Jurisdiction for challenging administrative refusal to release service records: determination by issuing authority rank under Law 554/2004
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative conflict of jurisdiction by assigning first-instance jurisdiction to the Bucharest Court of Law (Section II Administrative and Fiscal Contentious Litigation), rejecting the Appeal Court’s claim and upholding the lower court’s position that the case falls within the Court of Law’s competence. The dispute arose from a former police officer’s challenge to an administrative refusal to release copies of personal file documents, special activity orders, pension file documents, and the original work record, alleging an unjustified refusal of administrative processing under Law No. 554/2004. Although the request was initially addressed to the central Ministry and subsequently redirected through intermediate agencies to the local Police Directorate, the Court determined that jurisdiction must be based on the specific administrative act being challenged—which was the response issued by the local Police Directorate—rather than the status of the other public authorities named in the suit. Consequently, applying Article 10(1) of Law No. 554/2004, which assigns jurisdiction based on the rank of the issuing authority for unilateral administrative acts, and Articles 133, 134, and 135 of the Code of Civil Procedure, the Court established that the local authority’s rank dictates the Court of Law’s competence, not the central ministry’s.
Legislator headnote
AI generatedart. 99 alin. (2) C. proc. civ, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 135 alin. (4) C. proc. civ; Jurisdiction for challenging administrative refusal to release service records: determination by issuing authority rank under Law 554/2004: Astfel, identificând mai multe capete de cerere principale, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să le soluţioneze a fost determinată ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, respectiv curtea de apel, în funcţie de autoritatea publică centrală chemată în judecată.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 13.07.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, obligarea acestora la eliberarea tuturor înscrisurilor solicitate prin cererea transmisă cu x din 7 mai 2020, înregistrată la pârâtul M.A.I. la 11 mai 2020 conform menţiunilor din confirmarea de primire, reînregistrată la pârâtul I.G.P.R. sub nr. x din 26 mai 2020, respectiv: - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate filele dosarului personal; - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate ordinele scrise în baza cărora a desfăşurat activitate în condiţii speciale; - copii certificate pentru conformitate cu originalul de pe toate filele dosarului de pensionare; - carnetul de muncă în original.
Prin sentinţa nr. 170 din data de 16 februarie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulate de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul de Interne,
Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că obiectul cererii introductive cu care reclamantul a înţeles să învestească instanţa, astfel cum reiese din cuprinsul acesteia, este răspunsul primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act emis de către pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti ca urmare a cererii transmise cu corespondenţa poştală nr. x din 07.05.2020, pe care reclamantul îl consideră a reprezenta un refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri, subliniind prevederile art. 8 alin. (1) din Legea 554/2004, potrivit cărora se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Deşi cererea de comunicare a actelor indicate de reclamant a fost adresată iniţial pârâtului Ministerul de Interne, reclamantul nu a înţeles să conteste şi operaţiunile administrative succesive de redirecţionare a cererii sale, ci răspunsul primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act al cărui emitent este pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti şi în raport de care se impune a se stabili competenţa de soluţionare a cauzei, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004.
2. Hotărârea celei de-a doua instanţe
Prin sentinţa nr. 5890 din data de 13 octombrie 2021, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Ministerul Afacerilor Interne, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că obiectul cererii introductive vizează comunicarea unor acte de către Ministerul de Interne şi nu este dat exclusiv de contestarea răspunsului primit prin adresa nr. x/02.07.2020, act al cărui emitent este pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, ci are în vedere şi refuzul Ministerului.
Astfel, identificând mai multe capete de cerere principale, conform art. 99 alin. (2) C. proc. civ., instanţa competentă să le soluţioneze a fost determinată ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt, respectiv curtea de apel, în funcţie de autoritatea publică centrală chemată în judecată.
3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:
Reclamantul A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune întemeiată pe dispoziţiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, vizând modul de soluţionare a solicitării sale nr. x din 07.05.2020, concretizat în adresa de răspuns nr. x/2.07.2020 emisă de Direcţia Generală de Poliţie a municipiului Bucureşti.
Solicitarea scrisă a reclamantului a vizat eliberarea mai multor înscrisuri referitoare la raportul său de serviciu (ofiţer de poliţie), ea a fost redirecţionată succesiv de către autorităţile pârâte, iar în final Direcţia Generală de Poliţie a municipiului Bucureşti a comunicat o parte din înscrisurile solicitate, cu menţiunea că pentru celelalte înscrisuri din dosarul personal/profesional solicitantul trebuie să deţină autorizaţie de acces la informaţii clasificate, cel puţin de nivelul documentelor în cauză.
Potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, invocat de reclamant în cuprinsul acţiunii "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
Întrucât cererea de chemare în judecată relevă nemulţumirea reclamantului faţă de răspunsul primit, actul emis de către pârâta Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti fiind apreciat de către reclamant drept refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale, competenţa de soluţionare a cauzei se va determina prin raportare la dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi la rangul autorităţii publice emitente, iar nu la al celorlalte autorităţi chemate, de asemenea, în judecată.
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul
General al Poliţiei Române, Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.