Public service recruitment competition legality appeal dismissed as unfounded

Şedinţa publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 09.02.2019 şi precizată ulterior, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci, anularea actelor administrative care au stat la baza respingerii contestaţiei cu nr. x/06.01.2017 şi anularea concursului ca fiind nelegal organizat.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin sentinţa civilă nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a prezentat situaţia de fapt şi a arătat că instanţa de fond a apreciat în mod greşit faptul că era vorba de un nou concurs. De fapt, apreciază recurenta, este vorba despre reluarea aceluiaşi concurs, conform anunţurilor făcute chiar de pârâtă.

În mod greşit a apreciat instanţa de fond că reluarea procedurii de organizare a concursului echivalează cu un nou concurs. Totodată, instanţa de fond a aplicat în mod greşit prevederile H.G. nr. 286/2011.

A mai arătat recurenta că instanţa de fond a dat o interpretare subiectivă tuturor argumentelor sale, însuşindu-şi în totalitate punctul de vedere al pârâtei, făcând o aplicare şi interpretare greşită a textelor de lege.

4. Apărările intimatului

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind temeinică şi legală.

II. Soluţia instanţei de recurs

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt şi de drept relevante.

Reclamanta a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Oficiul de Stat pentru Invenţii si Mărci, anularea actelor administrative care au stat la baza respingerii contestaţiei cu nr. x/06.01.2017 şi anularea concursului ca fiind nelegal organizat.

Soluţia primei instanţe de respingere a acţiunii este legală, fiind împărtăşită şi de instanţa de control judiciar pentru că reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situaţia de fapt rezultată din probele administrate în cauză.

Prima critică a recurentei priveşte faptul că instanţa de fond ar fi reţinut în mod greşit că este vorba despre un nou concurs, fiind de fapt vorba, în opinia sa, despre reluarea procedurii privind organizarea concursului pentru acelaşi post.

Înalta Curte reţine că această critică este neîntemeiată, întrucât instanţa de fond a analizat prevederile art. 37, 38, 39 din H.G. nr. 286/2011 şi a interpretat în mod corect faptul că reluarea procedurii nu poate avea semnificaţia unei continuări a concursului deja început, întrucât legiuitorul nu s-a referit doar la reluarea procedurii de desfăşurare a concursului, ci la reluarea procedurii de organizare şi desfăşurare a acestuia.

Doar în situaţia amânării concursului pentru a perioadă de maximum 15 zile lucrătoare, conform art. 38 alin. (1) lit. d) din H.G. nr. 286/2011 se poate discuta despre unul şi acelaşi concurs, în celelalte cazuri, suspendare sau imposibilitatea amânării concursului, pentru ocuparea postului vacant, se va proceda în fapt la organizarea unui nou concurs.

În ceea ce priveşte susţinerile recurentei în sensul că instanţa de fond ar fi dat o interpretare subiectivă tuturor argumentelor sale, însuşindu-şi în totalitate punctul de vedere al pârâtei şi făcând o aplicare şi interpretare greşită a textelor de lege, Înalta Curte constată că şi acestea sunt neîntemeiate.

Astfel, instanţa de fond a expus în mod corect cadrul normativ aplicabil în speţă, a analizat probatoriul administrat în cauză şi a concluzionat în mod argumentat că, în organizarea şi desfăşurarea concursului contestat de reclamantă, pârâtul a respectat prevederile legale incidente în cauză, astfel că acţiunea reclamantei este neîntemeiată.

În ceea ce priveşte susţinerile în sensul că elementele suplimentare introduse de noua procedură ar avantaja net pe unul dintre candidaţi în sensul că bibliografia cuprinde elemente strict din zona profesională a unui concurent, Înalta Curte reţine că în mod corect a constatat instanţa de fond că reclamanta nu a probat aceste aspecte. Având în vedere că este vorba despre un nou concurs, iar intimatul-pârât nu avea obligaţia de a menţine întocmai condiţiile specifice de participare ce fuseseră indicate la concursul anulat, condiţia cunoaşterii limbii engleze la un nivel avansat nu putea atrage per se anularea concursului.

Nici în ceea ce priveşte susţinerile referitoare la Decretul 1177/1968 nu se poate reţine caracterul întemeiat al acestora, instanţa de fond având în vedere faptul că este vorba despre decretul de ratificare al Convenţiei de la Paris pentru protecţia proprietăţii industriale, act relevant pentru un angajat din cadrul OSIM, cu pretenţii la ocuparea unui post de conducere, acesta neputând pretinde că nu are cunoştinţă de această convenţie. În aceste condiţii, s-a apreciat în mod corect că eroarea materială privind numărul decretului nu poate atrage anularea concursului.

Înalta Curte nu poate reţine nici susţinerile privind faptul că, în speţă, constituirea comisiei de examinare s-ar fi făcut cu încălcarea prevederilor legale şi nici pe cele referitoare la alcătuirea subiectelor de concurs, argumentele expuse de prima instanţă fiind fondate, recurenta reluând practic în recurs aceleaşi susţineri din cuprinsul cererilor formulate la fond, fără a prezenta critici concrete cu privire la sentinţa recurată.

Concluzionând, instanţa de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. şi că instanţa de fond a realizat o corectă aplicare şi interpretare a dispoziţiilor legale incidente cauzei.

2.2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinţei civile nr. 1837 din 27 mai 2019 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluţia va fi pusă la dispoziţia părţilor prin mijlocirea grefei instanţei.

Pronunţată astăzi, 9 decembrie 2021.