret care ar fi natura acestui prejudiciu, in ce anume ar consta aceasta paguba- precum si întinderea prejudiciului.

In lipsa unor astfel de argumente, sentinţa fondului este nemotivata, sens in care a solicitat ca instanta de recurs sa o cenzureze ca atare.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă nu a formulat întâmpinare.

II. Soluţia instanţei de recurs

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Analizând motivele de recurs formulate de recurenţii.-pârâţi raportat la la sentinţa recurată şi la probele administrate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că resursurile sunt întemeiate, şi în consecinţă le va admite şi va trimite cauza spre rejudecare aceleeaşi instanţe, având în vedere următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, prima instanţă a reţinut că în dosarul nr. x/2020, indicat de către pârâţi în sprijinul temeiniciei apărărilor lor, prin decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti a fost admis recursul petentei AGENT A., a fost casată sentinţa Tribunalului nr. 2695/03.07.2020 şi, rejudecând, s-a admis cererea de suspendare, fiind dispusă suspendarea executării Deciziei de încadrare nr. 73/25.09.2019 şi a Deciziei de încadrare nr. 76/03.10.2019 până la pronunţarea instanţei de fond. Instanţa de fond a apreciat că au fost probate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii deciziilor de încadrare nr. 73/25.09.2019 şi nr. 76/03.10.2019, nefiind îndeplinită condiţia cazului bine justificat.

Ordinele contestate în prezenta pricină sunt emise de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor şi vizează aprobarea amenajamentelor silvice indicate tocmai în aceste decizii de încadrare, mai sus menţionate.

Ordinul nr. 1173/01.11.2019 este emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolului Silvic Dobrovăţ, fiind întemeiat pe Decizia de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă de APM Iaşi pentru amenajamentul silvic UPI Nastea, UPII Pietrosu, UPIII Cobuza şi UPIV Brădiceşti-Ocolul Silvic Dobrovăţ. Acest ordin - dosar fond - aprobă amenajamentul Silvic pentru fondul Ocolului Silvic Dobrovăţ.

Ordinul nr. 1174/01.11.2019 este emis de Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor în beneficiul Direcţiei Silvice Iaşi şi Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii, fiind întemeiat pe Decizia de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă de APM Iaşi şi vizând aprobarea amenajamentului Ocolului Silvic Lunca Cetăţuii - dosar fond.

În considerarea principiului legalităţii actului administrativ şi a celui al executării acestuia din oficiu, instanţa de fond a făcut trimiteri generale la dispoziţiile art. 14 şi art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi la art. 2 lit. t) şi lit. ş) din Legea nr. 554/2004.

În concret, prima instanţă a luat în considerare că documentaţia avută în vedere de pârâte la emiterea ordinelor este vizată de indicii de nelegalitate stabilite cu putere de lucru judecat prin decizia civilă nr. 1080/24.05.2021 a Curţii de Apel Bucureşti, hotărâre definitivă. Din această perspectivă, a reţinut prima instanţă că aparenta declanşare şi derulare a etapei de încadrare aferentă procedurii de evaluare strategică de mediu şi procedurii privind evaluarea adecvată după aprobarea amenajamentului silvic sau lipsa acestora sunt aspecte care par la o examinare sumară că sunt în dezacord cu prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 1076/2004, precum şi cu cele ale art. 7 coroborat cu art. 6 din Convenţia de la Aarhus ratificată prin Legea nr. 86/2000. Aparent a fost nesocotit şi art. 8 din Convenţia de la Aarhus, care obligă statele membre, inclusiv România, să pună în discuţia publicului actele normative prin care se adoptă acte cu impact asupra mediului. Actele contestate relevă la o examinare sumară o posibilă nerespectare a cerinţelor ce se referă la prezentarea de informaţii referitoare la efectivele/suprafeţele acoperite de specii şi habitate de interes comunitar în zona PP, datele indicate nefiind suficiente pentru luarea unei decizii în deplină cunoştinţă de cauză prin prisma efectelor ce ar fi fost produse prin implementarea planului amenajamentului silvic pentru speciile protejate.

