Jurisdictional conflict over damages claims arising from a constitutionally annulled government decree abolishing a public institution

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii şi hotărârea primei instanţe sesizate

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 12.06.2020, reclamantul A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, obligarea pârâtului Guvernul României la repararea prejudiciului material cauzat, respectiv la plata drepturilor sale salariale, începând cu data de 31.01.2019 la zi, dar şi la plata sumei de 150.000 RON cu titlu de daune morale.

Prin sentinţa nr. 281 din data de 2 martie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a litigii de muncă şi asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a constatat că reclamantul a fost angajat prin contract individual de muncă la Institutul Revoluţiei Române din decembrie 1989, desfiinţat potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 91/2019, iar obiectul cererii sale îl reprezintă obligarea pârâtului Guvernul României la plata drepturilor salariale, începând cu data de 31.01.2019 la zi, ca prejudiciu material suferit, dar şi la plata unor daune morale în valoare de 150.000 RON.

S-a apreciat astfel, că acţiunea în despăgubiri ca urmare a încetării unor raporturi contractuale de muncă este un litigiu de muncă, invocarea dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004 neputând atrage competenţa instanţei de contencios administrativ.

2. Hotărârea celei de-a doua instanţe

Prin sentinţa nr. 3780 din data de 25 mai 2021 Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia necompetenţei sale materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României în favoarea Curţii de Apel Bucuresti, secţia contencios administrativ si fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata şi a înaintat cauza către Inalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionarii conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că litigiul nu este guvernat de dreptul muncii, întrucât reclamantul nu a solicitat plata unor drepturi salariale de la pârât, cu care, de altfel, nu a avut şi nici nu are raporturi de muncă, ci doar, în evaluarea obiectului constând în plata despăgubirilor pretinse, s-a raportat, ca element de comparaţie la valoarea drepturilor salariale de care a fost lipsit şi prejudiciat, urmare a desfiinţării instituţiei angajatoare prin O.U.G. nr. 91/2019.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra regulatorului de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2, 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii:

Demersul judiciar iniţiat de reclamantul A. vizează repararea prejudiciului material (reprezentat de drepturile salariale pe care le-ar fi încasat) dar şi a celui moral, ambele produse de pârâtul Guvernul României prin emiterea O.U.G. nr. 91/2019, de desfiinţare a Institutului Revoluţiei Române din decembrie 2019, în cadrul căruia reclamantul a fost angajat în funcţia de expert, conform contractului individual de muncă nr. x/19.05.2016.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 9 Legea nr. 554/2004, conform căruia "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe poate introduce acţiune la instanţa de contencios administrativ, însoţită de excepţia de neconstituţionalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituţionalităţii ordonanţei sau a dispoziţiei din ordonanţă. (2) Instanţa de contencios administrativ, dacă apreciază că excepţia îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 29 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituţională şi suspendă soluţionarea cauzei pe fond. (3) După pronunţarea Curţii Constituţionale, instanţa de contencios administrativ repune cauza pe rol şi dă termen, cu citarea părţilor. Dacă ordonanţa sau o dispoziţie a acesteia a fost declarată neconstituţională, instanţa soluţionează fondul cauzei; în caz contrar, acţiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situaţia în care decizia de declarare a neconstituţionalităţii este urmarea unei excepţii ridicate în altă cauză, acţiunea poate fi introdusă direct la instanţa de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curţii Constituţionale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acţiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum şi, după caz, obligarea unei autorităţi publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operaţiuni administrative."

În privinţa O.U.G. nr. 91/2019, Înalta Curte observă că prin decizia nr. 198/24.03.2021 Curtea Constituţională a României a stabilit următoarele:

"Admite obiecţia de neconstituţionalitate formulată de un număr de 33 senatori aparţinând Grupului parlamentar al B. din Senat şi constată că Legea pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 91/2019 privind desfiinţarea Institutului Revoluţiei Române din decembrie 1989 sunt neconstituţionale, în ansamblul lor. Definitivă şi general obligatorie."

În acest context, având în vedere temeiul juridic al acţiunii şi pretenţiile concrete ale reclamantului - despăgubiri materiale şi morale pentru prejudicial creat printr-un ordonanţă de guvern declarată neconstituţională, iar nu drepturi salariale solicitate de la angajator, Înalta Curte reţine că litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ, competenţa materială de soluţionare a cauzei urmând a se stabili conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.l

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.