Administrative procedure: suspension of execution for well-justified case and imminent damage under Law No. 554/2004

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Alba Iulia sub nr. dosar x/2021, reclamantul Doctor Arheolog Expert A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural şi Comisia Naţională de Arheologie, a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 933/DPC/05.02.2021 emise de Comisia Naţională de Arheologie până la pronunţarea instanţei de fond privind cererea de anulare a acestei decizii.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 95/2021 din 26 aprilie 2021 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Comisia Naţională de Arheologie invocată prin întâmpinare.

A fost admisă cererea de suspendare a executării Deciziei nr. 933/05.02.2021 emise de Comisia Naţională de Arheologie, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural şi Comisia Naţională de Arheologie şi în consecinţă:

S-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 933/05.02.2021 emise de Comisia Naţională de Arheologie până la pronunţarea instanţei de fond.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs pârâtul, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinţei şi reţinerea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului, a arătat că Comisia Naţională de Arheologie funcţionează ca organism ştiinţific de specialitate, fără personalitate juridică, astfel că aceasta nu poate sta singură în judecată, iar în aceste condiţii se impune admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a arătat că instanţa de fond a reţinut o stare de fapt în contradicţie cu starea reală, dintr-o analiză superficială a probatoriului administrat în cauză, raportat la prevederile legale aplicabile.

Cu privire la analiza actelor administrative contestate în prezenta cauză, a arătat recurentul că instanţa de fond a reţinut faptul că intimatului-reclamant nu i s-a respectat dreptul la apărare prin necomunicarea actelor care au stat la baza emiterii deciziei, iar în continuare recurentul a prezentat situaţia de fapt, menţionând şi faptul că legea nu cuprinde criterii clare cu privire la delimitarea noţiunii de caz bine justificat.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, a susţinut că aceasta nu este îndeplinită, deoarece continuarea cercetării arheologice nu poate fi împiedicată prin suspendarea intimatului-reclamant, aceasta putând fi continuată prin desemnarea altui expert arheolog. Totodată, a arătat că nu pot fi primite argumentele invocate de instanţă cu privire la prejudiciul creat intimatului-reclamant prin decizia de suspendare, atâta vreme cât actul emis se bucură de prezumţia de legalitate.

4. Apărările intimatului

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii şi excepţia netimbrării recursului, solicitând în subsidiar respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepţiile invocate de intimatul-reclamant, Înalta Curte constată că acestea sunt neîntemeiate şi urmează să fie respinse ca atare.

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii recursului, Înalta Curte reţine că recurentul a formulat critici în ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei pagubei iminente, precum şi în ceea ce priveşte soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

În ceea ce priveşte excepţia netimbrării recursului, se constată că recurentul a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru corespunzătoare recursului, în cuantum de 100 RON .

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamantul a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Culturii - Direcţia Patrimoniu Cultural şi Comisia Naţională de Arheologie, suspendarea executării Deciziei nr. 933/DPC/05.02.2021 emise de Comisia Naţională de Arheologie până la pronunţarea instanţei de fond privind cererea de anulare a acestei decizii.

În ceea ce priveşte soluţia asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Naţionale de Arheologie, Înalta Curte constată că aceasta este corectă, având în vedere, astfel cum a arătat şi instanţa de fond, calitatea acesteia de emitent al actului contestat, precum şi faptul că, în materia contenciosului administrativ, nu este relevantă personalitatea juridică a autorităţii publice chemate în judecată, ci capacitatea ei de drept administrativ, care constă în aptitudinea prevăzută de lege de a realiza prerogativele de putere publică şi de a asigura organizarea executării şi executarea în concret a legii.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, soluţia primei instanţe de admitere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Conform dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004:

"În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond".

Astfel, pentru a se dispune măsura de suspendare a executării actului administrativ, art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune două condiţii cumulative, şi anume: (1) cazul bine justificat, definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din lege, ce constă în anumite împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ; (2) paguba iminentă, definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din aceeaşi lege, definită ca fiind prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.

În dreptul administrativ român operează, cu titlul de principiu, prezumţia de legalitate a actelor administrative, care sunt executorii din oficiu, iar cele două condiţii prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin sensul lor restrictiv imperativ, denotă caracterul de excepţie al măsurii suspendării executării actului normativ, presupunând dovedirea efectivă a unor împrejurări conexe regimului administrativ aplicabil, care să fie de natură a argumenta existenţa unui caz bine justificat şi iminenţa producerii pagubei.

În ceea ce priveşte cazul bine justificat, Înalta Curte reţine că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici concrete cu privire la argumentele avute în vedere de instanţa de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Această examinare presupune existenţa unor critici concrete cu privire la soluţia atacată, pentru a permite instanţei de recurs să stabilească dacă sentinţa este conformă cu normele legale incidente în speţă.

Prin urmare, în soluţionarea căii de atac a recursului, instanţa nu poate proceda la o reanalizare a susţinerilor din cererea de chemare în judecată, acestea fiind deja examinate de prima instanţă, ci numai la examinarea motivelor de nelegalitate care trebuie menţionate în cererea de recurs, în conformitate cu dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

În ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, astfel cum aceasta este definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanţa de fond a apreciat în mod corect că este îndeplinită, raportat la lipsa veniturilor salariale ale reclamantului, precum şi la amploarea şi importanţa cercetării arheolorgice privind proiectul de reabilitare a căii ferate Simeria - Curtici - Frontieră, componentă a coridorului IV Pan European, localitatea Veţel, în situl arheologic Micia, jud. Hunedoara, al cărui responsabil ştiinţific de şantier este reclamantul.

Este corectă concluzia instanţei de fond în sensul că suspendarea reclamantului afectează în mod direct derularea proiectului finanţat din fonduri europene, determinând întârzieri importante în finalizarea cercetării.

Condiţia pagubei iminente presupune producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, dar cu toate acestea, iminenţa prejudiciului nu trebuie dovedită cu certitudine absolută, ci este suficient, mai ales atunci când realizarea prejudiciului depinde de intervenţia unui ansamblu de factori, ca acesta să poată fi prevăzut cu un grad de probabilitate suficient de mare, cum este cazul şi în situaţia dedusă prezentei judecăţi.

În concluzie, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Culturii împotriva sentinţei nr. 95/2021 din 26 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepţiile nulităţii şi netimbrării recursului.

Respinge recursul declarat de Ministerul Culturii împotriva sentinţei nr. 95/2021 din 26 aprilie 2021 pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.