Supreme Court material jurisdiction and direct access exclusivity in administrative litigation
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court admitted its own lack of material jurisdiction and declined competence, ordering the transfer of the case to the Vaslui Court of Appeal — specialized administrative and fiscal division. The dispute involved a plaintiff’s direct appeal to the Supreme Court seeking a ruling on alleged procedural violations by lower court magistrates and administrative damages, bypassing the mandatory initial instance. The Court determined it lacked direct jurisdiction to hear substantive claims in the first instance unless expressly provided for by special law, relying on the Civil Procedure Code provisions governing the Supreme Court’s material competence and the specific venue rules under Law No. 554/2004 for natural persons in administrative litigation.
Legislator headnote
AI generatedart. 22 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, art. 16 din Legea nr. 554/2004, art. 248 alin. (1) C. proc. civ, art. 97 C. proc. civ, art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001, art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2001; Supreme Court material jurisdiction and direct access exclusivity in administrative litigation: Reglementând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. statuează că aceasta judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra cererii de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. x/2020 şi precizată ulterior reclamantul A. a invocat încălcarea drepturilor sale procesuale şi constituţionale de către magistraţi şi grefieri din cadrul Tribunalului Vaslui, prin refuzul repetat al acestora de a-i soluţiona cererile întemeiate pe dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 554/2001, art. 52 şi 126 din Constituţia României, art. 16 din Legea nr. 554/2004.
Reclamantul a precizat expres că litigiul este unul de contencios administrativ, iar pentru vătămarea produsă a solicitat şi acordarea de daune morale.
Examinând cu prioritate, astfel cum impun dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepţia necompetenţei sale materiale, Înalta Curte reţine următoarele:
Reglementând competenţa materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dispoziţiile art. 97 C. proc. civ. statuează că aceasta judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege, recursurile în interesul legii, cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept, precum şi orice alte cereri date prin lege în competenţa sa.
Astfel, din textul legal sus citat rezultă că instanţa supremă nu poate fi sesizată direct cu soluţionarea pe fond a unei cereri decât în cazurile expres şi limitativ prevăzute de legi speciale, ipoteză care, în speţă, nu este realizată.
Dispoziţiile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 stabilesc faptul că "În cazul în care o persoană se consideră vătămată în drepturile sale, prevăzute în prezenta lege, aceasta poate face plângere la secţia de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază sau în a cărei rază teritorială se află sediul autorităţii ori al instituţiei publice."
În mod similar, textul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2001 prevede că "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate şi, eventual, reparaţii pentru daune morale. De asemenea se poate adresa instanţei de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, precum şi prin refuzul de efectuare a unei anumite operaţiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. Motivele invocate în cererea de anulare a actului nu sunt limitate la cele invocate prin plângerea prealabilă."
Cum, dreptul comun în materia contenciosului administrativ îl reprezintă Legea nr. 554/2004, raportat la calitatea reclamantului de persoană fizică şi la domiciliul acestuia din comuna Puieşti, jud. Vaslui, Înalta Curte reţine că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Reclamantul persoană fizică … se adresează exclusiv instanţei de la domiciliul … său."
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispoziţiilor art. 132 alin. (3) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 95 pct. 4 din acelaşi cod, având în vedere şi dispoziţiile redate anterior, Înalta Curte va admite excepţia necompetenţei sale materiale invocată din oficiu şi va declina competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vaslui - complet specializat de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite excepţia necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, invocată din oficiu.
Declină competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. în favoarea Tribunalului Vaslui - complet specializat de contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.