Police officer's cassation appeal annulled for non-compliance, incidental appeal moot; lower judgments stand

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursurilor de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin acţiunea înregistrată iniţial sub nr. x/2013, la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A., prin reprezentant, şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" au chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României, Ministrul Afacerilor Interne, Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi, solicitând: 1. anularea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 555/2001 (publicata în Monitorul Oficial nr. 334 din 22.06.2001) şi ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001 privind procedurile pentru supunerea proiectelor de acte normative spre adoptare Guvernului; 2. să se constatate inexistenţa juridică a ordinului Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 privind cercetarea disciplinara a personalului din Ministerul de interne; 3. să se constatate că ordinul Ministrului Afacerilor Interne nr. 400/2004 nu este un "act normativ", din perspectiva Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor fundamentale (CEDO); 4. să se constate că IPJ Iaşi a încălcat dreptul fundamental al reclamantei A. la informaţie de interes personal, prin omisiunea de a comunica, reclamantei, actul administrativ individual emis sub titlul Dispoziţia IPJ laşi nr. 8829 din 26.08.2013 prin care reclamanta, agent de politie din cadrul IPJ Iaşi, a fost sancţionată disciplinar cu "mustrare scrisă"; 5. să se constate că s-a prescris dreptul IPJ Iaşi de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară în cauza disciplinară finalizată cu emiterea dispoziţiei IPJ Iaşi nr. 8829 din 26.08.2013 (prin care reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu "mustrare scrisa") ca urmare a necomunicării dispoziţiei în cauza, în termenul legal de "maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile"; 6. să fie obligaţi pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

La data de 13.03.2014, Ministerul Afacerilor Interne a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Ministrul afacerilor interne, arătând că Ordinul MAI nr. 400/2004 a fost emis de minister şi că în cauză reclamantul a chemat în judecată o persoană fizică aflată în raporturi de funcţie cu Ministerul Afacerilor Interne, şi nu autoritatea publică emitentă a actului administrativ contestat. Prin sentinţa nr. 117/23.05.2014, a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta A. prin reprezentant Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României; s-au respins, ca inadmisibile, capetele de cerere din acţiune privind constatarea inexistenţei juridice a Ordinului MAI nr. 400/2004, respectiv constatarea că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este un act normativ, formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne; s-au disjuns şi s-au declinat în favoarea Tribunalului Iaşi capetele de cerere 4 şi 5 având ca obiect să se constate că Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi a încălcat dreptul reclamantei la informaţie de interes personal, respectiv că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară.

Prin decizia nr. 3112/10.11.2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013 a fost admis recursul declarat de Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" şi A. împotriva sentinţei nr. 117/23.05.2014 a Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost casată sentinţa recurată şi s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2013* la Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Prin încheierea din data de 13.10.2017, a fost admisă excepţia necompetenţei materiale invocată de pârâtul Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi şi, în consecinţă, a fost disjunse şi declinate în favoarea Tribunalului Iaşi, capetele 4 şi 5 de cerere având ca obiect constatarea faptului că Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Iaşi a încălcat dreptul reclamantei la informaţie de interes personal şi a faptului că s-a prescris dreptul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi de a aplica reclamantei o sancţiune disciplinară; s-a dispus formarea unui nou dosar cu copii al înscrisurilor din prezenta cauză, cu menţiunea conform cu originalul, şi trimiterea acestuia la Tribunalul Iaşi în vederea soluţionării capetelor 4 şi 5 ale cererii de chemare în judecată; au fost respinse excepţiile privind cererea de intervenţie accesorie, invocate de reclamantă; a fost admisă în principiu cererea de intervenţie accesorie formulată de Ministerul Afacerilor Interne, în interesul pârâtului Ministrul afacerilor interne.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013, a fost respins capătul de cerere din acţiune privind anularea prevederilor art. 2 din H.G. nr. 555/2001 şi ale art. 27 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 555/2001, formulat de reclamanţii A., prin reprezentant Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul", şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul", în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

Au fost respinse, ca inadmisibile, capetele de cerere din acţiune privind constatarea inexistenţei juridice a Ordinului MAI nr. 400/2004, respectiv constatarea că Ordinul MAI nr. 400/2004 nu este un act normativ, formulate de reclamanţi în contradictoriu cu pârâtul Ministrul Afacerilor Interne.

A fost admisă cererea de intervenţie accesorie în interes alăturat pârâtului Ministrul Afacerilor Interne, formulată de intervenientul Ministerul Afacerilor Interne.

