Competence conflict over former parliamentary age-limit indemnity: social security pension status versus administrative act classification

Şedinţa publică din data de 3 februarie 2022

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita, secţia civilă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, anularea ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Harghita, secţia civilă

Prin sentinţa civilă nr. 917 din 06 octombrie 2021, pronunţată de Tribunalul Harghita, secţia civilă, s-a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi s-a declinat în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia de contencios administrativ şi fiscal, competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor.

În considerentele sentinţei a reţinut că reclamanţii nu contestă o decizie emisă de casa teritorială de pensii, ci ordine emise de Secretarul general al Camerei Deputaţilor în executarea art. II din Legea nr. 7/24.02.2021, iar indemnizaţia pentru limită de vârstă nu este un drept de asigurări sociale, care să atragă competenţa jurisdicţiei asigurărilor sociale, ci constituie un beneficiu specific calităţii de fost parlamentar, care se achită din bugetul de stat prin bugetul Camerei Deputaţilor şi al Senatului.

Tribunalul a apreciat că trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 263/2010 din cuprinsul art. 49 din Legea nr. 96/2006 s-a făcut strict pentru stabilirea momentului de la care parlamentarii pot beneficia de o astfel de indemnizaţie, fără ca acest lucru să transforme dreptul respectiv în unul de asigurări sociale.

A mai reţinut că ordinul Secretarului general al Camerei Deputaţilor, emis pentru reclamant la încetarea plăţii indemnizaţiei pentru limită de vârstă, în executarea Legii nr. 7/24.02.2021, are natura unui act administrativ cu caracter individual în sensul prevederilor art. 2 lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II- a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa nr. 129 din 14 decembrie 2021, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa materială de soluţionare a acţiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă - complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale; a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 96/2006 şi că acordarea dreptului la indemnizaţia pentru limită de vârstă este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor vârstei standard de pensionare, prevăzute în anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010, legată de drepturile de pensie, sens în care a apreciat că natura juridică a acestui drept nu poate fi diferită, respectiv de asigurări sociale.

A mai reţinut că perioadele de mandat de parlamentar se valorificau la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 7/2006 sau odată cu stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006.

Astfel, caracterul indemnizaţiei pentru limită de vârstă de drept revine asigurărilor sociale, chiar dacă, înainte de abrogarea art. 49 de către Legea nr. 7/2021, legiuitorul încadra indemnizaţia pentru limită de vârstă ca venit din altă sursă - art. 49 alin. (8), calificând în mod expres indemnizaţia pentru limită de vârstă ca fiind o "pensie de serviciu", iar O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu se referă şi la indemnizaţia pentru limită de vârstă acordată în temeiul dispoziţiilor art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Concluzionând, a reţinut că indemnizaţia pentru limită de vârstă cuvenită foştilor membri ai Parlamentului României, prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi al senatorilor, are caracterul unui drept la pensie, reprezentând o contraprestaţie socială acordată de lege foştilor parlamentari după împlinirea vârstei standard de pensionare, pentru activitatea desfăşurată în perioada ocupării funcţiei de demnitate publică.

Prin urmare, apreciind că este inclusă în categoria drepturilor de asigurări sociale, contestaţiile formulate în legătură cu refuzul acordării acestei prestaţii sociale sunt de competenţa tribunalelor, complete specializate de dreptul muncii şi asigurări sociale, în temeiul dispoziţiilor art. 152 şi art. 153 din Legea nr. 263/2010.

În acest sens, a invocat Decizia nr. 27/04.12.2017 pronunţată de Î.C.C.J. - Completul pentru soluţionarea recursurilor în interesul legii şi Decizia nr. 2366 din 08.05.2019, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte caracterul indemnizaţiei pentru limită de vârstă solicitate, în raport cu care se stabileşte competenţei materială de soluţionare a cauzei.

Instanţa a fost învestită cu o cerere prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 785/10.03.2021, emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă şi obligarea pârâţilor la repunerea în plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă începând cu data de 27.02.2021, la zi.