A mai reţinut prima instanţă că:

"Referitor la principiul precauţiei citat de către reclamantă, Curtea are în vedere şi faptul că amenajamentul silvic trebuie să facă parte integrantă din planul de management al ariilor naturale protejate, în timp ce reclamanta susţine argumentat contrariul, susţinerile reclamantei fiind circumscrise şi celor indicate în documentaţia înaintată de Comisia Europeană cu privire la analizarea unor potenţiale încălcări de către Statul Român a normelor europene de protecţie a mediului incidente în materia supusă judecăţii în prezenta pricină."

În analiza condiţiei cazului bine justificat instanţa de fond a reţinut că este suficientă existenţa unui dubiu asupra legalităţii actului dedus judecăţii, iar aşa cum s-a dezvoltat mai sus asemenea indicii au fost decelate în întrunirea acestei condiţii prevăzute de lege.

Şi sub aspectul analizei cazului justificat, instanţa de fond a făcut trimitere la jurispriudenţa Înaltei Curţi reţinând argumente generale pur teoretice şi de doctrină juridică, fără a arăta în concret în ce constă cazul bine justificat. A mai reţinut prima instanţă că:

"Contrar celor susţinute de către pârât, instanţa arată că potrivit jurisprudenţei constante a ÎCCJ, stabilirea cazului bine justificat nu se limitează la emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, ori în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, ci în cadrul unei cereri de suspendare a executării unui act administrativ pot fi analizate şi aspecte de fond cu condiţia ca îndoiala serioasă să fie evidentă, să poată fi decelată cu uşurinţă printr-o cercetare sumară a aparenţei dreptului, ceea ce este şi cazul în speţă."

În ceea ce priveşte cerinţa ca suspendarea actului să fie necesară pentru prevenirea unei pagube iminente, prima instanţă a reţinut că şi aceasta era îndeplinită în speţă deoarece adoptarea unor astfel de decizii în contextul neanalizării adecvate a situaţiei speciilor care ar fi trebuit să fie protejate conduce, în mod indubitabil, la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate. Prima instanţă a făcut referire la practica Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie, respectiv Decizia nr. 822 din 11 februarie 2021 în sensul că "Legea contenciosului administrativ nu impune ca paguba iminentă să fie certă ci ca prejudiciul să fie previzibil or, în raport de cele statuate în legătură cu îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat prejudiciul material care ar putea decurge din intervenţia ilegală în zone protejate este unul previzibil. Rolul Romsilva în gestionarea fondului forestier este incontestabil dar acest lucru nu exclude posibilitatea ca în anumite cazuri gestionarea acestui fond să se facă cu încălcarea legislaţiei naţionale, europene sau a acordurilor internaţionale la care România este parte, controlul instanţei de contencios administrativ având menirea de a preîntâmpina astfel de situaţii." A reţinut prima instanţă că aceste considerente îşi găsesc aplicarea şi în prezenta pricină în dezvoltarea argumentelor ce vizează condiţia pagubei iminente, cerinţă pe care prima instanţă a apreciat-o ca fiind de asemenea întrunită.

În analizarea legalităţii hotărârii atacate, instanţa de control judiciar reţine incidenţa dispoziţiilor art. 425 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea prin care instanţa soluţionează fondul cauzei trebuie să conţină o parte introductivă, considerentele şi dispozitivul.

Considerentele trebuie să cuprindă obiectul cererii şi susţinerile pe scurt ale părţilor, expunerea situaţiei de fapt reţinută de instanţă pe baza probelor administrate, motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.

Înalta Curte constată că, în cuprinsul considerentelor sentinţei, instanţa de fond nu a efectuat o analiză proprie a solicitărilor reclamantei, raportat la motivele invocate şi la apărările formulate de pârâte, nu a analizat din perspectivă proprie probele administrate în cauză.

Din considerentele sentinţei şi actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că instanţa a preluat în mod identic argumente din Decizia nr. 1080/24 mai 2021, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII- a contencios administrativ şi fiscal, în dosar nr. x/2020 în pronunţarea soluţiei privind suspendarea Deciziei de încadrare nr. 73/25.09.2019 emisă de APM Iaşi pentru amenajamentul silvic UPI Nastea, UPII Pietrosu, UPIII Cobuza şi UPIV Brădiceşti-Ocolul Silvic Dobrovăţ şi a Deciziei de încadrare nr. 76/03.10.2019 emisă pentru "Amenajamentul Ocolulului Silvic Lunca Cetăţuii - Direcţia Silvică Iaşi U.P. I TOMEŞTI, U.P. II POIENI, U.P. III CIUREA, U.P. IV VOINEŞTI, U.P. V CORNEŞTI".

