Pension recalculation dispute: civil versus administrative jurisdiction over social insurance claims challenging normative pension value changes

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 30.03.2021 pe rolul Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal şi precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanţelor şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, anularea O.U.G. nr. 8/18.02.2021 prin care se menţine valoarea punctului de pensie de 1.442 RON în cursul anului 2021; repunerea în vigoare a art. 86 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 127/2019, care prevede o valoare a punctului de pensie de 1.875 RON de la 1 septembrie 2021; restituirea sumelor reprezentând diferenţele rezultate din aplicarea Legii nr. 127/2019, plata valorii punctului de pensie de 1.875 RON cu valoarea punctului de referinţă de 75 de RON, începând cu 1 septembrie 2021, actualizată cu rata medie a inflaţiei la momentul plăţii efective, cu dobânda legală şi o nouă decizie de revizuire a pensiei; majorarea cuantumului pensiei prin aplicarea Legii nr. 127/2019, respectiv a art. 152 alin. (4) care prevede o mărire a punctului de pensie pe perioada 1 februarie 1975 - 1 aprilie 2001 cu 10% persoanelor care nu fac dovada venitului lunar brut realizat începând cu data de 1 septembrie 2021; obligarea Guvernului la plata unor daune materiale în cuantum de 10.000 RON, apreciind că dovezile administrate sunt evidente, în condiţiile existenţei unui prejudiciu moral.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 933/CA din data de 20 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Braşov, invocată din oficiu, şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate şi precizate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministrul României, Guvernul României, Ministrul Finanţelor şi Ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale, în favoarea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

În considerentele sentinţei a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum şi faptul că reclamanta a solicitat anularea unui act normativ - O.U.G. nr. 8/2021, ceea ce atrage, în condiţiile art. 99 alin. (2) C. proc. civ., competenţa curţii de apel, având în vedere că atunci când există mai multe capete de cerere, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 144/2021 din data de 09 decembrie 2021, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu; a declinat competenta de soluţionare a acţiunii formulate şi precizate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii: Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi Casa Judeţeană de Pensii Braşov, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a înaintat dosarul la Î.C.C.J., secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că ordonanţele de urgenţă sunt acte normative cu putere de lege ce nu sunt supuse controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ, care se poate pronunţa doar asupra efectelor vătămătoare ale unei ordonanţe sau dispoziţii din aceasta, declarate neconstituţionale de către Curtea Constituţională, potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Consideră că nu se poate reţine că obiectul principal al cererii de chemare în judecată este anularea O.U.G. nr. 8/2021.

A mai reţinut că prin precizările formulate în faţa Curţii de Apel Braşov, reclamanta a clarificat obiectul cererii de chemare în judecată, arătând că litigiul are ca obiect valoarea punctului de pensie şi faptul că nu a învestit instanţa cu anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile acestui act normativ.

Totodată, reclamanta a indicat punctual pretenţiile pe care înţelege să le formuleze, după cum urmează: obligarea pârâtei Casa de Pensii Braşov la restituirea diferenţelor de pensie şi la plata valorii punctului de pensie; obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021 în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021; majorarea cuantumului pensiei; obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

În acest context, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal a apreciat că acţiunea reclamantei are ca obiect principal obligarea pârâtei Casa de Pensii Braşov la acordarea de despăgubiri cauzate prin ordonanţe ale Guvernului, acţiune care se circumscrie ipotezei reglementate de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004.

De asemenea, a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 95 pct. 1 C. proc. civ., tribunalul are plenitudine de competenţă în judecarea pe fond a cererilor în materia contenciosului administrativ, iar faţă de pretenţia vizând obligarea pârâtei Casa de Pensii Braşov la restituirea diferenţelor de pensie şi la plata valorii punctului de pensie, în raport de rangul autorităţii, potrivit art. 10 din Legea 554/2004 competenţa revine tribunalului.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte competenţa materială de soluţionare a cauzei, din perspectiva obiectului cererii de chemare în judecată, respectiv de pretenţiile concrete deduse judecăţii.

În acest sens, Înalta Curte constată că se impune a fi avută în vedere precizarea reclamantei cu privire la pretenţiile deduse judecăţii, formulată în faţa Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care a arătat că litigiul are ca obiect valoarea punctului de pensie şi faptul că nu a învestit instanţa cu anularea O.U.G. nr. 8/2021, ci a solicitat acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispoziţiile acestui act normativ.

Reclamanta a precizat că înţelege să solicite: obligarea pârâtei Casa de Pensii Braşov la restituirea diferenţelor de pensie şi la plata valorii punctului de pensie; obligarea pârâţilor la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin publicarea O.U.G. nr. 8/2021 în Monitorul Oficial al României nr. 168/18.02.2021; majorarea cuantumului pensiei; obligarea Guvernului la plata de daune morale în valoare de 10.000 RON.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că prin prezentul demers judiciar reclamanta urmăreşte recalcularea pensiei prin aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, invocând nerespectarea de către factorii decizionali, a dispoziţiilor care prevăd că punctul de pensie va creşte cu 40% de la data de 01.09.2020.

Înalta Curte constată că reclamanta nu supune judecăţii examinarea legalităţii unui act administrativ (nici tipic şi nici asimilat, câtă vreme nu a făcut referire la vreun act administrativ unilateral pe care îl contestă).

De asemenea, acţiunea formulată nu prezintă configuraţia unei cereri în despăgubiri, formulate în condiţiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, întrucât, în atare situaţie, reclamanta ar fi trebuit să probeze faptul că s-a adresat anterior instanţei de contencios administrativ cu o cerere în anularea actului administrativ vătămător, care să fi fost admisă.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.

Competenţa instanţei de contencios administrativ nu este una intuitu personae, respectiv calitatea de instituţie/autoritate publică a uneia din părţi nu atrage automat aplicarea jurisdicţiei contenciosului administrativ.

Deoarece competenţa instanţei de contencios administrativ este una specială, derogatorie de la dreptul comun şi care intervine doar în cazurile şi condiţiile expres şi limitativ prevăzute de legiuitor, simpla calitate de autoritate publică a părţilor implicate nu atrage automat competenţa instanţei de contencios administrativ.

În raport cu obiectul cererii, având în vedere împrejurarea că raportul juridic care a condus la sesizarea instanţei nu este unul de drept public, întrucât obiectul acţiunii îl constituie plata unor diferenţe de drepturi băneşti derivate din pensie, reclamate ca fiind cuvenite prin aplicarea unor dispoziţii legale din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, Înalta Curte constată că raportul juridic dedus judecăţii este unul civil, guvernat de normele privind asigurările sociale.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantei, competenţa de soluţionare a cauzei este cea reglementată de dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", precum şi de prevederile art. 95 din C. proc. civ., conform cărora "Tribunalul judecă: 1. în primă instanţă, toate cererile care nu sunt date prin lege în competenţa altor instanţe", motiv pentru care litigiul de faţă va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

De altfel, şi art. 140 din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii, articol ce urmează să intre în vigoare la data de 1 septembrie 2023 (potrivit art. 182 alin. (1) din această lege), prevede că:

"Jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel."

Prin urmare, competenţa soluţionării cauzei revine tribunalului, secţia specializată în conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă pe care, de altfel, reclamanta a ales să o învestească iniţial.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâţii Prim-Ministru B., Casa Judeţeană de Pensii Braşov, Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, în favoarea Tribunalului Braşov, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.