Instanţele aflate în conflict şi-au declinat reciproc competenţa în funcţie de interpretarea dată naturii indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de art. 49 din Legea nr. 96/2006.

Înalta Curte reţine că demersul judiciar ce formează obiectul prezentului litigiu vizează anularea Ordinului nr. 785/10.03.2021 emis de Secretarul General al Camerei Deputaţilor, prin care reclamantului i s-a comunicat că la data de 27.02.2021 încetează plata indemnizaţiei pentru limită de vârstă ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021 pentru modificarea Legii nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Ordinul respectiv a fost emise potrivit art. 49 din Legea nr. 96/2006 privind statutul deputaţilor şi senatorilor, astfel cum era în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2021, conform căruia deputaţii şi senatorii care îndeplineau condiţiile vârstei standard de pensionare, eşalonate, după caz, în Anexele nr. 5 şi 6 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, sau ale vârstei standard reduse în conformitate cu prevederile aceleaşi legi sau ale altor legi speciale, aveau dreptul la acordarea, la încetarea mandatului, la indemnizaţie pentru limită de vârstă, dacă nu erau realeşi pentru un nou mandat.

Reţine Înalta Curte că aceste drepturi au fost introduse prin Legea nr. 357/2015 pentru completarea Legii nr. 96/2006, din expunerea de motive care a însoţit adoptarea acestei legi reieşind că intenţia legiuitorului a fost aceea ca această indemnizaţie să aibă natura juridică a unei pensii de serviciu.

Înalta Curte constată că litigiul de faţă este unul de asigurări sociale, întrucât reclamantul a supus controlului instanţei de judecată modalitatea în care emitentul ordinului a aplicat prevederile referitoare la stabilirea pensiilor din Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor.

Caracterul de drept de asigurări sociale al indemnizaţiei pentru limită de vârstă rezultă şi din dispoziţiile art. 3 alin. (5) din Hotărârea Birourilor permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului nr. 1/2016 de aprobare a Normelor Metodologice privind acordarea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzute de Legea nr. 96/2006 privind Statutul deputaţilor şi al senatorilor, care prevăd că:

"Deputaţii şi senatorii care au valorificat perioadele de mandat la stabilirea pensiei de serviciu conform Legii nr. 7/2006 privind Statutul funcţionarului public parlamentar, republicată cu modificările şi completările ulterioare, nu pot valorifica aceleaşi perioade de mandat şi pentru a solicita indemnizaţia pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006 republicată".

Totodată, se observă că norma specială reglementată de Legea nr. 96/2006 nu face trimitere la normele de competenţă prevăzute de legea contenciosului administrativ.

De asemenea, nici calitatea emitentului ordinului de încetare la plată a indemnizaţiei pentru limită de vârstă nu este de natură a atrage de plano competenţa instanţei de contencios administrativ, întrucât o astfel de competenţă specială intervine doar în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de legiuitor.

Astfel, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a reţinut în mod corect că perioadele de mandat de parlamentar se valorificau fie la stabilirea pensiei de serviciu, conform Legii nr. 7/2006, fie odată cu stabilirea indemnizaţiei pentru limită de vârstă prevăzută de Legea nr. 96/2006, apreciind că, din această perspectivă, este vorba de un drept inclus în categoria drepturilor de asigurări sociale.

Prin urmare, raportat la obiectul cauzei, respectiv drepturile de pensie ale reclamantului, şi în lipsa unor reglementări speciale, competenţa de soluţionare a cauzei este cea reglementată de dispoziţiile Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.

În concluzie, având în vedere şi dispoziţiile art. 152 din Legea nr. 263/2010 potrivit cărora "jurisdicţia asigurărilor sociale se realizează prin tribunale şi curţi de apel", precum şi prevederile art. 95 din C. proc. civ., litigiul va fi soluţionat în primă instanţă de tribunal, în complet specializat de asigurări sociale.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Parlamentul României - Camera Deputaţilor şi Secretarul General al Camerei Deputaţilor, în favoarea Tribunalului Harghita, secţia civilă.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 3 februarie 2022.