3. Cererile de recurs

3.1 Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au formulat recurs Sindicatul Poliţiştilor din România Diamantul şi A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care au solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, recurenţii au arătat că instanţa de fond a pornit de la premisa falsă că ordinele, instrucţiunile şi alte acte cu caracter normativ care au ca obiect reglementări din sectorul de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională, fără distincţie, ar avea automat, toate, un caracter militar.

Totodată, au arătat că sentinţa este casabilă întrucât încalcă principiul legalităţii din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, în lumina căruia dreptul/norma juridică trebuie să fie accesibilă şi previzibilă, iar caracterul normativ al unui act juridic este incompatibil cu caracterul militar şi nepublic.

Au susţinut că, în ceea ce priveşte OMAI 400/2004, Curtea Constituţională s-a pronunţat marginal în considerentele deciziei nr. 392/2014, în sensul că normele privind cercetarea disciplinară trebuie să respecte anumite cerinţe de stabilitate şi previzibilitate, ceea ce implică incompatibilitatea metodologiei de cercetare disciplinară a poliţiştilor cu caracterul militar care presupune lipsa publicităţii.

3.2 Ministrul Afacerilor Interne a depus recurs incident, arătând că instanţa de fond a respins acţiunea dedusă judecăţii însă, deşi a reţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocate de Ministru în raport de persoana pârâtă, nu s-a pronunţat asupra acesteia, omiţând în totalitate acest aspect, fiind astfel incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 şi 6 din C. proc. civ.

4. Apărările intimaţilor

4.1 Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliţie Judeţean Iaşi a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

4.2 Intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru lipsa timbrajului şi a arătat faptul că recurenţii-reclamanţi au invocat motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate. A solicitat respingerea recursului ca nefondat.

4.3 Intimatul-intervenient Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat că se constate că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică.

4.4 Intimatul-pârât Ministrul Afacerilor Interne a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând cu prioritate excepţia nulităţii recursului declarat de reclamanţii A. şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul", Înalta Curte constată că acest recurs este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele menţiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile şi în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.:

"Aceeaşi sancţiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Înalta Curte, având în vedere dispoziţiile art. 486 alin. (1) lit. d) coroborat cu dispoziţiile art. 488 alin. (1) şi art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., şi analizând recursul formulat în cauză, constată că, raportat la obiectul acţiunii şi soluţia dispusă de instanţa de fond prin sentinţa recurată, prin cererea de recurs nu s-au adus critici care să poată fi încadrate în niciunul dintre motivele de casare menţionate la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

În speţă, recursul formulat de recurenţii A. şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" nu conţine critici concrete aduse hotărârii instanţei de fond, ci doar aspecte privind situaţia de fapt ori argumente de drept lipsite de relevanţă în raport cu raţionamentul logico-juridic al instanţei, nefiind combătut practic niciunul dintre considerentele instanţei de fond.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmăreşte să supună Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie examinarea, în condiţiile legii, a conformităţii hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înţelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 488 din C. proc. civ.

Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanţa de recurs fiind învestită cu analiza conformităţii hotărârii recurate în raport cu dispoziţiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 din C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiţia motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege.

Deoarece recurenţii-reclamanţi nu s-au conformat exigenţelor cerute de lege şi nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres şi limitativ prevăzute de C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de faţă.

În ceea ce priveşte recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe, Înalta Curte constată că potrivit art. 472 alin. (2) din C. proc. civ.:

"(2) Dacă apelantul principal îşi retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect."

Legiuitorul a înţeles să transpună aplicarea acestor prevederi şi în privinţa procedurii de soluţionare a recursului, astfel că potrivit art. 491 alin. (1) din C. proc. civ.:

"(1) Recursul incident şi recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 şi 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispoziţiile art. 488 rămân aplicabile."

Prin urmare, Înalta Curte, văzând soluţia dată în privinţa recursului principal declarat de reclamanţii A. şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul", ce nu implică cercetarea fondului acestui recurs, în temeiul dispoziţiilor art. 496 din C. proc. civ. coroborat cu art. 472 alin. (2) şi respectiv art. 491 alin. (1) din acelaşi act normativ, va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul principal declarat de reclamanţii A. şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" împotriva sentinţei nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

Va constata rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul principal declarat de reclamanţii A. şi Sindicatul Poliţiştilor din România "Diamantul" împotriva sentinţei nr. 198/2017 din 18 decembrie 2017 pronunţate de Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal în dosarul nr. x/2013.

Constată rămas fără efect recursul incident declarat de pârâtul Ministrul Afacerilor Interne împotriva aceleiaşi sentinţe.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.