Mandatory judicial suspension upon non-appearance of both parties and absence of written request for judgment in absentia
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as unfounded, thereby upholding the Court of Appeal’s order to suspend the proceedings. The dispute concerned the legality of a procedural suspension order issued by the Court of Appeal, which had halted a lawsuit against the Bucharest Court of Appeal due to the non-appearance of both legally summoned parties. The appeal was rejected because the court found that Article 411(1)(2) of the Civil Procedure Code imposes an imperative, not discretionary, obligation to suspend the case when no parties appear and no written request for judgment in absentia is filed; consequently, the suspension was a mandatory measure to respect the right to defense and the principle of contradiction, and the appellant retained the right to reopen the case under Article 415(1) rather than voiding the suspension.
Legislator headnote
AI generatedart. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ, art. 415 alin. (1) C. proc. civ, art. 223 alin. (3) C. proc. civ, art. 496 C. proc. civ; Mandatory judicial suspension upon non-appearance of both parties and absence of written request for judgment in absentia: Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi (2) şi art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi repunerea pe rol a cauzei, în vederea judecării acesteia.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti sub nr. x/2021, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 56/18.01.2021 pronunţată în dosarul nr. x/2017, prin care
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibil recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 18.06.2019, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal în contradictoriu cu intimatul-pârât Tribunalul Bucureşti.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin încheierea din data de 10 iunie 2021 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, în baza art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea cauzei privind pe contestatorul A. în contradictoriu cu intimatul Tribunalul Bucureşti .
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate şi, în temeiul dispoziţiilor art. 414 alin. (1) şi (2) şi art. 415 alin. (1) C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii şi repunerea pe rol a cauzei, în vederea judecării acesteia.
Deşi a fost legal citat, intimatul Tribunalul Bucureşti nu a depus întâmpinare şi nu a formulat apărări în cauză.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., "judecătorul va suspenda judecata când niciuna dintre părţi, legal citate, nu se înfăţişează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."
Din configuraţia textului legal citat, rezultă aceste dispoziţii au caracter imperativ, iar nu facultativ. Măsura de suspendare a judecăţii se întemeiază pe voinţa prezumată a părţilor de a nu mai continua procedura judiciară, prezumţie dedusă din faptul neprezentării părţilor la termenul de judecată la care au fost legal citate şi din inexistenţa la dosar a unei solicitări de judecată în lipsă.
De asemenea, la instituirea acestei măsuri legiuitorul a avut în vedere şi necesitatea respectării dreptului la apărare al părţilor şi a principiului contradictorialităţii procesului civil.
Conform dispoziţiilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., judecata cauzei nu este împiedicată chiar dacă părţile litigante, legal citate, lipsesc, însă cel puţin una dintre ele a cerut, în scris, judecata cauzei în absenţa lor.
Verificând dosarul curţii de apel, Înalta Curte constată că niciuna din părţi nu s-a prezentat la strigarea dosarului de la termenul de judecată din 10 iunie 2020 şi nici nu a fost depus vreun act de procedură în cuprinsul căruia să fie inserată menţiunea solicitării de judecare a cauzei în lipsă. Mai mult decât atât, recurentul nu a invocat o situaţie contrară sau o omisiune a instanţei de a observa o astfel de solicitare expresă din partea părţilor.
Pe de altă parte, nu se poate vorbi despre o îngrădire a accesului la justiţie, întrucât chiar şi nereţinându-se existenţa unor impedimente în luarea măsurii suspendării, recurentul are posibilitatea formulării unei cereri de repunere pe rol a cauzei în condiţiile art. 415 alin. (1) C. proc. civ., conform căruia judecata cauzei se reia "prin cererea de redeschidere făcută de una dintre părţi, când suspendarea s-a dispus prin învoirea părţilor sau din cauza lipsei lor", manifestare de voinţă ce ar fi acordat un plus de celeritate soluţionării pricinii.
Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este afectată de nelegalitate, în temeiul dispoziţiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 10 iunie 2021 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 09 decembrie 2021.