Eventuale lipsuri constatate de instanţa in dosarul x/2020, nu pot reprezenta temeiul juridic al pronunţării unei decizii de suspendare intr-un alt dosar(respectiv în cauza de faţă), atâta timp cat judecătorul care a pronunţat hiotărârea recuartă în prezenta cauză, nu a analizat personal probele dosarului x/2020

Astfel, soluţia fondului este nelegală atâta timp cat întreaga argumentaţie a instanţei de fond din dosarul prezent s-a bazat, exclusiv pe invocările intimatei-reclamante, in lipsa oricărei probe palpabile.

Instanţa de fond nu a analizat criticile reclamantei din cererea de chemare în judecată, nu a analizat propriu zis argumentele reclamantei şi ale pârâtelor formulate în cadrul apărărilor, preluând, într-o modalitate "copy paste", susţinerile invocate de reclamantă, în propria analiză, instanţa nu a analizat situaţia de fapt, nu a evaluat şi valorificat din perspectivă proprie probele administrate în faza de cercetare judecătorească, raportat la argumentele invocate de reclamantă şi de cele din apărare.

Pronunţarea unei soluţii în rezolvarea acţiunii deduse judecăţii implică în mod necesar şi obligatoriu un proces de analizare a argumentelor invocate, operaţiune care, pentru a echivala cu o veritabilă soluţionare, trebuie să fie efectivă, să cuprindă în mod concret motivele de fapt şi de drept pe care se întemeiază soluţia, raportat la actele normative incidente. Or, această obligaţie esenţială privind hotărârea instanţei nu a fost respectată de instanţa de fond, împrejurare care conduce la casarea hotărârii pronunţate.

A reţinut prima instanţă că cerinţa pagubei iminente este îndeplinita întrucât menţinerea Ordinelor ar conduce: "in mod indubitabil la un prejudiciu de mediu care nu ar putea fi prevenit decât prin suspendarea Ordinelor contestate", însă instanţa nu a argumentat care sunt raţiunile pentru care menţinerea a doua ordine de ministru va avea ca si consecinţa producerea unui pagube mediului ambiant din Judeţul Iaşi si mai concret care ar fi natura acestui prejudiciu, in ce anume ar consta aceasta paguba- precum si întinderea prejudiciului.

Concluzionând, Înalta Curte constată că motivele pe care instanţa de fond şi-a fundamentat soluţia lipsesc cu desăvârşire, din perspectiva disp. art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ceea ce conduce la concluzia că prin hotărârea pronunţată prima instanţă nu a soluţionat cauza.

Elementul esenţial al unei hotărâri judecătoreşti este motivarea, care trebuie să poarte asupra tuturor argumentelor de fapt şi de drept invocate de părţi. Obligativitatea motivării hotărârii judecătoreşti reprezintă o condiţie a procesului echitabil, exigenţă prevăzută atât de Constituţia României (art. 21 alin. (3), cât şi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului (art. 6 paragraf 1).

Omisiunea totală a instanţei de fond de a cerceta şi analiza, în mod efectiv, prin considerentele hotărârii atacate, prin analiză proprie, argumentele de fapt şi de drept din cererea de chemare în judecată, precum şi apărările formulate, nu satisface exigenţele desfăşurării unui proces echitabil, echivalează cu nejudecarea cauzei şi conduce la imposibilitatea instanţei de control judiciar să analizeze, în calea de atac a recursului, legalitatea sentinţei.

Faţă de toate argumentele expuse anterior, Înalta Curte constată că, prin hotărârea pronunţată, prima instanţă nu a soluţionat în realitate cauza, iar faţă de modul defectuos în care s-a desfăşurat procedura de judecată, sub toate aspectele prezentate, din perspectiva încălcării disp. 425 C. proc. civ., se impune casarea sentinţei şi trimiterea spre rejudecare instanţei de fond, potrivit dispoziţiilor. art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

2. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs

Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (2), din C. proc. civ., art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 497 teza I din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite recursurile declarate de pârâţi, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de pârâţii Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, Agenţia pentru Protecţia Mediului Iaşi şi Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Iaşi, în nume propriu şi pentru Ocolul Silvic Lunca Cetăţuii şi Ocolul Silvic Dobrovăţ împotriva încheierii din 2 iulie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX - a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi timite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.

Definitivă.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021, prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.