Negative jurisdictional conflict in administrative litigation over forest authority refusal of state aid: priority of main act over accessory compensation claim

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal la data de 04.12.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să se constate refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Timişoara de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, exprimat în actul administrativ nr. 8627/15.07.2020, cu consecinţa obligării pârâţilor, în solidar:

1. la plata sumei de 59.337,05 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 351,60 ha, încadrată de tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014;

2. la plata dobânzilor aferente calculate asupra debitului principal în cuantum de 59.337,05 RON, începând cu data de 15.06.2020 - dată la care a depus cererea nr. x/15.06.2020 la Garda Forestieră Timişoara, până la plata efectivă a debitului.

3. la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Hotărârea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 321 din data de 29 aprilie 2021, pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că, în speţă, nu se poate realiza stabilirea competenţei în funcţie de pragul valoric prevăzut de art. 10 din Legea nr. 554/2004. Având în vedere că reclamanta solicită instanţei obligarea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor să efectueze o anumită operaţiune administrativă, respectiv achitarea debitului pretins, iar Ministerul este o autoritate publică centrală, competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de apel, iar nu tribunalului.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal

Prin sentinţa civilă nr. 188 din data de 20 octombrie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.

În considerentele acestei sentinţe s-a reţinut că litigiul dedus judecăţii este unul de contencios administrativ generat de refuzul Gărzii Forestiere Timişoara de acordare a unor compensaţii reprezentând contravaloarea produselor pe care proprietarii de terenuri forestiere nu le recoltează, din cauza funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice care determină restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, refuz considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004. În speţă, competenţa materială se stabileşte după poziţionarea emitentului actului în sistemul administraţiei publice (autorităţi centrale sau locale), conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, neavând importanţă din acest punct de vedere faptul că reclamanta a formulat şi un capăt de cerere accesoriu în contradictoriu cu autoritatea publică centrală, Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor.

II. Decizia ÎCCJ pronunţată în regulator de competenţă.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că "există conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior şi-au declarat necompetenţa".

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competenţă priveşte norma de drept aplicabilă situaţiei deduse judecăţii, din perspectiva competenţei materiale de soluţionare a cauzei.

Reclamanta A. a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, să se constate refuzul nejustificat al Gărzii Forestiere Timişoara de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, exprimat în actul administrativ nr. 8627/15.07.2020, cu consecinţa obligării pârâţilor, în solidar:

1. la plata sumei de 59.337,05 RON, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 351,60 ha, încadrată de tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Retezat pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014;

2. la plata dobânzilor aferente calculate asupra debitului principal în cuantum de 59.337,05 RON, începând cu data de 15.06.2020- dată la care a depus cererea nr. x/15.06.2020 la Garda Forestieră Timişoara, până la plata efectivă a debitului.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de RON se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Dispoziţiile art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 instituie două criterii de determinare a competenţei instanţei de fond, respectiv criteriul valoric şi criteriul rangului autorităţii emitente în cadrul sistemului administrativ.

Înalta Curte reţine că competenţa instanţei de contencios administrativ nu este determinată strict de cadrul procesual pasiv, ci şi de obiectul principal al cererii de chemare cu care a fost investită. Astfel, în situaţia în care persoana care se consideră vătămată înţelege să cheme în judecată atât o autoritate publică locală, cât şi una centrală, pentru stabilirea instanţei competente este esenţială identificarea actului administrativ contestat, tipic sau asimilat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. c) şi i) şi art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

În cauza de faţă, obiectul principal al cererii îl reprezintă anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră Braşov, respectiv adresa nr. x/15.07.2020, pe care reclamanta o apreciază a fi un refuz nejustificat de acordare a unor drepturi.

Cererea de acordare a despăgubirilor reprezentate de contravaloarea produselor lemnoase pe care reclamanta nu le-a putut recolta în calitate de proprietar, îndreptată împotriva ambilor pârâţi, are caracter accesoriu faţă de capătul principal de cerere, fiind, astfel, incidente prevederile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora:

"(1) Cererile accesorii, adiţionale, precum şi cele incidentale se judecă de instanţa competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competenţa materială sau teritorială a altei instanţe judecătoreşti (...)".

În considerarea specificului cererilor formulate în contencios administrativ, acţiunea vizând plata despăgubirilor nu poate avea decât caracter accesoriu în raport de capătul principal de cerere, fiind o consecinţă a înlăturării actului administrativ nelegal, potrivit art. 8 alin. (1), coroborat cu art. 18 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte are în vedere şi soluţia de principiu adoptată în şedinţa judecătorilor secţiei de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie din 7 mai 2018, potrivit căreia: "În acţiunile introduse de Asociaţiile Composesorale în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Apelor şi Pădurilor şi Gărzile Forestiere judeţene, prin care se solicită anularea adreselor prin care s-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării compensaţiilor prevăzute de art. 97 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 46/2008 - Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, competenta de soluţionare a cauzei se stabileşte în favoarea tribunalului, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în raport de capătul de cerere principal - anularea actului administrativ emis de pârâta Garda Forestieră".

Prin urmare, competenţa materială de soluţionare a cauzei aparţine tribunalului administrativ-fiscal, fiind determinată de poziţionarea în sistemul autorităţilor publice a emitentului actului administrativ contestat, în cazul de faţă Garda Forestieră Timişoara, autoritate publică locală.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Mediului, Apelor şi Pădurilor, în favoarea Tribunalului Hunedoara, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.