Jurisdictional division between civil and administrative courts for disputes arising from the execution of administrative public procurement contracts

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 25 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, reclamanţii Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Primarul Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti şi Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. S.A.: i) în principal, suspendarea plăţii facturilor emise de pârâtă până la soluţionarea cererii având ca obiect recuperarea ajutorului de stat nelegal constând în sumele achitate în plus faţă de costurile reale, nete şi necesare pentru prestarea serviciului public de salubrizare şi o cotă rezonabilă de profit de 5%; ii) în subsidiar, suspendarea plăţii sumelor care depăşesc costurile reale, nete şi necesare pentru prestarea serviciului de salubrizare pe raza Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, la care se adaugă o cotă rezonabilă de profit de 5% până la soluţionarea cererii având ca obiect recuperarea ajutorului de stat nelegal constând în sumele achitate în plus faţă de costurile reale, nete şi necesare pentru prestarea serviciului public de salubrizare şi o cotă rezonabilă de profit de 5%; iii) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă

Prin sentinţa nr. 1803/2021 din data de 07.09.2021, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtă şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanţii Sectorul 1 al Municipiului Bucureşti, Primarul Sectorului 1, Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

În considerentele sentinţei a reţinut că, în raport cu art. 411 din O.U.G. nr. 77/2014, singura instanţă competentă este Curtea de Apel Bucureşti.

De asemenea, a reţinut dispoziţiile art. 1 din Legea nr. 101/2016, precum şi norma de competenţă de la art. 53 alin. (1)1 din aceeaşi lege, apreciind că acestea nu sunt aplicabile cauzei de faţă.

Tribunalul a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 şi faptul că procesele care au legătură cu nulitatea unui contract de achiziţie publică sunt de competenţă secţiei de contencios administrativ şi fiscal, nu de competenţa secţiei specializate în contracte cu profesionişti.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal

Prin decizia civilă nr. 2068 din 27 octombrie 2021, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale funcţionale a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal; a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că în speţă este vorba de un contract de delegare a gestiunii, reglementat de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 51/2006, asimilat actelor administrative, ce intră sub incidenţa Legii nr. 554/2004.

A mai reţinut dispoziţiile art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016, modificate prin art. II din O.U.G. nr. 58/2016, art. 67 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, art. 36 din Legea nr. 101/2006. precum şi art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificat prin Legea nr. 212/2018.

Curtea de apel a reţinut că, în speţă, contractul de gestiune a serviciului public de salubrizare este un contract administrativ, iar din interpretarea coroborată a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) din Legea nr. 101/2006 ce face trimitere la Legea nr. 51/2006, art. 34 din O.U.G. nr. 34/2006, art. 51 alin. (4) din Legea nr. 101/2006 şi Legea nr. 58/2006, care supune litigiile născute din executarea acestor contracte normelor de competenţă din materia achiziţiilor publice, reiese că în cauză competenţa aparţine secţiei civile a tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată.

Din examinarea cererii de chemare în judecată, se constată că pretenţiile reclamanţilor sunt formulate în temeiul Contractului nr. x/30.06.2008 de delegare a gestiunii prestării serviciilor de salubritate pe raza administrativă a Sectorului 1 Bucureşti, încheiat între Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, în calitate de autoritate contractantă, şi S.C. A. S.A., în calitate de operator, şi de actele adiţionale ulterior încheiate.

Aşadar, în speţă este vorba despre executarea unui contract administrativ, cererea de chemare în judecată vizând suspendarea plăţii unor facturi emise în baza contractului mai sus arătat, precum şi suspendarea plăţii sumelor care depăşesc costurile reale, nete şi necesare pentru prestarea serviciului de salubrizare, aspecte ce ţin de executarea contractului.

Cu alte cuvinte, prezentul litigiu a fost generat de executarea contractului, iar împrejurarea că partea a solicitat obligarea pârâtei la plata unor sume de bani în temeiul acestuia nu determină schimbarea naturii sale juridice de contract administrativ.

Referitor la competenţa se soluţionare a unor astfel de cereri, Înalta Curte constată că până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluţiunea, rezilierea sau denunţarea unilaterală a contractelor de achiziţie publică se soluţionează în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin complete specializate în achiziţii publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanţe se atacă cu recurs la secţia de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziţii publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce priveşte competenţa materială procesuală de soluţionare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispoziţiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele şi cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum şi cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante, prin completuri specializate în achiziţii publice. (11) Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către instanţa civilă de drept comun în circumscripţia căreia se află sediul autorităţii contractante".

Prin urmare, în competenţa instanţei de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziţii publice, sunt procesele şi cererile care privesc procedura de atribuire şi, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele şi cererile care rezultă din executarea acestora se află în competenţa de judecată a instanţei civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă şi sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competenţă materială în recurs priveşte doar procesele care se judecă în primă instanţă de secţia de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, nu şi procesele care revin în primă instanţă în competenţa instanţelor civile de drept comun.

Pentru contractul menţionat anterior, a cărui natură administrativă nu este contestată în cauză, competenţa de soluţionare a litigiilor privind executarea este consacrată legislativ prin Legea nr. 101/2016 din 19 mai 2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor.

Atribuirea de competenţă prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) şi (1)1 din acelaşi act normativ.

Astfel, potrivit art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 privind remediile şi căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziţie publică, a contractelor sectoriale şi a contractelor de concesiune de lucrări şi concesiune de servicii, precum şi pentru organizarea şi funcţionarea Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor, forma în vigoare în perioada de referinţă, "Procesele şi cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluţionează în primă instanţă, de urgenţă şi cu precădere, de către secţia civilă a tribunalului în circumscripţia căruia se află sediul autorităţii contractante sau în circumscripţia în care îşi are sediul social/domiciliul reclamantul."

Aşadar, norma legală enunţată instituie o competenţă materială şi teritorială în favoarea instanţei de la sediul autorităţii contractante.

Din această perspectivă, se constată că în cauză sunt relevante şi prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(2) Instanţa de contencios administrativ este competentă să soluţioneze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum şi orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competenţa de soluţionare a instanţelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competenţa instanţelor de drept comun, acesta fiind şi motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluţionat, în primă instanţă, de secţia civilă a tribunalului.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii Consiliul Local al Sectorului 1 al Municipiului Bucureşti, Primarul Sectorului 1 şi Sectorul 1 al municipiului Bucureşti în contradictoriu cu pârâta A. S.A., în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.